Ne dorim succes și bunăstarea, dar uneori mintea ne oprește din a le aprecia sau accepta. De ce? Uneori explicația vine din sindromul impostorului sau credința ca nu merităm succes, ca nu am muncit destul de mult, că nu suntem destul, pe scurt ca am fi deficienți. Acesta se poate simți prin interpretarea că am avea parte de un statut sau o recunoaștere pe care nu o merităm.

Dacă reușit să ne distanțăm mental de acea idee, putem analiza motivele pentru care am merita acele reușite și recompense. De asemenea, am putea să apreciem locul în care am ajuns și felul în care suntem recomansați. 

Într-o lume a succesului, unde dezvoltarea personală este formulată ca având scopul final în succes marital și de carieră, ne dezvoltăm un set de credințe care ne conduc spre a considera mereu că trebuie sa facem mai mult, să înțelegem mai mult, să ne dorim mai mult. Dar în realizate, un moment de răgaz ne poate aduce înapoi cu picioarele pe pământ, să ne amintească că suntem suficienți și că am contribuit la succesul nostru. 

Ce ai făcut azi pentru succesul pe care îl dorești?

autor: Doris Pop