interviu cu Ana Băsceanu, psihoterapeut, psihologul pisicilor, autor

Începem mai general puțin …

Te rog să te prezinți așa cum dorești să te perceapă lumea

Ca formare sunt psiholog, iar ȋn urma unor cursuri de specializare ȋn străinătate, acum lucrez cu problemele psihologice ale pisicilor de companie, dar şi cu oamenii lor. Din păcate, anumite comportamente ale pisicilor, cum sunt cele de marcare a teritoriului cu urină sau cele de zgâriat sau muşcat, reprezintă de multe ori un bilet sigur către adăpostul de animale, către asociaţia de unde au fost adoptate, către viaţa pe stradă sau chiar către eutanasiere. De aceea este nevoie de astfel de specialişti la care lumea să apeleze ȋn vederea ameliorării sau chiar a rezolvării problemelor pisicilor, cât mai devreme de la debutul lor. A doua activitate a mea este cea de pet sitter, ȋn cadrul căreia fac vizite la pisici atunci când proprietarii lor sunt plecaţi ȋn vacanţă; pentru pisici este foarte important să rămână ȋn mediul lor, fiind animale teritoriale. 

Fiind în studiul valorilor, simt nevoia să te intreb ce valori îți împlinești în activitatea ta profesională

La activitatea pe care o desfăşor, atât cea de consiliere ȋn psihologia felină, cât şi cea de pet sitter, ȋmi place mai ales independenţa pe care mi-o oferă, prin faptul că ȋmi planific sarcinile aşa cum ȋmi doresc, după un program flexibil, dar şi diversitatea care previne monotonia. Am atât şedinţe online, cât şi şedinţe la domiciliul clientului şi lucrez cu probleme diverse, fie că e vorba de agresivitate, de eliminare ȋn afara litierei, de distrugere a mobilei sau de comportamente compulsive, anxietate ori fobii. Fiecare caz este unic, iar pentru rezolvarea lui este nevoie de un pic de muncă detectivistică, un alt aspect care ȋmi place foarte mult la ceea ce fac. 

Descrie-ne pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândră 

Fiind cel mai recent, o să vă povestesc despre proiectul ȋn urma căruia fac ceea ce fac astăzi şi de care sunt foarte mândră. Totul a ȋnceput ȋn 2018 ȋnceperea unui curs de specilizare ȋn managementul comportamentului pisicilor, organizat de Compass Education and Training din Scoţia, pe care l-am terminat ȋn aproximativ doi ani. A fost cel mai greu şi mai provocator curs, dar şi unul care mi-a oferit cele mai mari satisfacţii. Am urmat apoi cursul de pet sitter profesionist şi ȋn 2021 am pus pe picioare această mică afacere. Lucrez ca persoană fizică autorizată, am o pagină web (www.psihologul-pisicilor.ro)  pe care am creat-o cu mânuţele mele şi o pagină de Facebook aşişderea (www.facebook.com/tomizismatuc). De asemenea, am scris şi un mic “Ghid de iniţiere ȋn comportamentul pisicilor”, adresat ȋn special noilor proprietari de pisici, care au nevoie de informaţii ca să ȋnţeleagă care sunt comportamentele normale ale unei pisici, cum anume să interacţioneze cu ea, ce accesorii să ȋi cumpere şi cum să se joace cu ea, astfel ȋncât să prevină anumite problemele de comportament.

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate să fie rezumat într-o frază?

Ca să rămân la subiect, o să amintesc partea care mi-a displăcut cel mai mult atunci când am realizat pagina web, aceea de stabilire a tarifelor, muncă care a implicat multă documentare online, dar şi un anumit grad de conflict interior dat de nevoia de a câştiga suficient pentru a trăi din această activitate, pe de-o parte şi ȋncercarea de a menţine nişte tarife accesibile cât mai multor oameni, pe de altă parte. Aş putea spune că am ȋnvăţat ȋn urma acestei activităţi să ȋmi valorizez munca pe care o fac şi să mă apreciez mai mult. 

Și trecem la mai specific puțin … 

Care este starea de fapt al cercetării și practicii în domeniul psihologiei animale? 

