Propriul copil este cel mai de preț pe lumea aceasta pentru părinți, mai ales pentru cei protectivi. Când părinții își doresc să ofere o cale prestabilită copilului sau să îl protejeze de eșecuri, defapt se protejează pe ei de propriile anxietăți și de vinovăția pe care o pot simți dacă copilul este dezamăgit, greșește sau are un eșec.

O măsură de precauție, destulă grijă și suport în dezvoltare ajută copilul să fie liber în a se găsi pe sine, a descoperi la ce se pricepe, ce îi place, ce vrea să facă în mod repetat.

Curiozitatea, dacă este prezentă la copil de mic, face parte din sensul vieții pentru el, ca om, pe parcursul dezvoltării. Decizia părinților de a opri acest proces sau de a reduce la tăcere acest potențial poate afecta dezvoltarea copilului prin reducerea recompenselor din mediu. Adică?

Dacă pentru copil curiozitatea este un factor declanșator pentru activități de joacă, dezvoltare, învățare, relaționare, atunci diminuarea ei va reduce acele activități, nu și impulsul interior, ceea ce va duce la pierderea unui procent din ce își dorește (recompensele): acele jocuri, acele interacțiuni, întrebări, învățare, care îi oferă plăcere și sens.

autor: Doris Pop