Mereu când încep un serial sau un film în care unul din personaje este afectat de o tulburare mentală, încerc să privesc totul dintr-o perspectivă obiectivă, chiar cinică. De cele mai multe ori, adăugarea unor personaje cu anumite simptome din diferite tulburări este făcută pentru a crea ,,drame” și de cele mai multe ori informațiile arătate pe ecran sunt superficiale sau sunt introduse în ,,plot-ul” filmului pentru a susține niște idei preconcepute.

Crearea și descrierea unor personaje cu anumite tulburările mentale specifice și prezentarea acestora cât mai precis și veridic este o provocare imensă, însă de filmul „Infinitely Polar Bear” și de performanța lui Mark Ruffalo am rămas surprinsă în mod plăcut. “Infinitely Polar Bear” este un film de comedie dramă din 2014, regizat de Maya Forbes. Îl are în rol principal pe Mark Ruffalo în rolul lui Cameron Stuart, un bărbat care suferă de tulburare bipolară, și pe Zoe Saldana în rolul soției sale, Maggie Stuart.

Filmul este semi-autobiografic, bazat pe experiențele din copilărie ale lui Forbes. Filmul începe cu narațiunea fetei cele mari din familia Stuard care spune: „Tatăl meu a fost diagnosticat cu manie depresivă în 1967. Umbla prin Cambridge cu o barbă falsă și își spunea Iisus John Harvard”. Povestea este plasată la sfârșitul anilor 1970 și urmărește familia Stuart. Cameron Stuart (Mark Ruffalo), un tată carismatic și iubitor, se luptă cu tulburarea bipolară, care a dus la comportamente haotice și o cădere nervoasă ce a necesitat internare într-o instituție mentală. În timp ce Cameron lucrează la recuperarea sa mentală, Maggie, soția sa, își asumă rolul de principal susținător financiar înscriindu-se la o școală de
afaceri în New York, lăsându-l pe Cameron să aibă grijă de cele două fiice ale lor, Amelia și Faith, în Boston. În ciuda dragostei pe care o poartă pentru fiicele sale și a dorinței de a fi un tată bun, tulburarea bipolară a lui Cameron prezintă provocări semnificative. El experimentează schimbări severe de dispoziție, oscilând între episoade maniacale, unde este prea energic, impulsiv și creativ, și episoade depresive, unde devine descurajat și lipsit de energie și speranță. Aceste schimbări de dispoziție crează un mediu dificil de navigat pentru fiicele lui, acestea adaptându-se la schimbările lui.

Fazele maniacale ale lui Cameron sunt ilustrate cu proiecte grandioase, cum ar fi renovarea casei sau planificarea unor activități elaborate pentru fiicele sale, adesea fără a ține cont de constrângerile practice sau de siguranță. De exemplu, nu le duce pe fete la școală pentru a sărbători faptul că a fost concedia de la locul de muncă și că trăiesc într-o lume frumoasă unde trebuie să se bucure de fiecare moment. În aceste situații, comportamentul său poate fi imprevizibil și copleșitor, uneori speriindu-le pe fete și ducând la confruntări cu Maggie, cu vecinii sau alte persoane din comunitate. Pe de altă parte, episoadele sale depresive îl fac incapabil să se ridice din pat, neglijând atât nevoile sale personale, cât și pe cele ale copiilor săi. Această instabilitate pune o povară semnificativă pe Amelia și Faith, care, în ciuda vârstei lor fragede, trebuie să-și asume responsabilități mult dincolo de vârsta lor, cum ar fi gestionarea treburilor casnice și îngrijirea tatălui lor.

Intervențiile în tratarea tulburării bipolare îmbină folosirea psihoterapiei împreună cu medicamentație. Ca și tratament medicamentos se folosesc stabilizatori ai dispoziției și antipsihotice pentru episoadele maniacale. De exemplu, în cadrul filmului Cameron este internat într-o clinică psihiatrică unde urmează un tratament cu litiu. Pentru tratarea episoadelor depresive se folosesc antidepresive, dar trebuie folosite cu grijă și sub supravegherea unui medic pentru a nu declanșa un episod maniacal. Pe lângă tratamentul medicamentos este necesară și intervenția psihoterapeutică pentru prevenirea recăderilor, pentru scăderea simptomelor dar și pentru creșterea aderenței la tratamentul medicamentos.

În literatură s-a observat că terapia cognitiv-comportamentală are un efect crescut în reducerea simptomelor depresive, în scăderea severității episoadelor maniacale, în scăderea șanselor de recădere și creșterea funcționării psihosociale (Chiang et al., 2017). Filmul explorează dinamica complexă a familiei Stuart, evidențiind atât dificultățile, cât și dragostea profundă pe care o împărtășesc. Determinarea lui Maggie de a oferi un viitor mai bun pentru familia ei prin urmarea unei educații superioare îi arată forța și rezistența, dar și încrederea pe care i-o oferă lui Cameron pentru a se descurca cu fetele în lipsa ei. În plus, eforturile lui Cameron de a-și gestiona simptomele și de a fi un tată prezent, în ciuda greutăților pe care tulburarea bipolară le aduce, demonstrează angajamentul său profund față de familie și iubirea necondiționată pe care acesta o are.

“Infinitely Polar Bear” este o explorare emoționantă a impactului bolilor mentale asupra unei familii și îl consider a fi un „feel-good movie”. Filmul portretizează cu sensibilitate și profunzime provocările de a trăi cu tulburarea bipolară, evidențiind în același timp importanța pe care iubirea, sprijinul și acceptarea necondiționată le au în păstrarea legăturilor care ajută în final la navigarea cirscumstanțelor dificile din viața familiei Stuard. Performanța lui Mark Ruffalo în rolul lui Cameron Stuart aduce autenticitate și compasiune personajului, făcând filmul atât o dramă familială emoționantă, cât și un portret reflexiv al problemelor de sănătate mintală.

autor: Miruna Botezat

Chiang, K. J., Tsai, J. C., Liu, D., Lin, C. H., Chiu, H. L., & Chou, K. R. (2017).
Efficacy of cognitive-behavioral therapy in patients with bipolar disorder: A meta-analysis of
randomized controlled trials. PloS one, 12(5), e0176849.