sau amânarea cronică a activităților pentru care suntem responsabili….

Are cauze emoționale, cognitive sau chiar contextuale, dar de obicei apare ca un tipar de comportament. de ce procrastinăm? Anticipăm fie eșecul, fie performanțe slabe, pe care nu vrem să le acceptăm și alegem să nu mai facem acea activitate. Ne ajută pe moment, creierul se liniștește parțial și ne bucurăm de seriale, curățenie prin casă sau altele. Dar apoi ajungem aproape de data limită pentru activitate și apare panica, mai intensă decât anxietatea dinainte, care, contrat așteptărilor, ne mobilizează, nu ne blochează.

Cum putem să prevenim sau să reducem procrastinarea?

• prin exercițiu constant, să ne obișnuim cu sarcina pe care o avem de făcut
• prin acceptarea posibilității eșecului (acceptarea de sine necondiționată, adică suntem aceeași și dacă mai greșim uneori)
• prin exerciții de respirație
• prin împărțirea sarcinii care pare copleșitoare în componente mai mici, pe care le putem rezolva separat (citim câte 5 pagini, un capitol, rezolvăm câte o problemă din temă sau un subpunct din proiectul de semestru)
• prin reducerea accesului la recompense până terminăm ce ne-am propus (mă uit la un episod din serialul preferat după ce citesc acest capitol) – la început ne va fii foarte greu să facem acest lucru, dar treptat putem să ne adaptăm, desigur dacă vrem acest lucru

autor: Doris Pop