Efectele utilizării îndelungate ale TikTok-ului asupra dezvoltării cerebrale

Conform unui studiu al lui Anderson din 2020, anul care ne-a marcat cu pandemia a fost și
anul în care a avut loc o explozie în masă a creșterii popularității acestei aplicații. Conform
unor cifre, aproximativ 800 de milioane de utilizatori folosesc aceasta platforma, acești
urmăritori fiind reprezentați mai mult de generația Z (născuți între anii 1995 si 2010).La
momentul actual este una dintre cele mai complexe generații, având foarte puternic
dezvoltat sentimentul de conexiune socială, manevrarea tehnologiei în fazele ei cât mai
avansate.

Printre studiile cercetătorilor avem și constatări ale lor conform cărora aplicația are
deopotrivă atât aspecte pozitive cât și aspecte negative.
Aspecte pozitive:
-încurajează auto exprimarea propriilor gânduri, emoții, trăiri și talente
-oferă informații de interes pentru privitorii care poate nu au timp pentru a urmări conținut de
lungă durată
-stimulează creativitatea
-poate fi o modalitate bună pentru a promova propria afacere sau propriile hobby-uri: blog,
vlog, network marketing etc

Iar pe cealaltă baricadă avem aspectele negative ale întrebuințării aplicației:
-riscul de bullying
-crește riscul de a ieși la întâlniri cu persoane necunoscute și cu identitate falsă
-stimă de sine scăzută în urma comentariilor
-poate fi un stimulent pentru violență
-scade simțul responsabilității la adulții tineri, urmărind filmulețe care promit venituri
importante numai prin evaluarea unor branduri

Un studiu de al lui Ryan Jenkins din 2017 la fel asocia cel mai mult generația Z cu timpul
petrecut pe TikTok și spunea că ”tehnologia folosită de această generație este pentru ei la
fel de naturală ca și respirația”.

Un alt studiu și mai recent trage un semnal de alarmă la riscul de a dezvolta probleme de
anxietate, depresie, dar mai ales pierderi de memorie, mai ales la adolescenți, la ei nefiind
încă foarte dezvoltat cortexul cerebral, zona cerebrală responsabilă cu dezvoltarea părții
cognitive.

autor: Claudia Bera

surse:

  • Cadwell, Cathryn R., et al. “Development and arealization of the cerebral cortex.”
    Neuron 103.6 (2019): 980-1004.
  • Sha, Peng, and Xiaoyu Dong. “Research on adolescents regarding the indirect effect
    of depression, anxiety, and stress between TikTok use disorder and memory loss.”
    International journal of environmental research and public health 18.16 (2021): 8820.
  • Ryan Jenkins, “4 Reasons Generation Z Will Be The Most Different Generation,” 26
    Januari 2017, 2017

Setarea obiectivelor

Stabilirea obiectivelor este un aspect important al dezvoltării personale și profesionale. Acesta oferă un sentiment de direcție și scop și ne ajută să ne concentrăm eforturile și energiile asupra atingerii rezultatelor dorite. Prin stabilirea unor obiective S.M.A.R.T :

 Specifice
 Măsurabile
 Realizabile
 Relevante
 Limitate în timp

ne putem asigura că lucrăm la ceva tangibil și semnificativ. Această claritate și concentrare ne permite să luam decizii mai bune, să alocăm resursele în mod eficient și să rămânem motivați și dedicați obiectivelor noastre.

Mai mult, stabilirea obiectivelor ne permite să măsurăm progresul și să ne urmărim realizările. Prin stabilirea unor etape și termene-limită specifice, putem evalua în mod regulat progresul și de asemenea, putem face ajustările necesare planurilor noastre. Această evaluare constantă ne ajută să identificăm orice obstacole sau provocări care ar putea împiedica progresul și să găsim soluții pentru a le depăși. De asemenea, ne permite celebrarea realizărilor și recunoașterea progreselor făcute, ceea ce poate fi o mare sursă de motivație și încurajare.

