Începem mai general puțin …

Te rog să te prezinți pe scurt 

Numele meu este Claudiu Marin, sunt student în anul 1, în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, la specializarea Psihologia Resurselor Umane și Sănătate Ocupațională.

Sunt voluntar ASPR încă din anul 2018, și așa mi-am descoperit pasiunea pentru voluntariat în organizațiile de reprezentare studențească, unde am și ocupat diverse funcții de coordonare și conducere. Tot prin prisma ONG-ului unde am activat am descoperit și o pasiune recentă pentru zona de tineret, fiin în prezent membru delegat ASPR în cadrul Consiliului Consultativ de Tineret Cluj-Napoca.

În prezent încerc să mă focusez ca plan secundar pe această zona de tineret, iar ca plan principal activez ca Vicepreședinte Dezvoltare Organizațională în ANOSR, dar și angajat al federației pe un proiect finanțat pentru dezvoltarea organizațiilor membre. Ironic, am titlul de expert dezvoltare organizațională și eu nu ma consider nici pe jumătate un expert.

Oricum, ca alte lucruri despre mine pot să mai zic că mă declar un iubitor absolut al ceaiurilor, plimbărilor lungi și al cititului în natură. 

Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?

Dacă ar fi să enumăr un top trei al valorilor care îmi împlinesc proiectele profesionale aș enumera: dezvoltarea, colaborarea și responsabilitatea. Cred că prin responsabilitate putem să învățăm să fim mai disciplinați, să ne educăm în relație cu sarcinile pe care le avem de făcut din multitudinea de roluri pe care o avem și să putem să jonglăm, evident, responsabil cu toate acestea. Valoarea dezvoltării cred că vine de la sine înțeles, orice proiect profesional reprezintă în esență o oportunitate de dezvoltare, dar asta nu e un caz general valabil. Evident, dacă ai mai organizat fix acel tip de activitate de 10 ori, poate că a 11-a oară nu o să mai ai neapărat parte de un proces de dezvoltare. Tocmai de aceea cred că proiectele profesionale trebuie și schimbate din când în când pentru noi provocări! Nu în ultimul rând, o valoare importantă o reprezintă colaborarea, cred în esență că performanța cea mai înaltă, cea mai autentică, poate să fie atinsă prin munca în echipă, prin înțelegerea nevoilor fiecăruia și a tot ceea ce aducem noi în mediul de lucru, nu doar din punct de vedere profesional, dar și personal. Cumva, combinând toate aceste elemente și fiind deschis la variante noi care să împace pe toate lumea cred că putem genera soluții și idei nemaipomenite, și toate acestea printr-un simplu cuvânt, care reflectă o acțiune foarte dificilă pentru orice echipă, colaborarea.

Cum păstrezi disciplina în activitatea ta profesională?

Disciplina în activitatea profesională o păstrez folosindu-mă de diverse aplicații prin care să-mi gestionez timpul cât se poate de minuțios, atunci când e cazul, să-mi monitorizez sarcinile și să știu că nu-mi scapă nimic. Mă folosesc de trello, google calendar, agende, tasktracker-uri etc.  Totuși, adevărata disciplină o păstrez prin armonia dintre lucru și mine. Cred că acesta este un aspect foarte important în disciplina profesională, unul adesea ignorat. Îmi place așadar ca pe lângă planurile minuțioase de lucru și sarcini aferente să-mi rezerv timp special evident și pentru mese, pauze, dormit, momente de detașare de la lucru, momente de relaxare etc. Poate sună foarte intuitiv, dar vă asigur că în mediul de lucru în care activez în prezent sunt lucruri foarte anormale, mediul de ONG lucrează la foc mare constant pentru a schimba ceea ce numim noi astăzi lumea.

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândru. 

Un proiect de care sunt mândru este ironic, unul care nu aparține ONG-ului din care provin, ASPR, ci este un proiect al EFPSA, European Federation of Psychology Students’ Associations, și se numește Mind the Mind. Țin minte că eram în anul 1 la facultate, un bobocel, și mă înscrisesem timid într-un proiect de genul, coordonat la acea vreme de actuala drd. Bianca Marinică. Ce aveam noi de făcut era să livrăm în licee materiale despre tulburări mentale precum depresia, anxietatea etc, și să creștem gradul de conștientizare al acestora și să combatem stigma. Mi s-a părut un exercițiu absolut minunat de vorbit în public, de cunoaștere a unor informații pe care aveam să le studiez ani mai târziu, dar și experiențe foarte plăcute de interacțiune cu oamenii de la liceu de care eram încă foarte familiar, cum și eu nu de mult ieșisem din acele bănci.

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate să fie rezumat într-o frază?

O activitate dificilă pe care am avut neplăcerea să o fac a fost să particip la serile sociale & informale, cât eram în mandatul de președinte ASPR, pentru mine era pur și simplu un chin să mă pui lângă atâția oameni străini, mai ales la început, într-un context încă profesional, și să socializez cu ei. Totuși ce am învățat din asta a fost faptul că suntem mult mai similiri decât am crede și că suntem toți oameni, chiar dacă ne relaționăm într-un mediu profesional putem în continuare să fim vulnerabili și să ne deschidem unii față de alții, și evident să ne distrăm ca mai apoi să și putem produce rezultate performante împreună.

