De ce disciplinarea copilului este la fel de importantă ca relația armonioasă cu acesta?

În primul rând, clienți din coaching au venit cu întrebarea: sunt un părinte așa rău că nu vreau să-mi disciplinez copilul? Va ajunge copilul meu un om rău pentru că îl iubesc prea mult pentru a-i impune reguli?

Este o întrebare grea pentru părinți, încărcată cu remușcări și conflicte interioare. Răspunsul, pentru un coach, este simplu, vrei să crești un copil inteligent, adaptabil și de încredere, care să fie respectat în societate? Dacă da, ai nevoie să îl înveți că viața conține și reguli de funcționare în anumite circumstanțe.

Un fel de reguli cu care copilul se poate ajusta rapid și ușor, care să îi pună pe părinți într-o mai mică dificultate iau forma: dacă vreau x, atunci fac y. Un exemplu concret poate să fie regula, dacă vreau să mă joc pe playstation, îmi fac temele pentru a doua zi. Dar mai sunt și alte forme, care ajută copilul să dezvolte reguli abstracte, ca ilustrație: dacă vreau să fie curat în casă și să îmi găsesc jucăriile, voi face curat în camera. Dacă vreau un snack în afara mesele principale, pe care le pregătesc părinții, mă voi duce la raftul/seltarul unde mama mi-a spus că am sticle cu apă/suc și fructe tăiate, să îmi iau singur, fără a mai opri adulții din activitatea lor.

Răspunsul pentru un părinte este mai dificil deoarece sunt implicate emoții, iubirea nemărginită pentru copil. Dar iubirea fașă de copil se poate manifesta și în a face ce este benefic pentru acesta, nu doar a-i produce emoții pozitive.

Un copil iubit și disciplinat va avea mai mari șanse de succes în viață decât un copil iubit și nedisciplinat. De ce? Pentru că în societate avem de respectat reguli, oamenii cu care lucrăm nu ne iubesc cum ne iubesc părinții, iar ceilalți au nevoie să știe că se pot baza pe noi.

autor: Doris Pop

Leave a comment