Cum eliminăm hoții de timp?

Autoarea recomandă să ne simplificăm mediul pentru a ne influența mai puțin.Putem să renunțăm la ce nu ne aduce valoare prin plăcere, interes, sens, utilitate, eficiență, etc.

Dacă facem activități care nu necesită atenție, putem să punem pe fundal acele conținuturi care ne-ar ocupa timp separat, de exemplu, să vedem un episod dintr-un serial în timp ce gătim.

Dacă facem ceva dificil, care necesită atenție susținută, să eliminăm din acel spațiu fizic și mental distracțiile până terminăm ce ne-am propus.

autor: Doris Pop

ref Blyth, C. (2018). Enjoy Time: Stop Rushing. Get More Done. Quarto Publishing Group USA.

TV, citit și consumul de timp liber

Dacă cititul este mai sănătos pentru noi, de ce preferăm să ne uităm la TV? Este simplu și complicat, să răspundem, senzorial este mai stimulant, intelectual, nu avem envoie să gândim la fel de mult, fizic, este mai accesibil și avem mai multe opțiuni într-un singur loc.

Kindle-ul ne-ar contrazice, la ultimul argument prezentat anterior, dar ne referim la citit în general, fie că este pe hârtie sau digital.

Dacă ne dorim să depunem mai mult efort în citit, putem să ne folosim mediul să ne reconfigurăm stimulii, deci să facem mai accesibil cititul și mai greu de început privitul la TV.

Nu este ușor să rezistăm tentațiilor, dar este ușor să ne pregătim mediul pentru a ne sprijini obiceiurile pentru care nu ne pare rău că ne lăsăm tentați.

Puneți cărți la îndemână, găsiți povești care să vă stârnească interesul, subiecte de interes. Pentru TV, alegeți un spațiu în care să fie, nu în fiecare cameră, aplicații de restricționare pentru telefon, setări din telefon pentru a reduce timpul petrrecut, unfollow la ce nu produce bucurie sau utilitate, etc.

Un film bun din când în când ajută la moral.

autor: Doris Pop

ref Blyth, C. (2018). Enjoy Time: Stop Rushing. Get More Done. Quarto Publishing Group USA.

Infinitely Polar Bear (2014) – tulburare bipolară

Mereu când încep un serial sau un film în care unul din personaje este afectat de o tulburare mentală, încerc să privesc totul dintr-o perspectivă obiectivă, chiar cinică. De cele mai multe ori, adăugarea unor personaje cu anumite simptome din diferite tulburări este făcută pentru a crea ,,drame” și de cele mai multe ori informațiile arătate pe ecran sunt superficiale sau sunt introduse în ,,plot-ul” filmului pentru a susține niște idei preconcepute.

Crearea și descrierea unor personaje cu anumite tulburările mentale specifice și prezentarea acestora cât mai precis și veridic este o provocare imensă, însă de filmul „Infinitely Polar Bear” și de performanța lui Mark Ruffalo am rămas surprinsă în mod plăcut. “Infinitely Polar Bear” este un film de comedie dramă din 2014, regizat de Maya Forbes. Îl are în rol principal pe Mark Ruffalo în rolul lui Cameron Stuart, un bărbat care suferă de tulburare bipolară, și pe Zoe Saldana în rolul soției sale, Maggie Stuart.

Filmul este semi-autobiografic, bazat pe experiențele din copilărie ale lui Forbes. Filmul începe cu narațiunea fetei cele mari din familia Stuard care spune: „Tatăl meu a fost diagnosticat cu manie depresivă în 1967. Umbla prin Cambridge cu o barbă falsă și își spunea Iisus John Harvard”. Povestea este plasată la sfârșitul anilor 1970 și urmărește familia Stuart. Cameron Stuart (Mark Ruffalo), un tată carismatic și iubitor, se luptă cu tulburarea bipolară, care a dus la comportamente haotice și o cădere nervoasă ce a necesitat internare într-o instituție mentală. În timp ce Cameron lucrează la recuperarea sa mentală, Maggie, soția sa, își asumă rolul de principal susținător financiar înscriindu-se la o școală de
afaceri în New York, lăsându-l pe Cameron să aibă grijă de cele două fiice ale lor, Amelia și Faith, în Boston. În ciuda dragostei pe care o poartă pentru fiicele sale și a dorinței de a fi un tată bun, tulburarea bipolară a lui Cameron prezintă provocări semnificative. El experimentează schimbări severe de dispoziție, oscilând între episoade maniacale, unde este prea energic, impulsiv și creativ, și episoade depresive, unde devine descurajat și lipsit de energie și speranță. Aceste schimbări de dispoziție crează un mediu dificil de navigat pentru fiicele lui, acestea adaptându-se la schimbările lui.

