Am văzut recent pe scena digitala de la Teatrul din Sibiu un spectacol pe cât de normal, pe atât de absurd. Cerere în căsătorie în regia Robert Raponja.

Decorul este fenomenal, și nu pentru că ar conține pomponerii, detalii extravagante, ci pentru că o droaie de saci sunt așezați pe scenă, ordonat, am putea presupune, ca decor.

Personajele folosesc vorba cu așa mai departe, în contexte amuzante, iar tematica este interesantă. De câte ori te poate pupa un tată socru că vrei să îi ceri fiica de nevastă? Descoperim după primele cinci spre zece minute.

Am râs, am fost surprinsă, am râs iar, gesturile sunt teatrale, de uneori reproduc unele din acelea stângace și pauzele sunt ilare, mai ales când cea curtată interacționează cu așa zisul mim.

La scurt timp după ce cererea se transformă în discuții despre pământ, roaba devine utilă într-un război simbolizat prin cei doi, potențiali iubiți, potențiali dușmani.

Un alt spectacol care e genial prin simplitatea lui, unde trei actori, uneori doar unul, reușesc să ne mențină atenți și să capteze râsetele noastre în timp ce ne trec prin toate emoțiile alături de jocul lor actoricesc.

Aflați a cui e Poiana Boilor și așa mai departe.

autor: Doris Pop