O carte care pare clasică, simplă, încă o romanță despre prieteni foarte buni care au câteva țanse la a devni cuplu. Pare că ar fii ceva la fel ca toate celelaltate, dar în paginile cărții găsim evidențieri de stil non-ficțiune cu font boldat, care ne atrag atenția și unele formulări cam prea ca între prieteni.

Nu m-am gândit că voi citi vreodată următoarea propoziție, așa că v-o arăt și vouă: “Bestie! scriu. E 1 noaptea și tu mă faci să mă duc la adăpost să salvez niște vieți.” La care s-a răspuns cu: “Vezi să nu, răspunde. Nu-ți iei tu câine.”

Ați citit bine, așa a scris autorul, și m-am gândit că de obicei mențiunea de animalre de companie în cărți, cel puțin cele citite de mine este una pozitivă, una de apropiete, iubire, grijă parentală sau prietenie cu câinele.

Propoziția citată nu este singura care schimbă puțin tiparul clasic de prieteni foarte buni în vacanțe, sortiți să încerce să romantizeze viața împreună, pentru că unele experesii folosite sunt atât de individualizate, fie că ar reprezenta personalitatea autorului sau una pe care autorul a vrut să o construiască pentru personaje, dar sunt perosnalizate bine.

Cartea este scrisă de Emily Henry și abia am așteptat să o citesc, merită, oferă un aer proaspăt în tiparul de drăgălășenie romantică pusă în cuvinte.

autor: Doris Pop