Avem impresia, poate datorită felului în care se simt emoțiile negative, poate pentru că social am învățat că oamenii de succes simt emoții pozitive (acestea sunt exprimate în public și în media, mai des când se prezintă succes), că emoțiile negative sunt de evitat. Defapt emoțiile negative au un rol adaptativ de a ne atenționa că ceva din ce se întâmplă în interiorul nostru sau în mediul exterior, ne deranjează, fie că ne întristează, îngrijorează sau ne enervează. Dacă le evităm îi transmitem implicit creierului că acestea sunt un pericol. Emoțiile negative nu sunt un pericol în sine, pot să aibă consecințe negative, dar acolo putem să intervenim cu reglarea emoțională prin strategii care să ne ajute să răspundem cât mai adaptativ la ele și la gândurile asociate lor.

Revenind la emoțiile negative, ele ne spun:

• anxietatea – anticipez un pericol posibil (nu real)

• frica – este un pericol real înainte mea

• tristețea – mă simt neputincios în a schimba ceva ce mă deranjează

• furia – simt că am resursele necesare să schimb o nedreptate față de mine

• rușine – comportamentul meu nu corespunde cu imaginea ideală pe care vreau să o am despre mine
• vinovăție – conștientizez că un comportament de-al meu are consecințe negative pentru alții sau pentru mine

Deci, când le simțim, ne putem întreba:

• ce vrea să îmi transmită corpul (mintea)
• ce pot să fac să schimb felul în care privesc lucrurile sau situația, dacă este posibil

Și apoi să stăm cu emoția, adică să ne permitem să simțim acea emoție care este doar atât, o emoție. Vom descoperi că după o vreme trece, este mai puțin intensă și putem să ne continuăm ziua, cu alte activități și emoții.

autor: Doris Pop