interviu cu Monica Mureșan, psihopedagog, instructor de dans

Începem mai general puțin ….

Te rog să te prezinți așa cum dorești să te perceapă lumea

Bună ziua! Numele meu este Mureșan Monica, sunt profesor itinerant și de sprijin în cadrul unei școli speciale, unde lucrez cu elevi cu nevoi speciale, iar în timpul liber sunt instructor de dans. Mă bucur enorm de mult că am reușit să lucrez într-un domeniu care îmi place și totodată să-mi urmez și pasiunea: dansul. La momentul de față, coordonez un grup de tineri cu vârste cuprinse între 12-22 de ani, din localitatea Șimand, județul Arad, iar recent am început să lucrez și cu un grup de copii mai mici cu vârste cuprinse între 7-10 ani.

Fiind în studiul valorilor, simt nevoia să te întreb ce valori îți împlinești în activitatea ta profesională

Pfff, o întrebare foarte interesantă. Hmm…cred că prin activitatea mea de dansator și instructor de dans pun foarte mare accent pe valori ca prietenie, încredere, onestitate, respect, responsabilitate, libertate și curaj. Ca să explic puțin de ce am ales aceste valori, am să-ți ofer niste exemple. Fiind un grup de oameni, cum bine știm fiecare e diferit în felul său și nu toți sunt pe aceași lungime de unda să zicem așa, iar eu ghidându-mă în viața mea de zi cu zi după aceste valori, am încercat să le insuflu și echipei mele. 

Într-un grup în care toată lumea e mereu onestă, în care fiecare își spune mereu of-urile, bineînțeles într-un mod respectuos, pune bazele unei prietenii, care se vede în momentul în care se pune o coregrafie în scenă, se vede armonia dintre oameni. De asemenea, fiecare e responsabil, conștientizând că dacă el nu dansează confort cu norma și nu dă tot ce e mai bun, va trage întreg grupul în jos după el și ca urmare de aici și nevoia de încredere unul în celălat. Libertatea și curajul le-am ales, deoarece mi se pare că merg cumva mână în mână în dans. În primul rând dansul este un act de creație și oferă multă libertate celui care îl practică, iar în al doilea rând fiind un act creativ, ca artist trebuie să ai curaj să arați lumii, publicului de ce anume ești tu capabil.

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândră

De-a lungul anilor am realizat mai multe proiecte împreună cu copiii și sunt mândră de toate. Totuși dacă ar fi să aleg, aș zice proiectul „În pași de dans prin țară”. Prin acest proiect, cu sprijinul primăriei și a consiliului local, am reușit să atragem niște fonduri prin care să putem să călătorim și să învățăm în același timp. Am luat parte la o serie de workshop-uri de dans, pe diferite stiluri (hip-hop, waack, dancehall), am facut un mini trip la Oradea și am organizat o tabără de dans/teambuilding la Șuncuiuș. Aveam în plan să călătorim în mai multe orașe, însă situația pandemică nu ne-a permis atât de mult pe cât ne doream.

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate să fie rezumat într-o frază?

Cea mai dificilă activitate mi se pare uneori să fii coordonatorul grupului. Nu pot spune că nu îmi face plăcere să fac asta, ba din contră iubesc ceea ce fac, dar pot să apară de multe ori dificultăți. Ca să fiu mai exactă: am avut cazuri de copii care au ieșit din echipă pe baza unor motive necunoscute, sau pe baza unor motive pe care le-am considera copilărești, sau am avut cazuri în care nu se mai simțeau bine în cadrul grupului, și evident ca și coordonator îți pui întrebări dacă nu cumva e vina ta. La ce vreau să mă refer aici, e că prin aceste mici neajunsuri am reușit să înțeleg că o comunicare eficientă și deschisă e cea mai bună soluție. Astfel că, de fiecare dată când cineva are o problemă sau crede că ceva nu funcționează cum ar trebui, ne așezăm cu toții într-un cerc și discutăm liber despre acel subiect. Nu degeaba există expresia „comunicarea e cheia succesului”.

Și trecem la mai specific …

Cum se îmbină dansul cu psihologia, cu alte cuvinte, cum oferă cunoștințele de psihologie suport pentru înțelegerea mișcărilor și a coregrafiilor? 

Dansul, chiar dacă la prima vedere nu ai zice, se bazează foarte mult pe psihologie. În primul rând, cum am mai zis și sus, regăsim psihologia grupurilor, abordarea și soluționarea conflictelor, teorii ale motivației, teorii ale învățării, iar prin obiectivele care se ating pe plan individual (cognitiv, socio-emoțional, psiho-motric) prin dans, amprenta psihologiei e evidentă. Cumulul de informații despre dezvoltarea omului, în diferitele etape de viață, ajută cel mai mult, mai ales în executarea și învățarea de mișcări. Este o întrebare foarte interesantă și cred că aș putea relata un întreg eseu despre modul în care psihologia se îmbină și ajută în dans.

Cum practici, în prezent, dansul și altfel? 

În prezent, dansez împreună cu echipa mea, creăm împreună coregrafii, facem o serie de filmări pe care le puteți vedea pe instagram-ul nostru @one_shot_dancecrew, ne pregătim pentru viitoare competiții de dans și viitoare proiecte. Eu am mereu tendința să vin cu lucruri noi și provocatoare pentru echipa mea, iar acum am lansat o provocare să zic așa, prin care fiecare timp de o lună vine și predă o coregrafie grupului, stabilește formații, detalii legate de design și la final se filmează dansul conform viziunii persoanei respective.

Ce “înțelepciune” sau fragment de auto-cunoaștere ai extras din dans, pe care din psihologie teoretică nu aveai cum să o extragi?

Foarte grea întrebare, dar totodată foarte interesantă. Trebuie să recunosc că nu m-am gândit niciodată la acest aspect și nu cred că există ceva ce am învățat din dans care să nu se poată explica prin psihologie. Dansul pentru mine înseamnă pansament penru suflet. Este ca un medicament pe care îl luăm când nu ne este bine. Dansul este emoție, este relaxare, este tot ceea ce mă face să uit de problemele de zi cu zi și este cel care mă ajută să-mi regăsesc echilibrul interior.