Am observant ȋn ultimii ani faptul că ȋn domeniul psihologiei pisicilor domestice ȋncep să apară tot mai multe cercetări care ne ajută să ȋnţelegem mai bine această specie şi care distrug nişte mituri pe care mulţi dintre noi le avem despre pisicile noastre. De exemplu, multă lume crede că pisicile sunt nişte animale independente, cărora nu le place să interacţioneze cu noi, care fac numai ce vor şi cărora nu le pasă dacă lipsim de acasă. Cercetările lui Kristyn Vitale ne arată ȋnsă că pisicile formează ataşament faţă de noi, ne caută prezenţa, pot deveni anxioase ȋn lipsa noastră şi se bucură atunci când ne văd. Alte studii au arătat că multe pisici preferă prezenţa noastră ȋn locul hranei sau al jucăriilor şi sunt capabile să se comporte ȋn concordanţă cu atitudinea şi emoţiile noastre. De exemplu, dacă avem o atitudine pozitivă şi le ȋncurajăm să interacţioneze cu un obiect de care se tem (un ventilator pornit pe care sunt prinse nişte panglici), pisicile vor fi mai dispuse să se apropie de acel obiect. În schimb, dacă mimăm o emoţie negativă şi le avertizăm să nu se apropie, nu o vor face. O altă abilitate socială la care nu ne-am fi aşteptat de la pisici este cea de a se ghida după indiciile date de proprietari. Ştim ȋncă din 2005, de la primele studii ale lui Ádám Miklósi, că atât pisicile, cât şi câinii, sunt capabili să identifice recipientul cu hrană atunci când ȋl arătăm cu degetul. Fascinant, nu? Iar acesta este doar ȋnceputul. 

Te documentezi frecvent despre noile descoperiri în domeniul tău, ce îți menține curiozitatea antrenată? 

Având un motan destul de pufos, ca să nu zic grăsuţ, am urmărit ȋn ultima vreme cercetările cu privire la modul ȋn care se recomandă să hrăneşti pisica astfel ȋncât să o ajuţi să slăbească. Părerile ȋncă sunt ȋmpărţite ȋntre mai multe mese mici pe zi, aşa cum este natural pentru pisică să mănânce versus o masă sau două pe zi, mai consistente, care să sature pisica, care astfel nu va mai cere toată ziua de mâncare, aşa cum se ȋntâmplă şi ȋn cazul lui Tomi. Până se pun cercetătorii de acord, voi ȋncerca să rămân fermă pe poziţii şi să nu cedez insistenţelor pisoiului meu. 

La ce mai lucrezi acum important pentru tine, legat de comportamentul animal? 

În prezent am un câteva proiecte ȋn derulare: mă specializez ȋn managementul comportamentului canin, domeniu ȋn care este de asemenea nevoie de specialişti, şi, ȋn acelaşi timp, lucrez la o altă cărticică despre pisici, ȋn care voi aborda ȋn special acele comportamente care nouă ni se par ciudate, curioase sau de neȋnţeles, pe care voi ȋncerca să le explic, folosind literatura de specialitate şi cercetările existente. 

Reacționează specific Tomitză când te întâmpină acasă după ce ai interacționat cu alte animale? 

Tomi este destul de curios de mirosurile noi pe care le aduc ȋn casă, dar nu exagerat. Având o relaţie foarte apropiată cu el, preferă să vină după mine prin casă, ȋn loc să stea să miroasă la infinit ȋncălţămintea sau hainele cu care am fost la alte animale.  Am noroc cu el fiindcă unele pisici sunt mai puţin tolerante şi pot marca cu urină acolo unde simt mirosul altui animal. 

Cartea ta, scoasă recent, m-a ajutat să înțeleg mai bine comportamentul propriei pisici. Cum a fost procesul de scriere a ei? 

Procesul scrierii acestui ghid a fost relativ uşor deoarece, pe de-o parte aveam deja toate acele informaţii în minte încă din timpul cursului, iar pe de altă parte aveam şi o motivaţie crescută pentru realizarea lui. Ideea scrierii lui mi-a venit în urma primelor consultaţii pe care le-am avut cu proprietarii de pisici. Aceştia aveau nevoie, pe lângă instrucţiunile specifice rezolvării problemelor de comportament, şi de educaţie ȋn ceea ce priveşte nevoile pisicilor şi metodele de enrichment necesare creşterii calităţii vieţii acestora. Neavând timpul necesar pentru oferirea unor astfel de informaţii suplimentare ȋntr-o singură şedinţă, am decis să le pun pe hârtie, iar ei să le citească acasă, în tihnă, şi să le pună în practică.