Anxietatea de performanta a fost un subiect de interes pentru mulți cercetători de-a lungul anilor. Cu toate acestea, doar la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul XX-lea a început să primească mai multă atenție în domeniile academice și medicale.

O figură cheie care a contribuit semnificativ la studiul anxietății de performanță a fost Sigmund Freud. În lucrarea sa asupra psihanalizei, Freud a explorat conceptul de frică de scenă și cauzele sale psihologice subiacente. El a susținut că anxietatea de performanță provine din temerile și dorințele inconștiente, și a subliniat rolul minții inconștienți în influențarea rezultatelor performanței.

O altă figură influentă este Ivan Pavlov, cunoscut pentru cercetările sale asupra condiționării clasice. Experimentele lui Pavlov cu câini l-au condus la concluzia că răspunsurile de anxietate, inclusiv cele legate de performanță, pot fi condiționate și declanșate de stimuli specifici. Acest lucru a deschis calea pentru cercetări suplimentare asupra naturii asociative a anxietății de performanță.

Impactul anxietății de performanță se extinde dincolo de nivelul individual, afectând atât bunăstarea personală, cât și realizările societale. La nivel personal, anxietatea de performanță poate duce la stări emoționale negative, îndoială de sine și performanță scăzută. Se poate manifesta în simptome fizice, cum ar fi transpirație, tremur, sau bătăi ale inimii intense, agravând suferința individuală. Mai mult decât atât, anxietatea de performanță poate avea efecte negative asupra stimei de sine și a calității generale a vieții.

Mai multe persoane remarcabile au contribuit la constructul de anxietate de performanță prin prezentarea de perspective diverse și abordări pentru a înțelege și a gestiona astfel de tulburări. O astfel de figură este Albert Bandura, un psiholog renumit, care a introdus conceptul de auto-eficiență. Bandura a susținut că credințele indivizilor în abilitățile lor joacă un rol crucial în determinarea rezultatelor performanței lor. Potrivit lui Bandura, anxietatea de performanță poate fi atenuată prin încurajarea convingerilor de auto-eficacitate prin experiențe de succes și stăpânire. Această perspectivă subliniază importanța construirii încrederii și a încrederi în sine pentru a aborda anxietatea de performanță în mod eficient.

În schimb, Susan Cain, în cartea ei “Quiet: The Power of Introverts in a World That Can’t Stop Talking”, oferă o perspectivă care sfidează ipoteza că anxietatea de performanță este în mod inerent negativă. Cain susține că indivizii introvertiți, care pot fi mai predispuși să experimenteze anxietate de performanță, posedă puncte forte valoroase, cum ar fi gândirea profundă și concentrarea concentrată. Ea sugerează că societatea și instituțiile educaționale ar trebui să creeze medii care să răspundă diferitelor tipuri de personalitate, recunoscând beneficiile pe care introvertiții le aduc în diferite domenii.

Surse
Barlow, H. (2000). Unravelling the mysteries of anxiety and its disorders from the perspective of
emotion theory. American Psychologist, 55(11), 1245-1263
Cox, B. J., & Kenardy, J. (1993). Performance anxiety, social phobia, and setting effects in
instrumental music students. Journal of Anxiety Disorders, 7, 49-60
Fehm, L., & Schmidt, K. (2006). Performance anxiety in gifted adolescent musicians. Journal of
Anxiety Disorders, 20(1), 98-109
Kenny, D. T. (2000). Psychological foundations of stress and coping: A developmental
perspective. In D. T. Kenny, J. G. Carlson, F. J. McGuigan & J. L. Sheppard (Eds.), Stress and
health: Research and clinical applications (pp. 467). Amsterdam: Gordon Breach/Harwood
Academic Publishers

autor: Cristea Sonia-Maria