Pentru a stabili și atinge obiectivele în mod eficient, este recomandat să urmăm câteva strategii cheie. În primul rând, trebuie să stabilim obiective specifice și realiste care să fie aliniate cu valorile și prioritățile noastre. Este important să ne asigurăm că obiectivele sunt suficient de provocatoare pentru a inspira creșterea și dezvoltarea, dar și atinse cu efort și angajament. În al doilea rând, ar trebui să împărțim obiectivele în sarcini mai mici, gestionabile și să creăm un plan de acțiune pentru a le atinge.

Acest lucru poate face ca obiectivele să fie mai puțin copleșitoare și mai fezabile de îndeplinit. În al treilea rând, trebui să revizuim și să ajustăm în mod regulat obiectivele în funcție de progresul lor și de circumstanțele în schimbare. În cele din urmă, ar trebui să rămânem concentrați, motivați și pozitivi și să căutăm sprijin de la persoanele apropiate atunci când este necesar.

autor: Cristea Sonia

Sursă
Bjerke, M. B., & Renger, R. (2017, April). Being smart about writing SMART objectives.
Evaluation and Program Planning, 61, 125–127
Ogbeiwi, O. (2017, July 2). Why written objectives need to be really SMART. British Journal of
Healthcare Management, 23(7), 324–336

Lars and the real girl (tulburare de personalitate schizoidă)

Filmul ”Lars and the real girl” (,,Lars și fata reală”, 2007) ni-l prezintă pe Lars (jucat de Ryan Gosling), un tânăr de 27 de ani care stă singur în garajul casei părinților săi. Ce știm despre Lars este faptul că are un frate mai mare, Gus, iar părinții lui sunt morți, mama lui murind la nașterea lui Lars. Încă de la începutul filmului putem să observăm faptul că Lars nu este interesat de relațiile sociale cu ceilalți oameni și nici chiar de propria familie (fratele lui, Gus și soția acestuia, Karen). De multe ori în film putem să vedem cum acesta preferă să petreacă timp singur, evitând să interacționeze cu oamenii din jur chiar și atunci când are oportunitatea să facă asta. În plus, interacțiunile pe care acesta le are sunt interacțiuni de rutină care au ajuns să fie comode pentru Lars (de exemplu, cu oamenii de la locul de
muncă).

Lars are tulburare de personalitate schizoidă. Conform Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, varianta a 5-a (DSM-5), ,,elementul cheie al tulburării de personalitate schizoide este prezența unui tipar pervaziv caracterizat prin indiferență față de relațiile sociale și un spectru redus de exprimare a emoțiilor în situațiile interpersonale. Acest tipar debutează la vârsta de adult tânăr și se manifestă în diverse contexte”. Putem să observăm aceste simptome de-a lungul filmului în comportamentul și modul în care Lars interacționează cu oamenii din jurul său.

Într-o seară spre surprinderea fratelui lui Gus și al soției sale Karen, Lars vine la ei la ușă și le spune faptul că are o invitată la el acasă și că ar dori ca ei să o cunoască și să petreacă timp împreună. Foarte fericiți pentru vestea primită, Karen și Gus pregătesc o cameră unde cei doi să poată sta și să o poată întâmpina pe noua-venită. Noua-venită, spre surprinderea lui Karen și al lui Gus, e Bianca, o păpușă în mărime naturală pe care Lars a ,,cunoscut-o” pe internet.

