Facebook tinde să devină aditiv, dar și poate să fie folosit ca instrument, detașați emoțional de emoțiile pe care le stârnește în noi.

Ca instrument este util pentru a ajunge cu comunicarea, virtual, la cei cu interese similare, fie ele profesionale sau personale. Până recent nu apreciat grupurile și paginile de glume, dar observ că ajută la câte un moment de zâmbet în orele de muncă.

Adictiv, poate să devină ca orice este ușor de consumat și produce ce emoții avem nevoie. Mai ales în cazul adicției de validare. Acel caz particular este periculos pentru că oferă o imagine iluzorie de iubire și conexiune. Unele conexiuni online sunt autentice și unii urmăritori chiar investesc emoțional în influenceri, dar majoritatea reacționează pozitiv cu like și inimioare pentru conținutul de suprafață, nu pentru cine este persoana care postează.

Adicția de conținut este la fel de riscantă ca pe alte platforme, cu excepția tik tok care este cel mai riscant. Primim în feed postările conforme cu ce dorim să vedem și astfel ne bucurăm de ce privim.

Consumul responsabil presupune o abordare detașată, cu atitudini de neutralitate, pragmatism și măsură în consum. Acest fel de comportament asigură controlul în timp și frecvență a ce privim pe facebook.

Dacă vreți să citiți mai mult: Ryan, T., Chester, A., Reece, J., & Xenos, S. (2014). The uses and abuses of Facebook: A review of Facebook addiction. Journal of behavioral addictions, 3(3), 133-148.

autor: Doris Pop