1. Despre tine ca om și psiholog

Prezintă-te cum te consideri ca fiind în postura de om și de psiholog

Mă numesc Iuliana Godja, sunt psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental acreditat de către Colegiul Psihologilor din România, în supervizare. Pot spune despre mine că sunt o persoană empatică, care iubește oamenii și se simte confortabil atunci când ascultă activ ceea ce au ceilalți de spus. Mi-a plăcut întotdeauna să ascult povești de viață. Și am încercat să învăț din ele.. despre oameni. Ascultându-i și apoi dublând asta cu studiul psihologiei, am început să învăț mai mult și despre mine. Iar în cadrul propriului proces de autocunoaștere și schimbare, am înțeles și mai bine că oamenii nu trebuie judecați, ci ascultați și ghidați. Fiecare dintre noi venim la pachet cu diverse probleme, tipare de gândire și obiceiuri care ne pot sabota starea de bine. Partea bună însă, este că una dintre cele mai frumoase calități ale minții este aceea că ea poate fi transformată. Eu cu asta mă ocup: lucrez în mod constant cu mine, cu mintea mea, acest lucru ajutându-mă și în practica profesională, pentru a-i ghida pe ceilalți în drumul spre starea de bine și atingerea potențialului maxim.

Ai hobby-uri despre care ai vrea să ne povestești

Un hobby pe care pot spune că îl am dintotdeauna sunt călătoriile. Unul dintre obiectivele mele este să călătoresc cât mai mult, în zone cât mai diferite de pe glob, tocmai pentru că apreciez diversitatea și învăț foarte mult din ea. Sunt de părere că asta ne ajută să ne vindecăm de egocentrismul pe care îl acumulăm în mod inconștient trăind doar în pătrățica noastră. Pe lângă asta, cred că este foarte benefic să ieșim din zona de confort, să ne expunem la locuri și situații impredictibile. În acest fel, vom deveni tot mai puternici și mai buni la a tolera incertitudinea.

Alte hobby-uri pe care le am sunt cititul, în general axându-mă pe subiecte relaționate cu domeniul psihologiei și pe lângă asta, scrisul. Am început acum ceva timp să scriu în momentele în care treceam prin stări negative și am observat cât de mult ajută. Ajută în primul rând la partea de ventilare (eliberare) emoțională, dar și la partea de conștientizare și monitorizare a gândurilor pe care le avem, a situației în care ne aflăm, a lucrurilor care sunt benefice sau nu pentru noi și a schimbărilor care sunt necesare în viața noastră.

Ce ai reușit să îmbunătățești la tine după studiile de psihologie

Oh, aici sunt multe de spus. Foarte multe.

Primul și poate cel mai important lucru pe care l-am învățat în urma studiilor de psihologie a fost faptul că judecățile trebuie limitate. Când avem de a face cu o anumită persoană, este util să ne aducem aminte că acel cineva reprezintă suma experiențelor pe care le-a trăit. Și, de cele mai multe ori, majoritatea dintre noi suntem expuși și la experiențe care ne afectează în mod negativ, mai ales în copilărie, fără să ne fi dorit acest lucru. Așadar, cred că merită să ne aducem mai des aminte, înainte să judecăm atitudinea sau comportamentul unei persoane, că există în spate multe lucruri care nu sunt ușor observabile și că, probabil, dacă am fi trecut prin aceleași experiențe, dacă am fi fost puși în papucii acelei persoane, am fi avut și noi atitudini și comportamente similare. De aici și empatia de care pot să dau dovadă.

Pe lângă acest aspect, am învățat că avem puterea de a schimba ceva. Mintea este puterea pe care o avem, fiecare dintre noi, iar unele dintre întrebările care mă ajută și care au devenit un automatism dacă mă raportez la modul meu de gândire general sunt următoarele: Mă ajută să mă consum în acest moment? Pot schimba ceva?

Le recomand tuturor să își pună astfel de întrebări în situațiile în care observă că le trec prin minte gânduri apăsătoare care le afectează și starea de bine.

Un alt lucru important pe care l-aș menționa e faptul că am învățat, de-a lungul timpului, să îmi organizez perspectiva asupra vieții în funcție de motto-ul Win or learn (Câștig sau învăț). Gândind astfel, nu pierdem niciodată. Chiar dacă lucrurile nu merg uneori așa cum ne-am dori, este important să analizăm totuși cu ce lecție sau îmbunătățire în plan personal rămânem după experiențele negative, dificile prin care trecem. Mereu există ceva bun, dincolo de durere, frustrare sau suferință. Trebuie doar să știm unde să ne uităm.

