O carte memoriu, pe cât de obiectivă, pe atât de tulburătoare. Autorul, Jon Krakauer relatează ce s-a întâmplat înainte, după și pe parcursul unei tragedii de pe Everest, unde în 1996, nu toți s-au întors din expediția pe cel mai râvnit vârf montan și cel mai înalt și periculos. 

Jurnalistul care a scris cartea a primit invitația de a participa alături de alții, pentru a scrie un articol pentru Outside, o revistă de escaladă și cum relatează chiar el, ce se întâmplă pe Everest este traumatizant. A scris articolul la câteva săptămâni de la întoarcere și a presupus că va putea să ignore și să nu se mai gândească la ce a văzut acolo, dar mintea lui avea alte planuri. 

A abordat etic relatările din carte și a intervievat și pe ceilalți din expediție, pentru a verifica ce îți amintește conform cu realitatea de acolo. I s-a făcut o reducere și a fost acceptat într-o expediție, pentru a scrie despre experiență. 

Este descrisă fiecare porțiune semnificativă din traseul, cum înaintau, cine este primul, cum se organizau și ce regrete au avut cei care au rămas în viață. 

Ce este contrar așteptărilor: experții în traseu montan nu preferă acest vârf, nu este între vaforitele lor, ci li se pare mai degrabă prea scund și îndesat, cu o margine prea lată. 

Indiferent de părerile unor sau altora, Everestul este o graniță naturală între Tiber și Nepal, semănând cu o piramidă. Primele expediții pe vârf au fost britanice, pentru că ambele țari de la graniță erau inaccesibile pentru străini. 

Autor: Doris Pop