,,Shutter Island” este unul din filmele mele preferate, deci în mod natural îmi vine să vorbesc despre el. Este un film dificil de povestit fără să dau spoilere sau să vă spun prea multe din ce se întâmplă și să stric experiența de a viziona filmul. De preferat înainte de a citi acest articol ar fi să vă uitați la film și după să reveniți aici.

,,Shutter Island” este regizat de Martin Scorsese și a apărut în cinematografe în 2010, fiind un film adaptat după romanul ,,Shutter Island” scrie de Dennis Lehane și publicat în 2003 (recomand și cartea pentru amatorii de lectură). ,,Shutter Island” este un thriller psihologic în care acțiunea de desfășoară în anul 1954, pe o insulă izolată din largul coastei Massachusetts, unde se află un spital pentru tratarea criminalilor considerați nebuni. În rolurile principale avem nume mari precum Leonardo DiCaprio, Mark Ruffalo, Ben Kingsley și Michelle Williams, iar povestea explorează teme precum tulburările mentale, violență, iubire și doliu.

Povestea îl urmărește pe Teddy Daniels (Leonardo DiCaprio), un marshal american, care împreună cu noul său partener, Chuck Aule (Mark Ruffalo), este trimis pe insula Shutter pentru a investiga dispariția misterioasă a unei paciente. Însă, pe măsură ce cercetările avansează, Teddy începe să descopere că insula ascunde secrete mult mai întunecate decât și-ar fi imaginat vreodată. Realitatea se contopește cu halucinațiile, iar trecutul traumatic al lui Teddy începe să iasă la suprafață, complicând și mai mult ancheta. Istoricul lui Teddy este afectat de atrocitățile pe care le-a văzut în lagărele naziste din cel de-al Doilea Război Mondial la Dachau, unde acesta a fost soldat. După întoarcerea din război, Teddy începe să sufere de PTSD (Tulburarea de stres post-traumatică), iar în combinație cu evenimentele ce se desfășoară după întoarcerea lui acasă, diagnosticul se îndreaptă spre tulburare delirantă.

Tulburarea delirantă este diferită de schizofrenie și funcționarea individului nu este afectată semnificativ, iar individul care suferă de această condiție psihiatrică nu reușește să realizeze care este realitatea față de idelile delirante pe care acesta le are. Filmul este o explorare a minții umane și a limitelor acesteia, punând sub semnul întrebării percepția realității și adevărul însuși. Scorsese creează o atmosferă densă, tensionată, care, ne face pe noi privitorii să fim complet imersați în povestea spitalului.

Elementul cel mai important despre care vreau să vorbesc fără să ofer spoilere despre acțiunea din film este portretizarea elementelor de terapie din film. Anii 1950 au fost niște ani în care psihologia era abia la începuturile ei, iar tratarea pacienților care sufereau de tulburări psihice și psihologice se făcea prin metode care în zilele noastre ni s-ar părea triviale. Cele mai comune forme de ”tratament” erau lobotomia (înfingerea unei dalte lungi și subțiri de metal în creier) și tratamentul cu electroșocuri. Doctorul Cawley este doctorul primar din film care se ocupă de reabilitarea și ajutorarea pacienților de pe Shutter Island, acesta fiind complet împotriva acestor forme de tratament, el fiind un suporter al unor metode alternative de terapie, terapia prin vorbire și folosirea medicației specifice pe tulburările pacienților. Important de menționat este faptul că doctorul Cawley se folosește de un joc de rol care este
dus la extrem și care în viața reală ar fi foarte de greu de dus la capăt și foarte puțin fezabil.

Fără a dezvălui prea multe, pot spune că Shutter Island este un film care necesită atenția completă a spectatorului, oferindu-ne indicii subtile de-a lungul întregii povești. Este genul de film care ne încurajează să îl vizionăm de mai multe ori, fiecare dintre vizionări dezvăluind noi straturi de interpretare și înțeles. În esență, este o călătorie în adâncurile psihicului uman, o provocare a percepției spectatorului asupra realității și ficțiunii și o mică lecție de istorie care ne arată drumurile pe care psihologia a fost nevoită să le parcurgă pentru a putea ajunge în punctul în care se află astăzi.

autor: Miruna Botezat