Odată cu apariția Biancăi, putem să observăm o schimbare imensă în atitudinea și modul de comunicare al lui Lars. Dacă la începutul filmului, comunicarea cu cei din jur era în principal monosilabică, odată cu prezența Biancăi acesta începe să comunice mult mai mult, să fie deschis cu oamenii și să aibe comportamente sociale îndreptate către cei din jurul lui. Toate impedimentele, fricile și obstacolele pe care Lars le întâlnea în viața de zi cu zi în interacțiunile cu oamenii nu există în interacțiunea pe care o are cu Bianca. În plus, putem considera fapul că Bianca îndeplinește o funcție de protecție între Lars și comunitatea din care face parte, dar și o funcție de acceptare și iubire necondiționată. Bianca e bucata de puzzle lipsă din viața lui, dar și magnetul care îl ajută să ducă o viață tipică, așa cum o fac și restul oamenilor din oraș. Bianca reprezintă metoda prin care Lars reușește să se vindece și să se apropie de oamenii din jurul lui. Experiența cu Bianca a fost una imperativă pentru Lars, altfel el nu ar fi avut această schimbare pe care o putem observa la finalul filmului.

În plus, un element extrem de important, fără de care schimbarea lui Lars nu ar fi fost posibilă este implicarea oamenilor din comunitate, dorința lor de a-l ajuta pe Lars dar și iubirea necondiționată pe care i-o poartă. Bianca a reprezentat mobilul prin care schimbarea se putea face, dar oamenii din comunitate au fost cei care au pus în funcțiune întregul mecanism, astfel Lars spre finalul filmului reușește să se simtă primit și important. Nu vreau să vă dau prea multe spoilere așa că vă încurajez să vizionați și voi filmul ,,Lars and the real girl” pentru o dramă/comedie ce ne arată puterea pe care acceptarea și empatia o au asupra indivizilor din comunitate care au nevoie de ajutor și suport.

autor: Miruna Botezat

Identificarea valorilor pentru un plus de sens în viața ta

Valorile personale au fost dintotdeauna considerate ca fiind importane în viața noastră,
reprezentând de multe ori o busolă care să ne ghideze în momentele dificile și în situațiile de
cumpănă. Încă din copilărie am fost împinși să ne asumăm anumite valori pentru a ne
dezvolta în societate, precum dreptatea, integritatea sau compasiunea. Lista de valori pe care
o persoană le poate avea este foarte lungă și poate să acopere toate domeniile de viață. De
multe ori, avem impresia că știm ce valori ne ghidează în viață, dar când suntem puși în
anumite situații, avem tendința să acționăm opus față de valorile noastre, fiind influențați de
mediul extern, de prieteni, de familie, colegii de la muncă, etc. Câteva exemple de valori ar fi
următoarele: a) valori legate de relații: încredere, afecțiune, fidelitate, empatie, toleranță,
căldură, arătarea aprecierii, prietenie; b) valori legate de muncă: persistență, muncă în echipă,
putere, ingeniozitate, organizare, consistență, carismă, inovație, profesionalism; c) valori
personale de viață: autodisciplină, creativitate, fericire, explorare, modestie, curiozitate, calm,
ironie, armonie, umor.

Următorul exercițiu poate să te ajute să vezi în ce direcție vrei să se ducă viața ta și ce
anume îți dorești să faci în continuare. În plus, poate să fie o metodă bună să identifici ce
valori ai față de tine, față de relațiile personale și față de viitor.
Exercițiu: Acordă-ți 20 de minute pentru a realiza acest exercițiu și încearcă la final să-ți
notezi imaginile care ți-au venit în minte în cât mai multe detalii. Imaginează-ți că ești la cea
de-a 80-a aniversare. Gândește-te pe cine ai vrea să vezi prezent la ziua ta, chiar dacă sunt
persoane pe care nu le cunoști sau care ar fi și ele foarte în vârstă. Vizualizează locația unde
îți serbezi aniversarea, cum arată camera, casa și chiar țara în care te aflii. În continuare
imaginează-ți că una dintre persoanele prezente la ziua ta se ridică și începe să țină un discurs
în cinstea ta. Ce anume spune persoana respectivă despre tine, ce relație ai cu ea și ce anume
ți-ai dori să zică despre tine? Ce altceva poți să observi la întreaga imagine, mai apare cineva,
ce spun ceilalți despre tine și despre viața pe care ai trăit-o? Lasă-te cufundat/ă în imaginile
care se derulează în fața ta.