De asemenea, un lucru important pe care l-am învățat și m-a ajutat mult să mă dezvolt este faptul că frica se estompează prin expunere. Prin expunerea la experiențele care ne provoacă frică. Și a venit un moment în viața mea, în trecut, când am decis să spun da experiențelor care mi-ar aduce plusvaloare, indiferent de anxietatea pe care o resimt față de ele. Și implicându-mă, am înțeles că am potențialul de a face multe lucruri frumoase și că ar fi păcat să le ratez doar din cauza fricii. Frica este un sabotor și e nevoie să facem ceva în privința asta. Ține doar de noi. Aici recomand să ne punem întrebarea următoare: Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla?

• Despre cabinet și birocrație

Ce specializări ai și cum ai ajuns să practici psihologia (ce te-a inspirat)

Ca specializare, eu sunt formată în psihologia cognitiv-comportamentală, însă îmbin în practică și tehnici sau idei din alte tipuri de terapie, precum Terapia schemelor (Schema Therapy), Psihologia pozitivă sau Terapia prin acceptare și angajament (ACT). Mai simplu spus, integrez în terapie tot ceea ce simt că ar fi util, în funcție de persoana din fața mea, pentru că suntem diferiți, iar abordările potrivite variază de la persoană la persoană.

Legat de alegerea acestui domeniu, pot spune că am avut dintotdeauna o înclinație spre oameni. Astfel, în cadrul experiențelor mele de viață am avut deseori rolul de ascultător și m-am simțit mereu aproape de ceilalți, având intenția de a încerca să contribui cu ceea ce pot pentru a ajuta. Adaug la asta și curiozitatea față de procesele mentale, care s-a dezvoltat în timp, mai ales față de factorii care ne determină să acționăm într-un fel sau altul. Cu toate acestea, decizia finală de a-mi deschide un cabinet individual de psihologie a venit tocmai în momentul în care am ajuns și eu la psihoterapie și am văzut cât de cald și de sigur a fost acel spațiu pentru mine și bineînțeles, când am observat schimbările semnificative pe care am reușit să le fac explorându-mă în cadrul procesului terapeutic și primind acceptare și ghidaj.

Cum a fost experiența de deschidere a cabinetului

Experiența de deschidere a cabinetului a fost una entuziasmantă și totuși, stresantă în același timp. Bineînțeles că mă refer aici la partea birocratică, dar și la timpul de așteptare uneori îndelungat pentru obținerea documentelor. Pot aduce în discuție și partea financiară, fiind nevoie de multe resurse pentru a face acest pas, incluzând aici taxele către Colegiul Psihologilor, instrumentele de evaluare, închirierea unui spațiu potrivit și partea de amenajare a spațiului. A fost un drum pe alocuri anevoios, dar care în final mi-a adus și îmi aduce multă satisfacție personală și profesională.

Ce te motivează să continui

Mă motivează faptul că fac ceea ce îmi place și pe lângă asta, gândul la contribuția pe care o aduc societății. Sunt de părere că fiecare dintre noi, prin munca pe care o desfășurăm, aducem plusvaloare, într-un fel sau altul. Fiecare dintre noi are nevoie de ceilalți, de munca pe care ceilalți o fac, indiferent de domeniu.

În plus, este fascinant să întâlnesc oameni cu dorință de schimbare și să le observ transformarea. Este fascinant când analizez de unde am plecat – punctul A și unde am ajuns- punctul B, cu ajutorul terapiei și pe lângă asta, să observ cât de multă nevoie au oamenii de un spațiu sigur în care să se poată deschide, în care să își poată exprima îngrijorările, rănile, vulnerabilitățile și în care să fie ascultați cu empatie și fără judecată. Și totodată, când observ cât de mult ajută acest aspect și analizez rezultatele la care ajungem împreună, devin tot mai motivată să continui, să aprofundez acest domeniu și să descopăr tot mai multe modalități prin care pot să ajut.

Ce consideri că ar putea fi simplificat în practica Colegiului psihologilor

Am fost încântată să observ că odată cu contextul pandemic s-au făcut progrese în ceea ce privește partea de digitalizare a activității. Cred că este un mare plus. La capitolul simplificare, cred că ar ajuta reducerea timpului de procesare a documentelor în cadrul Colegiului.

• Despre practica privată și din clinici

Cum au fost primii clienți și cum ai ajuns la ei…

În momentul în care am început activitatea, m-am axat cel mai mult pe partea de promovare online, prin intermediul rețelelor de socializare. Așa am ajuns la primii clienți. Primii clienți au fost niște oameni faini, în adevăratul sens al cuvântului, care se confruntau însă cu diferite situații, gânduri sau tipare disfuncționale care le sabotau starea de bine. La început, anxietatea mea era destul de ridicată, însă m-a ajutat foarte mult faptul că pot să fiu aproape de om, pot empatiza foarte bine cu situațiile prin care ceilalți trec, iar ca rezultat, relația terapeutică pe care am creat-o cu aceștia a fost una foarte bună, lucru care a facilitat procesul terapeutic atât pentru mine, cât și pentru ei. Iar rezultatele au fost unele foarte bune, lucru care m-a încurajat și pe mine să continui acest drum.

