Armonia, compasiunea, cooperarea, sentimentul de a fi înțeles și sentimentul de împreună. Și multe altele.

Nevoia de afirmare și validare din partea celorlalți sunt nevoi reale pe care le avem. Ne dorim să ni se ofere dreptate, să fim părtiniți, dar uneori partenerul de viață are alte păreri, alte perspective sau simte nevoia să ne contrazică. Toate aceste motivații sunt reale și în cazul partenerului și în cazul nostru. Cu alte cuvinte, ambii am dori să avem dreptate.

În realitate pot să fie patru scenarii:

• ambii au dreptate
• unul dintre parteneri are dreptate și celălalt nu
• nici unul dintre parteneri nu are dreptate
• unul dintre parteneri are o parte de dreptate (are adevărul/realitatea pentru o parte din ce susține) și celălalt partener are o altă parte de dreptate, adică fiecare are parțial dreptate, nu complet

Exemple pentru acestea:

• ambii au dreptate: cazuri unde ambele perspective sunt valabile, de cele mai multe ori este o diferența de opinii, de exemplu, unul preferă mobila la comandă pentru personalizare, celălalt pe cea pre-gândită pentru comoditate
• unul dintre parteneri are dreptate și celălalt nu: de exemplu, când își amintesc același eveniment diferit, de exemplu, unul îți amintește că mătușa x a venit la cina în familie cu cățelul, celălalt își amintește că nu a fost așa. În realitate doar unul poate să aibă dreptate (mătușa poate să fie sunată pentru a confirma 🤭)
• nici unul dintre parteneri nu are dreptate: fiecare își susține teoria sau amintirea sau părerea, dar nici unul nu are dreptate, de exemplu, nici unul nu are teoria corectă despre un fenomen (de ce zboară păsările)
• unul dintre parteneri are o parte de dreptate (are adevărul/realitatea pentru o parte din ce susține) și celălalt partener are o altă parte de dreptate, adică fiecare are parțial dreptate, nu complet: dacă și-ar accepta contribuția, ar ajunge la un adevăr comun și complet, de exemplu, unul își amintește corect unde au pus biletele la concert, celălalt își amintește corect că nu îi va lăsa să intre cu sticle și umbrele pe stadion.

În fiecare dintre aceste cazuri, dreptatea este un element al comunicării, nu scopul final. Scopul ar merita să fie soluționarea conflictului, aflarea adevărului, dovedirea parteneriatului sau rezolvarea problemei descoperite.

autor: Doris Pop