Începem mai general puțin …

Te rog să te prezinți pe scurt

Salut, sunt Șerban și sunt psihoterapeut cognitiv-comportamental. Am absolvit atât licență cât și masteratul la Cluj, iar în prezent activitatea mea principala e în cadrul cabinetului de psihologie. Practic predominant Terapia prin Acceptare și Angajament (ACT) și lucrez destul de mult cu persoane din comunitatea LGBT+, lucru pentru care sunt recunoscător. Pe lângă asta, ca proiect personal, am o pagină de Instagram (https://www.instagram.com/psiholog.serban.bobos/) pe care postez diverse conținuturi legate de sănătatea mintală.

Dincolo de latura profesională, aș spune că sunt o persoană curioasă, deschisă la experiențe noi și care caută, poate mai mult decât orice, echilibrul.

Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?

Prima și cea mai importantă este kindness – las în engleză pentru că mi se pare că transmite mai bine esența decât echivalentul în română. În perioada adolescenței obișnuiam să pun un accent mai mare pe inteligență, până când am ajuns să îmi dau seama că a fi kind e o alegere, pe când inteligență are o componentă genetică puternică. Acum apreciez mai mult când cineva este kind și asta încerc și eu să fac pe cât posibil – și în proiectele profesionale și în viață de zi cu zi.

Pe lângă asta aș menționa independența (sau poate mai bine spus self-sufficiency) și conexiunea cu ceilalți. Par paradoxale și uneori pot fi dificil de împăcat, dar ambele rămân niște piloni importanți pentru mine.

Cum păstrezi disciplina în activitatea ta profesională?

Asta e încă un work in progress. Un lucru care mă ajută aici e că nu pun presiune pe aspectul ăsta și atunci îmi este mai ușor să accept și perioadele în care sunt mai puțin disciplinat – care nu sunt neapărat puține. 🙂

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândru.

Cred că faptul că am reușit să îmi deschid propriul cabinet și am ajuns în punctul în care pot face asta full-time e unul din lucrurile de care sunt cel mai mândru. Drumul nu a fost cel mai ușor sau scurt, dar privind în urmă pot spune că pentru mine a fost unul meaningful. Iar asta cu atât mai mult cu cât am ajuns aici prin propriile puteri – revin prin asta și la ideea de self-sufficiency.

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate să fie rezumat într-o frază?

Că poți într-adevăr să faci lucruri dificile și că ele rămân la fel de valoroase și valide chiar dacă tu ești singura persoană care le observă și care știe cât efort au necesitat.

Și trecem la mai specific …

La ce lucrezi acum important pentru tine

La mine. Niciodată nu mi-a plăcut în mod deosebit să învârt în prea multe cratițe în același timp, iar în perioada asta cabinetul îmi ocupă destul de mult timp și resurse. Așa că prefer să folosesc timpul rămas pentru odihnă, pentru a-mi clarifica anumite întrebări despre viață și a încerca să modific unele tipare care mă încurcă din când în când.

Te documentezi frecvent despre noile descoperiri în domeniul tău, ce îți menține curiozitatea antrenată?

Cred că nimic nu mă motivează mai mult decât momentele din terapie care nu decurg cum mi-aș fi dorit – acelea în care mă gândesc “hmm, aș fi putut face asta mai bine” și îmi dau seama că mă îndepărtez de modul în care mi-ar plăcea să fac terapie. De multe ori asta e ceea ce mă face atât să mă documentez în plus, cât și să caut oportunități de a sedimenta cunoștințele și practicile pe care deja le folosesc.

Dacă ai avea altă profesie, care ar fi aceasta?

Am două răspunsuri care mi-au venit în minte. Primul ar fi îngrijitor de pui de urși panda, iar pe al doilea nu pot să îl dezvălui. 🙂

Spune-ne un element sau o propoziție care ți-a rămas în amintire din anii facultății, care te-a ajutat mai târziu?

“Știi – și la ce te ajută că știi?” – asta a fost primul lucru la care m-am gândit, doar că (poate și în spiritul citatului) nu-mi pot aminti cine a spus asta sau la ce curs.