Fazele maniacale ale lui Cameron sunt ilustrate cu proiecte grandioase, cum ar fi renovarea casei sau planificarea unor activități elaborate pentru fiicele sale, adesea fără a ține cont de constrângerile practice sau de siguranță. De exemplu, nu le duce pe fete la școală pentru a sărbători faptul că a fost concedia de la locul de muncă și că trăiesc într-o lume frumoasă unde trebuie să se bucure de fiecare moment. În aceste situații, comportamentul său poate fi imprevizibil și copleșitor, uneori speriindu-le pe fete și ducând la confruntări cu Maggie, cu vecinii sau alte persoane din comunitate. Pe de altă parte, episoadele sale depresive îl fac incapabil să se ridice din pat, neglijând atât nevoile sale personale, cât și pe cele ale copiilor săi. Această instabilitate pune o povară semnificativă pe Amelia și Faith, care, în ciuda vârstei lor fragede, trebuie să-și asume responsabilități mult dincolo de vârsta lor, cum ar fi gestionarea treburilor casnice și îngrijirea tatălui lor.

Intervențiile în tratarea tulburării bipolare îmbină folosirea psihoterapiei împreună cu medicamentație. Ca și tratament medicamentos se folosesc stabilizatori ai dispoziției și antipsihotice pentru episoadele maniacale. De exemplu, în cadrul filmului Cameron este internat într-o clinică psihiatrică unde urmează un tratament cu litiu. Pentru tratarea episoadelor depresive se folosesc antidepresive, dar trebuie folosite cu grijă și sub supravegherea unui medic pentru a nu declanșa un episod maniacal. Pe lângă tratamentul medicamentos este necesară și intervenția psihoterapeutică pentru prevenirea recăderilor, pentru scăderea simptomelor dar și pentru creșterea aderenței la tratamentul medicamentos.

În literatură s-a observat că terapia cognitiv-comportamentală are un efect crescut în reducerea simptomelor depresive, în scăderea severității episoadelor maniacale, în scăderea șanselor de recădere și creșterea funcționării psihosociale (Chiang et al., 2017). Filmul explorează dinamica complexă a familiei Stuart, evidențiind atât dificultățile, cât și dragostea profundă pe care o împărtășesc. Determinarea lui Maggie de a oferi un viitor mai bun pentru familia ei prin urmarea unei educații superioare îi arată forța și rezistența, dar și încrederea pe care i-o oferă lui Cameron pentru a se descurca cu fetele în lipsa ei. În plus, eforturile lui Cameron de a-și gestiona simptomele și de a fi un tată prezent, în ciuda greutăților pe care tulburarea bipolară le aduce, demonstrează angajamentul său profund față de familie și iubirea necondiționată pe care acesta o are.

“Infinitely Polar Bear” este o explorare emoționantă a impactului bolilor mentale asupra unei familii și îl consider a fi un „feel-good movie”. Filmul portretizează cu sensibilitate și profunzime provocările de a trăi cu tulburarea bipolară, evidențiind în același timp importanța pe care iubirea, sprijinul și acceptarea necondiționată le au în păstrarea legăturilor care ajută în final la navigarea cirscumstanțelor dificile din viața familiei Stuard. Performanța lui Mark Ruffalo în rolul lui Cameron Stuart aduce autenticitate și compasiune personajului, făcând filmul atât o dramă familială emoționantă, cât și un portret reflexiv al problemelor de sănătate mintală.

autor: Miruna Botezat

Chiang, K. J., Tsai, J. C., Liu, D., Lin, C. H., Chiu, H. L., & Chou, K. R. (2017).
Efficacy of cognitive-behavioral therapy in patients with bipolar disorder: A meta-analysis of
randomized controlled trials. PloS one, 12(5), e0176849.

