În primul rând pentru că viața este prețioasă, sănătatea este la fel și drepoturile omului sunt reale, chiar dacă unii nu le consideră ca parte a practicii psihologice.

Desigur, experiemtnele inițiale erau lipsite de etică, de grijă pentru persoanele studiate, ceea ce le făcea să fie destul de barbare în esență.

În psihologia modernă apreciem grija de viață, respetul pentru om și dorința de a nu vătăma.

Tot în psihologie modernă considerăm că de fapt experimentele sunt necesare, rezolvate etic, pentru a verifica dacă într-adevăr modul în care am vrea să rezolvăm o problemă de sănătate mentală este util și suficient.

Deci, metodele folosite sunt verificate și reverificate doar pentru a ne asigura că ce oferim unui om în situația neplăcută de a nu funcționa optim mental este orientat spre nevoile lui, eficient și cea mai bună soluție.

Dacă la începutul abordării pozitive în psihologie, calea era parcursă prin a verifica dacă s-a modificat ceva în sănătatea mentală a cuiva în urma tratamentului, după o vreme au început să compare tratamentele.

Știti când mergeți la magazin și comparați între oferte care e mai ieftină sau între legume, care o să aibă gust mai bun în supă? La fel și în psihologie unii din orgoliul de a demonstra că a lor e mai bună, alții pentru că obiectiv doreau să afle care e mai eficientă, au comparat metodele în așa fel încât să poată să decidă argumentat cu dovezi care este cea mai eficientă în tratarea clienților.

Aș concluziona că avem nevoie de dovezi că funcționează o metodă chiar dacă placebo ajută pe mulți, pe termen scurt. Și aș interpreta că dacă mergeți la terapie și un terapeut vă promite vindecare fără efortul vostru sau fără un plan structurat, doar ascultându-vă, ei bine, poate e mai bine să alegeți un alt terapeut.

autor: Doris Pop