Reglare emoțională prin mâncare a fost folosită de când lumea, mai ales de când avem acces mai facil la ea. Datele arată într-adevăr că alegerea anumitor mâncăruri poate atenua starea emoțională negativă. Un studiu al Markus et al. (1998) a demonstrat că o dietă bogată în carbohidrați și slabă în proteine este asociată cu o scădere a neputinței, depresiei, lipsei perpepute de control și cu niveluri ridicate de sertonină în corp. Stresul crește motivația pentru consumul de grăsimi și insulină.

Unele mâncăruri care pentru noi au efect de comfort cresc emoțiile pozitive, chiar și dacă nu erau stări emoționale negative înainte să mâncăm. Deși participanții la un studiu al simțit la fel de multă saturație de la un măr, o ciocolată, când au mâncat ciocolata au simțit mai multă bucurie, o stare de spirit mai bună. Ambele au elevat starea participanților comparativ cu nici o mâncare, dar ciocolata mai mult decât mărul.

Dar aceste referințe și ce mâncare este comfort pentru noi se dezvoltă izolat, în mintea noastră? Nu, sunt procese influențate social, asociem acele mâncăruri cu emoții, amintiri pozitive, relații, perioade mai lipsite de stres din viața noastră. În plus, o masă savurată cu alții este considerată de majoritatea mai potrivită și de dorit decât una consumată singuri. Împărțirea mâncării este un comportament care menține relații și crează oportunități de reproducere.

Putem să concluzionăm că acest cost al împărțirii mâncării este contrabalansat de câștigurile sociale asociate cu el. Este un comportament adaptativ, chiar și în societatea modernă, nu doar înainte.

Un alt aspect interesant confirmat de date este că o relație apropiată dintre doi oameni este corelată și cu faptul că își oferă unii altora mâncare. Cu cât își oferă mai intim mâncare și mai frecvent, cu atât este mai apropiată relația.

Eat, pray, love 

This article explores the significance of the enjoyment of food in relation to spirituality, as (re)presented in two texts -Elizabeth Gilbert’s Eat, Pray, Love (2007) and the cinematic version of Karen Blixen’s novel Babette’s Feast (1987). It is argued that the pleasure derived from food occupies a crucial position in both texts, firstly in its own “hedonistic” right, but secondly also as far asit functions allegorically (Babette’s Feast), or temporally (Eat, Pray, Love) regarding the (re)presentation of spiritually significant experience. That is, the enjoyment of food is (re)presented as a means of repeating (and perhaps anticipating) spiritually meaningful culinary experience (Babette’s Feast). In Eat, Pray, Love, the spiritual awakening of the protagonist, in the “dark night of her soul”, is succeeded by a kind of “carnival”, followed by something resembling the Lent of the Christian tradition. Hence, her journey through space and time takes her from sensuous (though celibate) pleasure in food (Eat) to spiritual sacrifice (Pray) and eventually romantic love (Love). The narrative logic of this sequence, it is argued, consists in sensuous, culinary enjoyment preparing her for the meaning of sacrifice through spiritual commitment. These two phases of her journey, or existential quest, become intertwined (their complex interlacement being constituted by a kind of interpenetration of pleasure and sacrifice through commitment).

Dacă vreți să citiți mai mult: 

Hamburg, M. E., Finkenauer, C., & Schuengel, C. (2014). Food for love: the role of food offering in empathic emotion regulation. Frontiers in psychology, 5, 32.

Olivier, B. (2012). The pleasure of food, and the spiritual: Eat, Pray, Love and Babette’s Feast. Journal of Literary Studies, 28(1), 21-39.