La finalul exercițiului, încearcă să aduni valorile pe care le-ai identificat. De exemplu,
poate ți-ai imaginat că masa este plină de oameni dragi ție, membri de familie, copii și nepoți,
asta poate însemna o importanță crescută pe care o pui asupra aspectelor legate de familie. Un
alt exemplu ar fi că în discursul ținut, persoana pe care ți-ai imaginat-o a menționat cât de
mult a apreciat la tine empatia pe care ai arătat-o oamenilor și faptul că mereu ai spus
adevărul, chiar dacă vocea îți tremura. Astfel, acest exercițiu îți poate oferi o hartă a lucrurilor
pe care ți le dorești în continuare să le faci în viață și cum ți-ai dori ca oamenii să-și
amintească de tine. Folosește-te de acest exercițiu ca un fir roșu în viață și încearcă să-l faci
cu curiozitate și fără presiuni asupra ta.

autor: Botezat Miruna

sursa:

Hayes, S. C. (2005). Get out of your mind and into your life: The new acceptance and commitment therapy. New Harbinger Publications.

Interviu Irina Mănarcă, psihoterapeut

Te rog să te prezinți pe scurt

Sunt Irina și sunt psihoterapeut în abordarea Cognitiv-Comportamentală, fiindu-mi dragi Terapia Schemelor și Terapia prin Acceptare și Angajament. Lucrez în cabinet alături de oamenii care își pun încrederea în terapie și simt că asta mă împlinește. Îmi place să-mi petrec timpul liber în natură, gătind sau citind.

Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?

Chiar citeam ,,Indrăznește să conduci” de Brené Brown și din cele două pagini de valori am subliniat instant: compasiunea, vulnerabilitatea și echilibrul.

Cum păstrezi disciplina în activitatea ta profesională?

Cred că sunt o persoană cu obiceiuri destul de haotice. Tocmai din acest motiv îmi structurez programul printr-o agenda și tin să am vineri seara, în cea mai mare parte, desfășurătorul pentru săptămâna care urmează. Am și obiceiul de a-mi scrie o listă cu tot ce am de realizat pentru munca în cabinet (materiale pentru clienți, documente, facturi, capitole de citit pentru dezvoltarea personală). Am învățat și să îmi ascult corpul și mintea pentru a-mi prioritiza sarcinile și a nu mă epuiza.

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândră.

Mi-e tare drag proiectul Centrul Minții, pe care îl co-coordonez cu trei colege, din cadrul Organizației Minte Forte. Pe scurt oferim servicii de psihoterapie oamenilor din medii dezavantajate socio-economic. Am început să activez din iulie 2023 și mă ocup în mare de partea administrativ-financiară a proiectului. Pe lângă asta, ne adunam mințile pentru a găsi resurse ca să creștem proiectul și să asiguram terapie pentru cât mai multe persoane.

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate fi rezumată într-o frază? 

Mi-a fost greu să mă ocup de tot ce înseamnă administrativ la cabinet. Știu că am depus un dosar de câteva ori până să-mi fie aprobat pentru că nu puteam urmări indicațiile celor de la Colegiul Psihologilor și amânam să-l refac. Mi-am luat o zi libera ca să fiu atentă la toate documentele și să il retrimit. In cele din urmă s-a soluționat. De atunci îmi acord timp special pentru tot ce tine de birocrație. Munca in cabinet include si asta. Chiar dacă nu îmi place să mă  ocup activ de acte, e necesar.

