Am parcurs un traseu tumultos pe calea descoperirii cercetărilor, “facts-urilor”, datelor și analizei statistice. Am descoperit treptat că psihologia poate să fie înțeleasă și studiată dincolo de cărțile de dezvoltare personală, că există unele adevăruri demonstrate științific, care sunt mai utile decât rețetele în cinci pași din literatura de masă.

Principalul scop al cercetării și al științei este să găsească adevărul cel mai puțin eronat, care să ne arată realitatea cât mai clară și obiectivă. Dar pe lângă aceste aspecte, cercetarea ne poate învăța să avem răbdare cu informațiile, să le alegem cu grijă, să ne selectăm sursele de încredere, să triem păreri de fapte obiective, să descifrăm dileme complexe, să nu acceptăm tot ce citim.

Cel mai utilă deprindere învățată în cercetare a fost gândirea critică, cu care nu m-am împrietenit din prima, unele convingeri îmi plăceau, deși avem dovezi că nu sunt realiste. De aceea, răbdarea cu informațiile mi-a permis ca treptat să ajung să cred faptele și să-mi flexibilizez convingerile care au fost dovedite ca eronate.

Gândirea critică, folosită cu măsură, nu exagerat, oferă posibilități și apoi, certitudini. Oferă șansa la mai mult decât păreri confortabile și iluzii funcționale. Prin evaluarea critică (este susținută informația de dovezi, sursa din care am aflat informația este de încredere, onestă, validă, felul în care interpretez informația mă ajută să o înțeleg și accept conform dovezilor, etc) a informațiilor cu care ajungem în contact ne permitem să alegem dacă acceptăm sau nu noile informații. De asemenea, evaluarea aceasta critică ne ajută și să evaluăm dacă ne ajută datele, sunt conforme cu ce căutăm, ne interesează, sunt sigure, în cazuri personale, cum ar putea să fie, de exemplu, selectarea unui candidat la o funcție, alegerea unor produse de igienă, etc.