Impresia economiei de timp din secolul post informației

Avem, cum spune și titlul, impresia că avem mai mult timp, folosind tehnologiile moderne. Aceste inovații menite, teoretic să ne reducă din timpul acordat unor probleme, ne oferă mai multe oportunități de consum de timp.

Smartphone-ul, de exemplu, este un mall mobil, unde putem să pierdem mai multe ore din zi decât într-un mall real și deci, să nu economisim de fapt timp. Aș completa remarca autoarei cu faptul că uneori comanda online de pe telefon poate să chiar economisească timp, dacă nu descoperi mii alte opțiuni față de cele pe care le aveai înainte de a cumpăra de pe telefon.

Un alt mod în care social media ne-ar putea influența, propune autoarea, prin simplul fapt că fiind animale sociale, ne dorim să copiem pe alții, instinctiv, deci ne putem lăsa influențați de ce vedem pe internet așa cum ne putem lăsa influențați de ritmul rapid dintr-un oraș aglomerat.

Un remediu menționat ăn carte este conectarea, cu ceilalți, cu cei dragi. Să fim activi, să observăm, să continuăm să învățam și să oferim sunt surse mai sigure de fericire și eficiență decât iluzia câștigării de timp din social media.

autor: Doris Pop

ref Blyth, C. (2018). Enjoy Time: Stop Rushing. Get More Done. Quarto Publishing Group USA.

Vindecarea interioară 

Vindecare psiho-emoțională este un act de a renunța la condiționările trecute, crearea unui sistem nou de credințe, care să ne încurajeze și să ne ofere sprijinul necesar pentru a accepta incertitudinile prezente și viitoare și a avea curaj să continuăm. 

Un bun sistem de credințe ne oferă încrederea de sine pe care o folosim pentru a știi că vom putea să fim bine indiferent de cât de dificilă este situația. 

Cum ne putem identifica ușor credințele actuale? Prin a răspunde la întrebări despre noi, cum sunt acestea: de ce reacționez într-un anume fel, de ce este importantă acea amintire pentru mine, de ce îmi bazez interpretările despre lume pe acea amintire, în cine am încredere, în cine nu am, ce consecințe ar avea să spun altora despre acest aspect, cum aș decide să trăiesc dacă m-aș simți liber. 

autor: Doris Pop

BOOK: Healing is the new High by Vex King 

Tulburarea de personalitate histrionică

Cu siguranță nu este deloc una dintre cele mai cunoscute tulburări psihice, chiar și numai termenul pune pe gânduri, deoarece nu este ușor de a ne da seama ce poate să însemne, fără cunoștințe exacte.Aceasta este una dintre cele mai ambigue tulburări din psihiatrie.Termenul de isterie este unul clasic care include o varietate mare de stări psihopatologice.Charcot a definit isteria ca o nevroză cu o bază organică și Sigmund Freud a redefinit nevroza ca o re experiență a traumelor psihologice trecute. De la versiunea DSM III, tulburarea este singura care a menținut termenul derivat din vechile concepte de isterie (Novais 2015).

Această tulburare se încadrează în Clusterul B din DSM V, împreună cu altele de personalitate, precum cea narcisistă, borderline și antisocială. Oamenii cu personalitate histrionică se pot simți subapreciați sau neluați în considerare atunci când nu sunt centrul atenției. Aceștia sunt deseori sufletul petrecerii, vibranți încântători, extrem de seducători, și sunt foarte schimbători emoționali și totodată și foarte teatrali și dramatici, ceea ce îi face săpară nesinceri.(French JH 2019 et colab.)În ceea ce privește aparența, aceștia tind să se îmbrace provocator și în căutare de atenție.Asta poate include haine care lasă părți corporale la vedere, tatuaje scumpe, și excesiv de multe accesorii.

