Începem mai general puțin …

Te rog să te prezinți pe scurt, te știu din postura de fost student, drept conferențiar, terapeut și sciitor la blog, care este foarte interesant de citit, dar cum te vezi tu?

Mă caracterizează faptul că nu mă complac în situații, la fel este valabil și pentru ceilalți din departament. Când nu sunt mulțumită pe deplin, mă străduiesc să îmbunătățesc lucrurile, să le updatez, să le fac mai bune. Tot în aria aceasta, încerc să mă perfecționez, să mă documentez și să fac lcururile mai interesante decât au fost anul trecut, care este o mare parte din munca de profesor la universitate. Aș vrea să le transmit studenților pe lângă partea de pregătire profesională și autenticitate, respect, căldură. Încerc să pun și valorile mele în cursurile pe care le predau. Ce poate nu știu oamenii, în viața personală sunt mai cinică și ironică decât pare. 

Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?

Am notate cele trei valori cardinale, cum ne recomanda domnul David, să le avem scrise undeva dacă se pierd. Mi se pare important să îi respect pe ceilalți, să comunic în așa fel încât să păstrez demnitatea celuilalt, dar când este exagerat, din respect poți să nu îți impui propriile nevoi. O altă valoare este universalitatea sau altfel spus, curiozitate pentru lucrurile care sunt dincolo de propria persoană. Nu găsesc multe puncte comune cu oamenii care sunt centrați pe ei și dacă ceva nu este despre ei, nu se implică sau nu sunt interesați, spre exemplu, nu îi interesează istoria, cultura, nu votează. Îmi place să știu din toate, să aflu cât mai multe și nu consider că sunt expertă în nimic, dar mă informez despre diverse. Și a treia este estetica, să am grijă de cum arată produsele mele, imaginea mea ca persoană, îmi plac pozele frumoase, caut colturile frumoase din lume. Aș pune și competența, în sensul că ai responsabilitatea ca psiholog și profesor săă faci calumea lucrurile. 

Cum păstrezi disciplina în activitatea ta profesională?

Nu-i punctul meu forte păstrarea disciplinei. Glumes cu clienții, că le spun welcome to the club, când zic că au probleme cu procrastinarea. Tind să fac lucrurile când este un motiv stringent, altfel tind să las lucrurile, să le amân. Ce m-a ajutat să mă reglez de când eram student până acum: știu că un lucru nu este la fel de greu odată ce îl încep. Alternez sarcinile, încep cu ceva care să îmi dea un boost, să fie mai ușor de făcut. Nu mă ajută planurile stricte și organizările pe ore. Am o parte rebelă și tind să nu mai vreau să fac nimic când le văd. Îmi setez scopuri pe zi și apoi le rezolv. Planuri, aș spune, relaxate și împărțirea în taskuri mici, că funcționează la mine. 

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândră. 

Cred că una dintre cele mai inspirate decizii pe care am luat-o a fost să am aplicat la bursă Full Bright și am stat în state 6 luni. A fost o experiență deosebită și mă bucur că am avut curaj să mă duc acolo. Am avut de făcut multe demersuri, să mă descurc și cât am fost acolo, am călătorit mult. Nu știu dacă aș mai avea curaj să o repet, că am împărțit casa cu cineva, era multă inceritudine, la capătul lumii. Acele șase luni din state s-au simțit ca mult mai mult pentru că în fiecare zi se întâmpla ceva nou. Am fost la Boston university, am lucrat cu Hoffman, ei făceau studii pe anxietate, atunci era un studiu pe afect negative, unde testau loving-kindness pe acel afect negativ. Am lucrat mai mult pe evaluare și construirea manualelor. Chiar și așa, experiența profesională a fost interesantă.

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate să fie rezumat într-o frază?

Un proiect posdru pe care m-am trezit că îl conduc, deși nu eram pregătită pentru asta. Nu știa nimeni cum se manageriază astfel de proiecte, fiind proiect din fonduri europene. Era multă muncă administrativă și de organizare care nu îmi place. De câte ori trimiteam rapoarte spre unitatea de management primeam feedback negativ, și nu știam că este normal, mi se parea frustrant. Nu-mi amintesc cu plăcere de acel proiect, dar ce a ieșit bun de acolo este prietenia cu Oana, cu care la vremea respectivă lucram la acel posdru. Ea ne-a ajutat la partea de raportare tehnică, am desvoltat o prietenie, am văzut că suntem compatibile și este persoana pe care o văd cel mai des. Este deja o prietenie ca va fi pe viață. 

Ce îți place cel mai mult la jobul tău? 

Îmi place că am activitate diversă, că este dinamic și am activitați mai multe de făcut. 

Și trecem la mai specific …

Te rog să ne povestești despre Singles of November  

Proiectul a început pe blog. La început m-a oprit vizibilitatea, dacă văd studenții sau colegii și mă fac de râs. Am început în 2017 și am luat o pauză, primele articole le-am dat unor oameni apropriați, nu le-am publicat. Acum lucrez la el, este o parte care mă motivează și mă împlinește, scrisul pe blog. Pe de altă parte mă frustrează pentru că nu pot să scriu la comandă, am de găsit inspirație. Uneori nu îmi vine inspirația la comandă, am nevoie de ceva să mă motiveze. Deci îmi place, dar este frustrant că nu pot să îi dau destul conținut să crească și să devină mai cunoscut. 

Ce consideri că ai învățat și nu te așteptai să ai nevoie să înveți la muncă? 

În general partea administrativă, de la resurse umane, raportare, referate, deplasări. Ca să faci orice ai nevoie de o abilitate și nu mă așteptam să fie așa de multe. Cam asta ar fi, statistica nu a fost o surpriză, poate în facultate a fost o surpriză, dar m-am deprins cu surpriza. 

Te documentezi frecvent despre noile descoperiri în domeniul tău? Ce îți menține curiozitatea antrenată? 

Aș spune că pentru cursuri, aproape de fiecare dată înainte de curs recitesc materialele și caut altele noi. Din respect pentru studenți și pentru imaginea mea, de ce nu. Studenții se vor întoarce la cursuri când vor căuta o informație și nu aș vrea să fie acolo lucruri învechite sau neadevărate. În rest, pe partea de blog, am un bias, la fel ca mulți psihologi, am impresia că totul s-a spus și este evident orice fel de conținut. Și cred că am nevoie să vin cu o abordare nouă, ceva ce nu s-a mai spus. 

Dacă ai avea altă profesie, care ar fi aceasta?

M-am gândit de multe ori, nu știu în ce aș fi bună, dar ce mi-ar fi plăcut era jurnalist. Pe de altă parte, mi-aș fi dorit o profesie mai vizibilă și în care să nu fie proiecte lungi, nu sunt migăloasă, îmi place să fac lucrurile repede, să găsesc twistul. Nu știu dacă mi s-ar fi potrivit să fiu jurnalist ca stil, poate doar intelectual. 

Spune-ne un element sau o propoziție care ți-a rămas în amintire din anii facultății sau a școlii, care te-a ajutat mai târziu?

Eram la master, anul II, am luat nota șapte la un examen, consideram că era capăt de lume, acum ca profesor nu m-ar interesa că un student a luat nota asta. Atunci am interpretat că mi-am greșit cariera și că nu sunt talentată ca terapeut, dar povesteam cu Mădălina, colegă de al doctorat, iar ea a încercat să mă ajute și nu a reușit, apoi m-a întrebat că dacă luam zece însemna că eram un terapeut bun. Și m-am gândit că sunt și alți factori și am supraevaluat o performanță mai slabă. Mi-a rămas restructurarea aceasta și am zis-o și altora.