La ce lucrezi acum important pentru tine

Momentan lucrez la pagina de psiholog. mi doresc ca oamenii să știe mai multe despre ce înseamnă psihoterapia. Cred că e important să se demonteze unele mituri precum „un psiholog nu te poate ajuta cu adevărat, doar te ascultă”. Psihoterapia e utilă și pentru probleme clinice precum depresia, tulburările de anxietate sau tulburarea de stres post traumatic, dar si pentru probleme subclinice cum ar fi gestionarea dificultăților din relații sau crearea unor obiceiuri sănătoase ( de exemplu vreau să fac mișcare săptămânal). Psihoterapeutul e de fapt un specialist (având cunoștințe in psihologie dar si domenii conexe), dare în primul rând un om care vine înspre alți oameni, aflați in dificultate, cu ascultare si compasiune.

Te documentezi frecvent despre noile descoperiri in domeniu tău, ce îți menține curiozitatea antrenata?

Oamenii alături de care lucrez! Cred că e imposibil să nu am curiozitate atunci când o persoană vine in cabinet cu o problema. Inevitabil caut resurse, cites noi studii, întreb colegi despre ce cârti pot citi sau recomanda. E greu să fiu indiferentă la suferința oamenilor și asta mă impinge mereu să fiu .. în temă” . E o satisfacție foarte mare când știu că am ajutat pe cineva să își îmbunătățească o parte a vieții.

Pe lângă ce am spus mai sus, cred că e vorba și despre o curiozitate personală legată de acest domeniu. Mintea umană e captivantă si deseori „mi se face pielea de găină” atunci când cites cărți de psihologie. Mă ajut si pe mine odată cu clienți mei. Ca si oamenii care vin in cabinet, si eu ca om am neajunsurile mele si dezvoltarea personală e un proces continuu.

Dacă ai avea altă profesie, care ar fi aceasta?

Profesor fără îndoială 🙂 Visul meu initial a fost să fiu profesoară și am fost inspirată de-a lungul timpului de mentori extraordinari. Am avut ocazia să cunosc cadre didactice pe care le voi avea în minte toată viața. S-au implicat dincolo de munca de la catedra în viața mea personală prin: încurajări, feedback constructiv și sădirea încrederii personale. Mi-am dorit mereu să pot da înapoi asta. Chiar am avut recent o experiența pozitivă prin susținerea

unor sesiuni de practică cu studenții de la Facultatea de Psihologie. A fost plăcut să vad entuziasmul lor de a învăța tehnici terapeutice și am simțit că aduc o contribuție. Mi-as dori

să repet experiența sau chiar să mă îndrept spre aria didactică la un moment dat.

Spune-ne un element sau o propoziție care ți-a rămas in minte din ani facultății, care te-a ajutat mai târziu.

Am multe fraze in minte din timpul facultății care mi-au fost utile, dar mesajul pe care l-am interiorizat a fost să gândesc critic și să-mi aleg bine sursele din care mă informez.

Să nu cad in mreaja soluțiilor rapide și chiar să suspectez atunci când cineva încearcă să mă facă să cred în ceva de genul. 5 pași prin care scapi sigur și singur de depresie”. Și asta e ceva ce recomand cititorilor, clienților și oricui să facă.

Începerea unui nou hobby – recunoștința

Începerea unui jurnal de gratitudine, numită și recunoștință, este un început bun pentru o viață cu sens, în care ne amintim ce contează dar și descoperim amănuntele mărunte, care devin relevante, pe parcurs ce completăm lista de recunoștință. 

Acest exercițiu se practică zilnic, iar între însemnări putem insera câte o scrisoare pentru o persoană pentru care suntem recunoscători că este în viața noastră. 

O cutie a recunoștinței este un alt fel de jurnal pentru gratitudine, în care, o dată pe săptămână, adăugăm un card, o foaie pe care scriem pentru ce am simțit recunoștință în acea săptămână. 

