Alice Munro și scrieri despre războaie

Într-o perioadă în care anxietatea personală este alimentată și de riscurile de mai încolo de granița țării noastre, aș fii presupus că nu voi putea citi cărți despre acest tip de evenimente pentru că m-ar impacienta mai tare, dar efectul a fost opus, m-au mai liniștit.

Nu pentru că nu ar fi atât de grav pe cât este în realitate un conflict armat, ci pentru că personajele debordau de realism și speranță, un optimism care mi-a dat cumva peste nas cu atitudinea, realizând că nu am avut atitudinea potrivită anterior lecturilor acestora.

Și autoarea a relevat într-una dintre introduceri că nu se aștepta să scrie despre acest subiect pentru că nici ea nu agrează sau nu este plăcut impresionată de acest fel de evenimente, dar s-a regăsit scriindu-le, deci noi avem ocazia să le citim, scrise prin filtrul ei personal.

A câștigat și un premiu pentru astfel de scrieri și nu este de mirare pentru că a reușit să mențină în lectură un om ca mine, care rapid citesc printre rânduri capitolele pe care el consider plictisitoare sau lipsite de destule elemente care îmi plac.

Vă recomand lectura, fie că citiți din subiectele ei despre război, fie că citiți din celelalte cărți, dar cu grijă că vă ajută să vă gândiți la fiecare om în parte, emoțiile lor, să vă doriți să fie bine.

Și cu ocazia tezei mele am studiat despre cum reacționează oamenii la acest tip de eveniment, dar referitor la valori, unde unii se adaptează, alții se adaptează rămânând de fier în identitatea lor.

autor: Doris Pop

Leave a comment