Cu ce ajută voluntariatul pe voluntar, din experiența ta?

Voluntariatul te ajută enorm de mult să te responsabilizezi, să înveți să-ți gestionezi timpul, să lucrezi în echipă, și nu doar atât, dar să lucrezi cu o groază de oameni, unii de care o să-ți placă la nebunie, și alții de care probabil nu-ți va plăcea de loc. Voluntariatul pur și simplu te șlefuiește pentru viața de apoi, te forțează încetul cu încetul, exact în ritmul tău și după alegerile tale, să te dezvolți. Poți să înveți absolut orice vrei tu să înveți, trebuie doar să ai dorință spre asta. Și dacă ar fi să mai adaug ceva pe lângă dezvoltarea de competențe, abilități și informații, dar și rețeaua mare socială pe care o poți forma, aș mai aduce în vedere faptul că voluntariatul îl învață pe voluntar să înțeleagă sensul, să dea sens sau să și-l creeze. Sensul, e un aspect important, și ar fi de preferat să-l întâlnim atât în mediul nostru de lucru, dar și în viețile noastre personale.

Și trecem la mai specific …

La ce lucrezi acum important pentru tine

O sarcină importantă la care lucrez acum prin prisma jobului actual ar fi cea de realizare a unui ghid de management al resurselor umane pentru organizațiile membre ANOSR.

Evident, la prima vedere nu pare cine știe ce, poate dimpotrivă să pară banal și plictisitor. Totuși, importanța sarcinii vine tocmai din ceea ce vreau să puncteze acest ghid, tocmai prin faptul că vreau să ating prin el și zona de relația cu munca, să vorbim pe față despre solicitările și resursele din această zonă, despre burnout și activitățile prin care să avem grijă cu acest fenomen etc. Practic, vreau să abordez cel puțin într-un capitol vast zona de sănătate și starea de bine în organizații, și mi se pare fascinant și foarte important să fac asta, și știți de ce? Pentru că mediul ONG după cum menționam anterior lucrează la foc mare, întotdeauna, tocmai pentru a schimba lumea. Nu aveți idee în toți acești ani câți oameni am văzut sacrificându-se, avem o relație între ei și muncă complet dăunătoare, și aș vrea să schimbăm asta! Printr-un ghid, care ulterior să se transforme în sesiuni livrate către alte ONG-uri, care să se transforme ulterior în bune practici, în politici implementate la nivele mai mari etc..

Ce consideri că ai învățat și nu te așteptai să ai nevoie să înveți la muncă? 

Un lucru pe care l-am învățat și la care nu mă așteptăm să am nevoie la muncă au fost Photoshop. Nu m-aș fi așteptat niciodată că din domeniul de resurse umane să fiu nevoit să învăț poate lucruri specifice palierului de relații publice & marketing, dar munca te impinge să-ți dezvolți orice îți dorești și tu să dezvolți, așa că.. dacă ai oportunitatea fă-o! Pot să zic că nici până azi nu consider că am învățat cu adevărat acel program, dar a fost o experiență amuzantă să particip la niște sesiuni de învățare și lucru în acesta și să-mi exersez anti-talentul în acel program.

Te documentezi frecvent despre noile descoperiri în domeniul tău? Ce îți menține curiozitatea antrenată? 

Nu aș spune că mă documentez chiar frecvent despre noile descoperiri în domeniul meu. Cred că norocul meu e că încă sunt conectat de mediul academic și îmi doresc să rămân așa astfel încât să fiu provocat constant să rămân conectat la noile descoperiri din domeniu. Evident, verific noile publicații are profesorilor mei de la master și așa pot să zic ca mai rămân și eu în temă. Curiozitatea mi-o menține tocmai dorința de a nu oferi practici învechite sau de a aborda în moduri nu neapărat eficiente sau actuale problemele din mediul de ONG, de a oferi informații actualizate în ghidurile și intervențiile pe care le propun la locul de muncă.

Dacă ai avea altă profesie, care ar fi aceasta?

Ironic fiindcă chiar zilele astea mă gândeam la asta și cu mâna pe inimă vă zic că nu m-aș îndepărta chiar așa tare de domeniu, aș fi  un psihoterapeut de cupluri. Regăsesc profesia interesantă și probabil și fiindcă am tot citit cărți și articole pe acest subiect în ultimele luni mi-au deschis un interes față de această zonă de cuplu, dating, parteneriat etc.

Spune-ne un element sau o propoziție care ți-a rămas în amintire din anii facultății sau a școlii, care te-a ajutat mai târziu? 

Este chiar ceva spus de prof. Adrian Opre, ceva pe care îl repetă atât la fiecare început de an universitar, discursuri aleatorii sau la discursul de absolvire: Implicați-vă și în alte activități decât doar în mediul academic, degeaba ai numai note de 10 și înveți perfect dacă nu faci și altceva. Fă voluntariat, fă și altceva, căci asta face diferența între doi oameni care și-au petrecut timp în facultate. Simpatic sfat, nu credeți?