Limbajul acestora este unul foarte tare și dramatic, vorbirea este în general de impresionare și lipsită de detalii. În privința procesului de gândire, acesta poate fi linear dar lipsit de sens și logică. (Nestadt 1990)Din păcate însă, există puține studii care arată efectivitatea unui tratament, cu remarca că este o condiție de viață, și rezistentă la tratament în cele mai multe cazuri. Cele mai multe studii au raportat o eficacitate scăzută în tratarea tulburării cu o rată scăzută de remisie.Ca și auxiliare sunt tehnicile psihoterapeutice care încă sunt în cercetări foarte desfășurate. Un studiu realizat pe un eșantion de 159 de pacienți au arătat o îmbunătățire semnificativă a stării de spirit când treceau prin psihoterapie cu acest diagnostic (Sulz 2010).

autor: Claudia Bera

Bibliografie:

1. Novais, F., Araújo, A., & Godinho, P. (2015). Historical roots of histrionic personalitydisorder. Frontiers in psychology, 6, 1463.

2. French JH, Shrestha S. Histrionic Personality Disorder. In: StatPearls. StatPearlsPublishing, Treasure Island (FL); 2023. PMID: 31194465.

3. Sulz S. [Hysteria I. Histrionic personality disorder. A psychotherapeutic challenge].Nervenarzt. 2010 Jul;81(7):879-87; quiz 888.

4. Nestadt G, Romanoski AJ, Chahal R, Merchant A, Folstein MF, Gruenberg EM,McHugh PR. An epidemiological study of histrionic personality disorder. PsycholMed. 1990 May;20(2):413-22

Locus de control intern vs locus de control extern

Termenul locus de control poate suna necunoscut pentru cititorii noștrii. Tocmai în ajutorul lor vine acest articol. Termenul de locus își are etimologia în limba latină și literar se traduce prin ”loc”. Practic înseamnă locul de control al unei persoane, mai exact cărei zone atribuie ea întâmplările vieții. De exemplu o persoană care are predominant locusul de control intern, în momentul în care va experimenta o despărțire, va atribui aceasta propriilor limite, convingeri, credințe etc, de vreme ce o persoană cu locus de control extern va atribui asta norocului, sorții, astrelor etc. Practic cei cu locus de control intern sunt cei care au un mai bun control asupra vieții lor (Sorensen 2006).Din punct de vedere organizațional, s-a studiat și observat că cei cu LOC intern au o mai mare motivație, performanță, satisfacție și organizare decât cei cu LOC extern (Bono &Judge, 2003).

Un alt concept care s-a studiat în legătură cu LOC este cel de stare de bine.Aparent și cum este de așteptat ca și la categoria anterior menționată, cei cu LOC intern au scoruri mai mare la orice studiu. Se pare că nevoia de putea avea control asupra mediului extern este văzută în literatură ca fiind ceva intrinsec. La polul opus, persoanele care lasă controlul la voia sorții sunt mai predispuși la a experimenta nivele ridicate de stres și valoare de sine. Bineînțeles că aceasta îi predispune pe cei cu locus de control extern și la psihopatologie și la depresie. Un al treilea concept urmărit de studiul lui Sorensen este acela de motivație.

Nevoia psihologică de auto-determinare și competență sunt de bază pentru nevoia intrinsecă de motivație și efort. LOC intern este direct proporțional cu o stare de împuternicire, ceea ce predispune persoanele să depună un efort mai mare asupra sarcinilor. (Wolinsky et al 2010). Fiind puși în fața a două concepte, cel de aptitudine sau noroc, cei cu LOC intern au răspuns că preferă să se axeze pe aptitudine la locul de muncă, de vreme ce persoanele cu LOC extern au preferat norocul. În studii, cercetătorii au atribuit celor cu LOC extern un grad foarte ridicat a ceea ce se numește machiavellianism, și anume tendința de negativitate și de manipulare, astfel în momentul în care aceștia nu obțin ceea ce își doresc se ”revoltă” împotriva destinului, divinității, sorții etc și tind să crească la ei capacitatea de manipula circumstanțele vieții, precum și pe cei din jur.

autor: Claudia Bera

Bibliografie:

1. Ng, T. W., Sorensen, K. L., & Eby, L. T. (2006). Locus of control at work: ameta‐analysis. Journal of Organizational Behavior: The International Journal ofIndustrial, Occupational and Organizational Psychology and Behavior, 27(8),1057-1087.

