Ca psiholog, mai apoi ca terapeut, am lucra mult la a mă cizela, la a mă face mai plăcute pentru mine și ceilalți, a depăși blocaje, a impune mai multe limite, etc. este o muncă invizibilă pentru ceilalți, cei dintre voi care lucrați la voi știți bine despre ce vorbesc. Dar ce se vede sunt rezultatele. Pentru a vedea acele rezultate este nevoie să lucrăm în privat la noi, fie singuri, fie cu un psiholog sau coach, mentor, etc.

Cu consecințele de rigoare, ceea ce facem când suntem singuri ne modelează în relații cu ceilalți și în public. Cum ne comportăm diferit când suntem singuri, ce facem la fel, ce facem mai bine sau cu mai puțină dedicare?

Ce ne atrage la timpul petrecut singuri sau ce ne face să fugim de a sta singuri?

Dar cel mai important, cine suntem noi când suntem singuri, în intimitate?

autor: Doris Pop