interviu cu Nadina Pandea, doctorand în psihologie și voluntar dedicat

Începem mai general puțin …

Te rog să te prezinți pe scurt 

Sunt Nadina, sunt psihoterapeut sub supervizare și student doctorand în cadrul Școlii Doctorale de Psihodiagnostic și Intervenții Psihologice Validate Științific, Universitatea Babeș-Bolyai, în anul 1. În afară de acestea, activez în domeniul tineretului și fac voluntariat de cam 10 ani în diverse organizații.

Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?

În general, încerc să îmi găsesc proiecte profesionale care să îmi răspundă la câteva nevoi. În primul rând, valorizez mult experiențele de învățare, fie împărtășite de mine, fie preluate de la alții. Apoi, încerc ca lucrurile pe care mă angajez să răspundă la nevoile altora, să ajut alte persoane, prin modurile în care pot și în funcție de cât de mult permit contextele în care mă aflu. Mai personal de atât, țin mult la autenticitate și curiozitate ca și valori, încerc astfel să găsesc activități care mă stimulează și care se aliniază cu lucrurile în care cred și pe care le valorizez.

Cum păstrezi disciplina în activitatea ta profesională?

Mă ajută mult să rămân engaged în ceea ce fac, dacă e ceva ce îmi place e foarte probabil să țin constantă acea disciplină. Dacă nu e neapărat ceva ce îmi place, încerc să văd la ce îmi răspunde acel proiect profesional (dacă îmi răspunde la ceva) și să mă uit un pic mai adânc dacă doresc să continui să fac asta sau nu, care erau scopurile când am început acel proiect și ce îmi vizionam în viitor prin acel proiect. Dacă nu se aliniază în niciun sens pe niciuna din aceste direcții, voi căuta să găsesc ceva cu mai mult sens pentru mine. Sunt recunoscătoare că am avut contexte care mi-au permis să aleg proiecte pe care le valorizez, însă nu aș vrea să fie o idealizare pe direcția de ”mereu trebuie să facem lucruri de care suntem pasionați, altfel facem degeaba”. Mai degrabă vreau să evidențiez că în cazul meu, pasiunea/valorizarea/nevoile îndeplinite sunt cele care mențin disciplina mea și dedicarea mea la acele proiecte.

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândră. 

În 2020 am contribuit la scrierea obiectivului pe sănătate din cadrul Rezoluției Tinerilor din România, unde am avut consultări cu persoane din domeniul meu, precum și cu tineri, pentru a putea să stabilim obiective de acțiune în acest document strategic. Sunt mândră de sincronizarea și disponibilitatea tuturor colegilor care au colaborat în redactarea Rezoluției, de deschiderea tinerilor să fie vulnerabili înspre a împărtăși problemele cu care se confruntă pentru a ghida viziunea. 

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate să fie rezumat într-o frază?

”Nu lucra fără să ai un contract semnat înainte”

Și trecem la mai specific …

La ce lucrezi acum important pentru tine (un proiect pe care ai vrea să îl descri pentru cititori)

Cred că formarea mea ca și psihoterapeut, în primul meu an de activitate în acest sens. E un proces care atinge multe arii importante pentru mine și mă ține angajată și curioasă și entuziasmată în tot ceea ce fac. E și partea de învățare, concret de a citi și învăța cât mai multe, consumul constant de informație care vine pe lângă setea de cunoaștere (care mi-a lipsit în unele perioade) ajută mult. În plus, este și procesul la care trebuie să lucrez eu cu mine, să confrunt acele insecurități și acel sindrom al impostorului, să stau cu frica și anxietatea care vine cu acest proces, stând cu compasiune și răbdare față de mine. Din ce am făcut până acum ca și practică, îmi dau seama că este mult sens și mă umplu de viață parcă după fiecare ședință, lucru care mă ține intrigată de acest proces, să devin acel terapeut ”good enough” pentru criticii mei interni și destul de bun încât să îmi ajut viitorii și actualii pacienți. 

Ce consideri că ai învățat și nu te așteptai să ai nevoie să înveți la muncă? 

Setarea de limite sănătoase, mereu am asociat asta cu un proces terapeutic sau o lecție pe care o învăț în comunicarea interpersonală, nu să fie necesar să învăț noi moduri de a face asta în cadrul muncii. Comunicare, da, e normal, însă m-a surprins că setarea de limite este ceva ce trebuie învățat cum să fie făcut la locul de muncă – mai degrabă formularea, stilul, toate celelalte – încât acele limite chiar să fie respectate. 

Te documentezi frecvent despre noile descoperiri în domeniul tău? Ce îți menține curiozitatea antrenată? 

Mai nișat, dar da. Adică, mă dus deseori pe a citi lucruri din aria mea de cercetare (adicțiile) decât în general despre domeniul psihologiei, iar curiozitatea cred că rămâne activă cel mai probabil pe seama pasiunii față de direcția aleasă, un pic întărită de faptul că nu este neapărat o ”soluție” ideală sau nici măcar satisfăcătoare la această zonă. Mi-ar plăcea totuși să mai extind și curiozitatea spre alte arii, alte domenii, momentan cred că sunt un pic fixată pe a afla multe și uneori simt că rămân în urmă față de altele. 

Dacă ai avea altă profesie, care ar fi aceasta?

Probabil ceva mai în domeniul creativ, în zona de hair colorist, DJ/ artist, acestea le-am tratat mai degrabă drept ”hobby-uri” decât ceva ce aș monetiza, pe lângă acea convingere că ”trebuie” să rămân DOAR în domeniul în care am investit ani în formare. Cine știe pe viitor 😊

Spune-ne un element sau o propoziție care ți-a rămas în amintire din anii facultății sau a școlii, care te-a ajutat mai târziu? 

Din absența acestuia pentru mine în cadrul facultății mai degrabă, elementul de colaborare cu persoane din același domeniu a ieșit la iveală acum, mă orientez să cultiv asta mult mai mult și sper să devină un trend în comunitatea psihologică (așa pare că se mișcă lucrurile și sunt entuziasmată).