2. Bono, J. E., & Judge, T. A. (2003). Core self-evaluations: A review of the trait and itsrole in job satisfaction and job performance. European Journal of Personality, 17,5–18.

3. Wolinsky, F. D., Vander Weg, M. W., Martin, R., Unverzagt, F. W., Willis, S. L.,Marsiske, M., … & Tennstedt, S. L. (2010). Does cognitive training improve internallocus of control among older adults?. Journals of Gerontology Series B:Psychological Sciences and Social Sciences, 65(5), 591-598.

Când știm că este nevoie să mergem la psiholog? – un eseu

Întrebarea „când ar trebui să căutăm ajutorul unui psiholog?” este una complexă, care a fost dezbătută și discutată de mulți ani. De-a lungul istoriei, au existat figuri cheie care au contribuit la înțelegerea sănătății noastre mintale și a rolului psihologilor în societate. În acest eseu, vom explora contextul istoric al acestei întrebări, impactul pe care l-a avut asupra indivizilor și societății, vom identifica indivizi influenți în domeniul psihologiei, vom discuta diverse perspective pe această temă și vom lua în considerare potențialele evoluții viitoare legate de căutarea ajutorului psihologic.

Contextul istoric joacă un rol semnificativ în a înțelege când cineva ar putea avea nevoie să vadă un psiholog. Domeniul psihologiei a evoluat semnificativ de-a lungul secolelor, cu diferite teorii și abordări pentru a înțelege mintea și comportamentul uman. În primele zile ale psihologiei, problemele de sănătate mintală au fost adesea stigmatizate și neînțelese, făcând mulți indivizi să sufere în tăcere. Cu toate acestea, pe măsură ce înțelegerea sănătății mintale a avansat, atitudinile față de căutarea ajutorului de la psihologi s-au schimbat.

Personalități cheie precum Sigmund Freud, Carl Jung și B.F. Skinner au făcut contribuții semnificative în domeniul psihologiei și au ajutat la modelarea înțelegerii noastre cu privire la momentul în care cineva ar putea avea nevoie să caute ajutor psihologic. Teoriile lui Freud despre mintea inconștientă și psihanaliză au avut un impact durabil în domeniu, în timp ce teoriile lui Jung despre arhetipuri și inconștientul colectiv au oferit noi perspective asupra comportamentului uman. Munca lui Skinner asupra comportamentalismului a influențat, de asemenea, modul în care psihologii abordează tratamentul și terapia.

Impactul atunci când trebuie să căutăm ajutor psihologic poate fi profund, atât la nivel individual, cât și la nivelul societății în ansamblu. Indivizii care caută ajutor de la psihologi pot experimenta adesea modificări semnificative în sănătatea și bunăstarea lor mentală, ceea ce duce la relații mai bune, performanțe de lucru mai bune și satisfacție generală în viață. În plus, prin abordarea timpurie a problemelor de sănătate mintală, indivizii pot preveni dezvoltarea unor probleme mai grave în viitor.

Cu toate acestea, există și aspecte negative de luat în considerare atunci când discutăm când ar trebui să căutăm ajutor psihologic. Stigma care înconjoară problemele de sănătate mintală poate împiedica persoanele să caute ajutor atunci când au nevoie de el, ducând la suferințe inutile și consecințe negative. În plus, există îngrijorări cu privire la supradiagnosticarea și supramedicația în domeniul psihologiei, care pot avea efecte dăunătoare asupra persoanelor care nu au de fapt nevoie de intervenție psihologică.
În ceea ce privește perspectivele cu privire la momentul în care ar trebui să solicite ajutor psihologic, există o varietate de puncte de vedere care trebuie luate în considerare. Unii cred că toată lumea poate beneficia de terapie la un moment dat în viața lor, în timp ce alții cred că numai cei cu probleme grave de sănătate mintală ar trebui să caute ajutor. În cele din urmă, decizia de a solicita ajutor de la un psiholog este o decizie personală care ar trebui să se bazeze pe nevoile și circumstanțele individuale.