Ai să ne povestești experiențe marcante, emoționante de la cabinet (păstrând confidențialitatea clienților!)?

Majoritatea persoanelor cu care am lucrat au ajuns la mine având cufărul cu emoții plin. Iar în spatele acestor emoții adunate, există de cele mai multe ori, povești de viață emoționante, marcante, care te lasă de multe ori fără cuvinte. Deci pot spune că fiecare client cu care am colaborat mi-a povestit lucruri care au lăsat amprente în mintea și sufletul meu.

Dacă e, totuși, să menționez lucruri mai specifice, mă emoționează să văd că de obicei, la scurt timp după ce oamenii au ocazia de a se ventila emoțional, de a se simți ascultați, importanți și acceptați, aspectele problematice se îmbunătățesc în mod semnificativ.

Mă emoționează, de asemenea, să văd cât de multe persoane își sacrifică propria bunăstare în favoarea celorlalți și cât de puțin au nevoie aceștia pentru a începe să se pună în prim plan, pentru a înțelege că pentru a-i putea ajuta pe ceilalți, e nevoie mai întâi să mă ajut pe mine, să am grijă de mine.

Dar amuzante?

Momente amuzante există de multe ori în terapie. Contrar aparențelor, oamenii mai și râd în timpul ședințelor. Dintr-o perspectivă personală, este oarecum amuzant pentru mine când întâlnesc persoane care au povești de viață foarte asemănătoare cu povestea mea. Clienții vin, îmi explică cum s-au simțit, ce au gândit, iar eu mă simt de parcă m-aș privi în oglindă. Totuși, ține de profesia noastră să ne păstrăm obiectivitatea, așadar, le ofer strategiile cele mai potrivite pentru cazul lor.

În plus, există momente amuzante atunci când îi confrunt într-un mod empatic pe clienți în legătură cu anumite aspecte – spre exemplu, atunci când clienții știau deja ce strategie ar fi putut să aplice într-o situație dată și totuși, au lăsat garda jos, ajungând la stări negative.

Ce abordări preferi ca teorie și metode de intervenție  

După cum am menționat și mai sus, formarea mea de bază este psihoterapia cognitiv-comportamentală. Deci pe asta mă bazez în mare parte – pe a le oferi clienților strategii utile pe termen lung cu scopul de a vedea lucrurile într-un mod diferit, mai rațional, mai funcțional. Totuși, nu mă rezum la asta, având în vedere multitudinea de cazuri care implică și partea de emoții neprocesate sau experiențe mai mult sau mai puțin traumatice, așa că integrez în psihoterapie și elemente din terapia schemelor, asta fiindcă se pliază foarte bine pentru anumite convingeri adânc înrădăcinate, sau elemente din psihologia pozitivă și terapia prin acceptare și angajament. Dincolo de asta, observ tot mai mult puterea exemplului și a autodezvăluirii, atunci când simt că situația o cere. Iar feedback-ul primit de la clienți este unul pozitiv.  

• Despre înțelepciunea psihologiei

Ce motto ai păstrat în practică, dacă ai unul, dacă nu, este în regulă

Motto-ul pe care mi l-am formulat, să spunem așa, odată cu practica în psihologie este următorul: Persoana înainte de orice. Prin asta mă refer la faptul că da, ajută mult să avem în spate un suport stiințific, instrumente de evaluare validate științific și un protocol în funcție de care să ne ghidăm în practica noastră. Cu toate acestea, mi se pare că în primul și în primul rând e nevoie să ne raportăm la ceea ce s-ar plia pe cazul, personalitatea și celelalte aspecte care țin de persoana din fața mea.

Ce ai transmite cititorilor ca povață de viață, ca o recomandare sau concluzie care te-a făcut să fii puțin mai înțelept   

În urma experiențelor practice din practica mea, aș menționa câteva lucruri relevante:

• Fiți blânzi cu voi înșivă – comportați-vă cu propria persoană exact așa cum v-ați comporta cu cineva apropiat, mai ales în situațiile dificile.

• Fiți blânzi și cu ceilalți, pe cât se poate, deoarece de multe ori avem tendința să ignorăm cât de marcantă poate fi povestea de viață din spatele unor comportamente sau atitudini pe care ceilalți le afișează.

• Dacă nu puteți schimba situația cu care vă confruntați, schimbați interpretarea pe care o dați situației. Asta ar putea deveni o regulă de aur pentru fiecare dintre noi. Ca un exemplu, nimeni nu ne enervează. Noi alegem dacă ne enervăm sau nu, în funcție de cum alegem să privim lucrurile.

• Repetiția este foarte importantă în orice schimbare pe care ne-am propune-o. Lucrurile pe care le avem de făcut sunt de cele mai multe ori, simple. Dificil este să continuăm să le facem îndeajuns de mult, astfel încât să obținem rezultatele dorite.