Emoțiile au trei componente: evaluarea cognitivă, activarea fiziologică , răspunsul comportamental (Lazarus et al., 1980). Adică? pentru ca o emoție să apară, nu e de ajuns să existe un eveniment activator. Adică simplul fapt că mănânc ciocolată nu îmi produce bucurie. Prin evaluarea activității ajung să simt emoția, mă aștept să îmi placă, evaluez situația ca pe o activitate plăcută, favorabilă mie și aceste gânduri mă bucură. Dar legat de activarea fiziologică ce putem spune? Dacă ne amintim, în tristețe simțim apăsare, respirație grea, o scădere a energiei și poate chiar durere în zona pieptului, iar în bucurie, simțim o energizate, că ne curge sângele prin vene, că ne simțim bine în propriul corp și că avem multă energie, forță chiar.

În funcție de emoția pe care o simțim vom ave și un răspuns comportamental, dacă suntem triști ne vom retrage, vom plânge sau ne vom izola, dacă simțim entuziasm, vom acționa în direcția scopului, vom sări de bucurie, vom trânti de furie, etc. Simplu spus, au la bază gândirea, sunt însoțite de modificări bio-chimice în corp și determină acțiuni.

Emoțiile de bază sunt opt: bucurie, entuziasm, anxietate, surpriză, tristețe, furie, dispreț și dezgust. Acestea pot să aibă intensități diferite iar în loc de furie, să simțim frustrare, de exemplu. Pe lângă acestea sunt emoțiile din categoria auto-referențiale (legate de propria persoană și imagine): vinovăția, compasiunea și auto-compasiunea, rușinea, etc.

Mai există emoțiile estetice de uimire și extaz, captivare și pierdere în moment.

Emoțiile complexe sunt cele care au ca și componente emoțiile simple, de exemplu: recunoștința, invidia, vina, mândria, uimirea, regretul și altele, cum este iubirea. Dacă bucuria de a avea pe cineva alături este o emoție simplă, de bază, iubirea este o emoție complexă, care adună grija, pasiune și angajamentul, pe lângă bucurie și entuziasm.

autor: Doris Pop