Privind în viitor, este probabil că domeniul psihologiei va continua să evolueze și să crească, cu noi abordări ale tratamentului și terapiei. Pe măsură ce înțelegerea sănătății mintale se îmbunătățește, mai mulți indivizi se pot simți confortabil căutând ajutor de la psihologi, ceea ce duce la rezultate mai bune ale sănătății mintale pentru societate în ansamblu.

În concluzie, întrebarea „când ar trebui să căutăm ajutor de la un psiholog?” este una complexă, care a fost modelată de contextul istoric, figuri cheie în domeniul psihologiei și diverse perspective asupra subiectului. Luând în considerare aspectele pozitive și negative ale căutării ajutorului psihologic, putem înțelege mai bine impactul pe care îl poate avea asupra indivizilor și a societății și putem anticipa evoluțiile viitoare în domeniu.

autor: Cristea Sonia-Maria

Surse :
Lambert, M. J. (2013). Bergin and Garfield’s Handbook of Psychotherapy and Behavior
Change (6th ed.). John Wiley & Sons.
Rowland, N., & Goss, S. (2013). Evidence Based Counselling and Psychological Therapies.
Routledge
Weisz, J. R., Kuppens, S., Ng, M. Y., Eckshtain, D., Ugueto, A. M., Vaughn-Coaxum, R., Jensen-
Doss, A., Hawley, K. M., Krumholz Marchette, L. S., Chu, B. C., Weersing, V. R., & Fordwood,
S. R. (2017). What five decades of research tells us about the effects of youth psychological
therapy: A multilevel meta-analysis and implications for science and practice. American
Psychologist, 72(2), 79–117.
https://doi.org/10.1037/a0040360

Hellblade: Senua’s Sacrifice (tulburarea schizofrenică)

“Hellblade: Senua’s Sacrifice” este un joc video dezvoltat de Ninja Theory și lansat în 2017 care îmbină elemente din mitologia nordică și celtă cu reprezentarea experiențelor legate de tulburări mentale, în special schizofrenia. Jocul prezintă povestea lui Senua, o războinică pictă, în călătoria printr-un tărâm supranatural în încercarea de a salva sufletul iubitului său, Dillion, din Helheim, lumea nordică a morților. Jocul durează în medie între 7 și 9 ore de jucat, fiind destul de micuț.

Gameplay-ul în “Hellblade: Senua’s Sacrifice” combină lupta cu sabia, explorarea și rezolvarea de puzzle-uri. Un aspect unic al jocului este folosirea tehnicilor de audio binaural pentru a imita experiențele auditive ale persoanelor cu psihoză care au halucinații auditive. Este recomandat ca jocul să fie jucat cu căști pentru a avea întreaga experiență așa cum dezvoltatorii jocului și-au propus. Luptele sunt intense dar cu valuri mici de inamici, necesitând atenție și sincronizare și folosirea abilităților lui Senua. Puzzle-urile implică adesea simboluri și iluzii vizuale, reflectând lupta interioară a Senua cu schizofrenia. Dezvoltatorii jocului au colaborat împreună cu specialiști din neuroștiințe și din mediul sănătății mentale dar și persoane care se confruntă cu schizofrenie. Schizofrenia este o tulburare mentală care afectează gândirea, percepția și emoțiile individului. Simptomele schizofreniei sunt de obicei clasificate în două categorii principale: simptome pozitive și simptome negative. Acestea reflectă adăugarea sau
întărirea unor trăsături comportamentale și psihice anormale (simptome pozitive) sau diminuarea sau pierderea funcțiilor normale (simptome negative). Ca simptome pozitive sunt: halucinațiile vizuale sau auditive, delirurile, gândirea dezorganizată și comportamentele dezorganizate sau catatonice. Ca simptome negative se enumeră: afectul aplatizat, alogie, anhedonia, avoliția și retragerea socială.

