Procrastinarea este definită în literatura de specialitate ca și un fenomen foarte bine cunoscut de amânare a sarcinilor, care aduce după el rezultate și consecințe negative asupra stării de bine a individului. Adeseori este asociată și cu probleme psihologice precum performanță profesională și academică scăzută, slabă auto-eficiență, și niveluri crescute de anxietate și depresie (Rodriguez 2019). A atras atenția cercetătorilor în mode deosebit în ultimele patru decenii (Klingsecik 2013), ceea ce indică o creștere a acesteia.

Studiile (Wolters and Hussain 2017) ne indică două tipuri de strategii pentru a combate amânarea sarcinilor:

1. Setarea scopurilor – dezvoltarea unui plan de acțiune care motivează individul să își urmeze scopul dorit. Aici de obicei trebuie urmărite 4 puncte principale:
   -setarea unui scop specific
   -stabilirea unor măsuri și limite în cadrul cărora pot fi îndeplinite, suntem oameni și nu am putea să dedicăm tot timpul unei singure cauze
   -să ne asigurăm încă de dinainte că sunt realiste și utile pentru noi
   -să fim siguri că avem timp să le îndeplinim
2. Stabilirea priorităților – atunci când sunt prea multe scopuri de îndeplinit deodată, un prim pas de urmat ar fi să decidă cât de urgentă este fiecare prioritate. Este dovedit că cei care își separă sarcinile urgente de cele non-urgente și nu se fixează pe mai multe la un loc au mai mult succes în îndeplinirea lor.

O tehnică psihologică foarte relevantă pentru a scădea nivelul de procrastinare se poate dovedi a fi recompensa pe sarcină. Atunci când sarcina are o recompensă fie ea, se poate dovedi a fi extrem de eficient. Exemplu: pentru a reuși să finalizez proiectele academice și universitare la timp, cu banii economisiți în timpul în care aș fi ieșit și aș fi cheltuit, îmi voi cumpăra setul pentru filmări ce l-am urmărit mult timp (Stefanidis et al 2019).

surse:
Rodriguez, J., Piccoli, G., & Bartosiak, M. (2019). Nudging the classroom: Designing a socio- technical artifact to reduce academic procrastination.

Klingsieck, K. B. (2013). Procrastination. European psychologist.

Wolters, C. A., Won, S., & Hussain, M. (2017). Examining the relations of time management and procrastination within a model of self-regulated learning. Metacognition and learning, 12,
381-399.

Alblwi, A., Stefanidis, A., Phalp, K., & Ali, R. (2019, May). Procrastination on social networking sites: Combating by design. In 2019 13th International Conference on Research Challenges in Information Science (RCIS) (pp. 1-11). IEEE.

autor: Claudia Bera