Vocile din capul lui Senua sunt numite ,,furii”, acestea fiind prezente constant de-a lungul jocului, lăsându-ți impresia că nu ești niciodată singur. Vocile vorbesc direct cu Senua, între ele și chiar cu tine ca și jucător. Acestea îți oferă sfaturi, se ceartă între ele legat de acțiunile care se întâmplă în joc, încearcă să o descurajeze pe Senua, își bat joc sau râd de ea sau o încurajează, de cele mai multe ori în momentele inoportune. Vocile oferă uneori suport în momentele de luptă din joc, oferindu-ți avertizări în timpul luptelor. Narativa jocului a fost dezvoltată ca și metaforă pentru greutățile prin care Senua a trecut ca și persoană care suferă de psihoză, tulburare pe care Senua și oamenii din jur o consideră a fi un blestem. În mintea ei nu e niciodată liniște, fiind constant bombardată de ,,furii”, de entitatea numită ,,Întuneric” și de amintirile dureroase din trecutul ei.

Pentru a portretiza tendința oamenilor de a-i izola pe cei diferiți, dezvoltatorii jocului l-au creat pe Zynbel, tatăl lui Senua. Acesta a încercat ani întregi să o țină ascunsă pe Senua, să stea singură fără ca oamenii să o vadă, iar pe mama ei, Galena, care suferea de aceiași tulburare a ars-o de vie pentru că o considera blestemată. De multe ori, pe lângă dificultățile pe care simptomele schizofreniei le aduce, se adaugă și stigma, izolarea socială și maltratarea care vin din partea societății și a oamenilor care se întâlnesc cu persoane care suferă de această tulburare. Putem doar să ne imaginăm câte persoane care văd sau au văzut lumea diferit așa ca Senua au fost persecutați sau marginalizați de-a lungul istoriei din cauza asta și din cât experiențe psihotice s-au născut idei noi și mărețe, s-au dezvoltat culturi și religii și oamenii au dat sens lumii în care trăiesc. “Hellblade: Senua’s Sacrifice” este unul din jocurile mele preferate pe care îl recomand oricui pot și pe care l-aș rejuca de nenumărate ori pentru povestea imersivă pe care o portretizează, pentru imaginile care te lasă fără respirație și pentru muzica care crează o atmosferă care îți ridică părul de pe spatele gâtului. Dacă sunteți curioși, vă invit să pășiți în
mintea lui Senua, deși doar pentru un moment scurt. Închei articolul cu un citat pe care Întunericul îi spune lui Senua: ,,Even death won’t keep you apart. Through this darkness you will fiind him. In your sword still beats a heart”.

autor: Miruna Botezat

Psihologia pozitivă

Psihologia pozitivă este studiul științific al ceea ce face ca viața să merite trăită și se concentrează pe aspectele pozitive ale comportamentului și bunăstării umane. Domeniul psihologiei s-a concentrat în mod tradițional pe tratamentul bolilor și tulburărilor mentale, în timp ce psihologia pozitivă își propune să îmbunătățească prosperitatea și fericirea umană. Aceasta poate oferi o perspectivă asupra modului în care oamenii pot optimiza sănătatea lor mentală și bunăstarea.

Martin Seligman, Mihaly Csikszentmihalyi și Barbara Fredrickson sunt cercetătorii cheie în dezvoltarea psihologiei pozitive. Martin Seligman este adesea numit “Tatăl psihologiei pozitive” pentru munca sa asupra neputinței și optimismului învățat. Cercetările lui Seligman au pus bazele acestui domeniu, schimbând accentul psihologiei de la patologie la bunăstare și caracteristici pozitive. Mihaly Csikszentmihalyi a introdus conceptul de flux, o stare de experiență optimă caracterizată prin absorbția completă în activitate. Lucrarea lui Csikszentmihalyi a evidenţiat importanţa angajării în activităţi care provoacă, dar nu împovărează indivizii, ducând la sentimente de saţietate şi satisfacţie. Barbara Fredrickson a avut contribuții importante în domeniu prin cercetarea emoțiilor pozitive și prin extinderea și construirea teoriei. Munca lui Fredrickson sugerează că emoțiile pozitive extind modelele
cognitive și comportamentale ale oamenilor, ceea ce crește flexibilitatea și bunăstarea. Prin creșterea gradului de conștientizare a principiilor și practicilor psihologiei pozitive, oamenii pot învăța să cultive emoții pozitive și să se angajeze în activități care aduc recompense, construind totodată legături sociale puternice. Cercetările au arătat că integrarea intervențiilor psihologice pozitive în viața de zi cu zi poate crește fericirea, rezistența și starea de bine generală. Practicarea recunoștinței, cum ar fi păstrarea unui jurnal sau scrierea de note de mulțumire, sporesc emoțiile pozitive și îmbunătățesc relațiile. Practicile de mindfulness, cum ar fi meditația și exercițiile de respirație profundă, pot ajuta oamenii să-și regleze emoțiile și să își îmbunătățească sănătatea mintală.

Printre oamenii influenți în psihologia pozitivă se numără Sonja Lyubomirsky, profesor de psihologie la Universitatea din California, Riverside, care a efectuat cercetări extinse asupra științei fericirii și a factorilor care afectează bunăstarea. Lucrările lui Ljubomirski asupra importanței alergătorului hedonic și a activităților intenționate pentru fericire au modelat domeniul psihologiei pozitive. Tal Ben-Shahar, fost profesor de la Universitatea Harvard și autor al cărții “Happier: Learn the Secrets of Daily Joy and Lasting Fulfillment” a popularizat principiile psihologiei pozitive în prelegeri și scrieri. Accentul pe care Ben-Shahar îl pune pe importanța emoțiilor pozitive, a relațiilor și a sensului în viață rezonează cu publicul din întreaga lume. O altă figură influentă în psihologia pozitivă este Chris Peterson, profesor de psihologie la Universitatea din Michigan și co-fondator al VIA Character Institute care a subliniat importanța cultivării punctelor forte pentru bunăstare.

Adepții psihologiei pozitive susțin faptul că axarea pe punctele tari și emoțiile pozitive poate crește fericirea și satisfacția vieții. Ei indică cercetări care arată beneficiile intervențiilor psihologice pozitive, cum ar fi exercițiile de recunoștință și practicile de mindfulness, în îmbunătățirea sănătății mintale.
Pe măsură ce domeniul psihologiei pozitive continuă să evolueze, există mai multe direcții viitoare potențiale care ar putea modela felul în care ideile despre psihologia pozitivă sunt înțelese și aplicate. Un domeniu de creștere este integrarea principiilor psihologiei pozitive în diverse arii, cum ar fi educația, asistența medicală și afacerile. Prin încorporarea intervențiilor psihologice pozitive în aceste settinguri, indivizii pot beneficia de practici bazate pe dovezi care promovează bunăstarea și reziliența.

O altă dezvoltare potențială este utilizarea tehnologiei pentru a oferi intervenții psihologice pozitive la o scară mai mare. Odată cu apariția platformelor digitale de sănătate mintală și a aplicațiilor mobile, indivizii pot participa la activități care promovează bunăstarea de oriunde, în orice moment. Prin utilizarea tehnologiei, cercetătorii și practicienii pot ajunge la o audiență mai largă și pot adapta intervențiile la nevoile și preferințele unice ale indivizilor.

autor: Cristea Sonia-Maria

Surse:
Buss, D. M. (2000). The evolution of happiness. American Psychologist, 55, 15-23
Brewer, M. B., & Pickett, C. L. (1999). Distinctiveness motives as a source of the social self. In
T. R. Tyler and R. M. Kramer (Eds.), The psychology of the social self (pp. 71–87). Mahwah,
NJ: Erlbaum
Seligman, M., & Csikszentmihalyi, M. (2000). Positive psychology: An introduction. American
Psychologist, 55, 5–14
Snyder, C., Ilardi, S., Michael, S., & Cheavens, J. (2000). Hope theory: Updating a common
process for psychological change. In C. R. Snyder & R. E. Ingram (Eds.), Handbook of
psychological change: Psychotherapy processes and practices for the 21st century (pp. 128–153).
New York: Wiley.