Abilitățile de recunoștință, deși nu pare, pot să fie practicate, exersate, dezvoltate și folosite pe tot parcursul vieții. Primul pas este decizia de a începe, iar recompensele vor fi pe măsură, crescându-ne dorința de a face activități care ne plac sau care ne oferă sens. 

autor: Doris Pop

Afirmații zilnice pentru mame

Construirea încrederii în sine se face și prin recomandarea din cartea citată la referințe, adică prin afirmații pozitive, dar și prin a ne aminti că am reușit defapt să rezolvăm majoritatea problemelor pe care le-am avut.

De preferat să fie scrise pe hârtie, dar și pe telefon sau unde sunt la îndemână, pe oglindă, etc, se pot nota afirmații care să ne amintească alternativa pozitivă a unor gânduri nu tocmai funcționale pe care uneori le avem despre propria persoană.

Declarații pe care le poți zice zilnic pentru a deveni noua ta perspetivă asupra ta.

Sunt destul.

Sunt puternică.

Sunt energetică.

Am încredere în mine.

Mă respect, iubesc și cred în mine.

Oferă-și libertatea de a scrie propriile afirmații sau a le adapta pe cele de aici pentru a te ajuta pe tine în drumul tău special.

referință Crush Mom Guilt: Transform Your Life from Crappy to Happy and Ignite Your Inner Greatnes, by Trina O’Brien

autor: Doris Pop

Ghid pentru îmbunătățire pentru 30 de zile

Renunță la aceste obiceiuri

  1. Amânarea.
  2. Limbaj negativist.
  3. Privit tv mai mult decât e necesar.
  4. Bârfa.

Dezvoltă aceste obiceiuri.

  1. Să ai o înfățișare îngrijită.
  2. Planificarea listei de făcut pentru fiecare zi.
  3. Oferirea de vorbe bune și complimente.

Obiceiuri pentru acasă

  1. Aprecierea aspectelor care par neînsemnate.
  2. Activități săptămânale pentru întreaga familie.
  3. O oră pe zi dedicată familiei.

Dezvoltarea personală.

  1. Lectura de specialitate pentru carieră de măcar două ore pe săptămână.
  2. Articole și videouri de dezvoltare independentă.
  3. Prieteni noi.
  4. Timp de liniște pentru a sta cu emoțiile și gândurile.

Dacă ai zile în care îți este mai greu să te mobilizezi, amintește-ți care este obiectivul final și că poți să faci o pauză să te odihnești, fără a exagera și apoi să continui mâine.

referință Crush Mom Guilt: Transform Your Life from Crappy to Happy and Ignite Your Inner Greatnes, by Trina O’Brien

autor: Doris Pop

5 motive pentru care te sabotezi

  1. Auto deprecierea, ai impresia că nu poți sau că nu ai resursele necesare, că nu este momentul potrivit, etc.
  2. Te simți confortabil unde ești și nu vrei să evoluezi de acolo.
  3. Ai impresia că nu ai putea concura cu alții care vor același lucru.
  4. Depinzi de ce vor părinții sau alții de la tine.
  5. Ai impresia că nu vei putea să îți îngrijești sau susții familia, dacă începi să faci ce vrei.

5 motive pentru care să nu crezi acele gânduri de sabotaj.

  1. Ai voie și meriți să încerci o viață mai bun și tu să fii mai bun.
  2. Riscul de a evolua este mai recompensant decât confortul.
  3. Este loc sub soare pentru toți.
  4. Esți, la fel ca toți ceilalți, un om cu voință proprie și posibilitatea de a alege.
  5. Cu înțelepciune și calcularea riscurilor, ai putea preveni o situație în care să nu ai resursele necesare pentru familie.

referință: Schwartz, D. (2015). The magic of thinking big. Simon and Schuster.

autor: Doris Pop

Recuperarea poftei de viață

Responsabilitățile pe care le avem, pentru unii, contextul nefavorabil de viață pentru alții, poate o lipsă sau o pierdere, poate altceva individualizat, uneori ne pot copleșii. Iar unul din efectele acestei oboseli psihice este pierderea interesului.

Ce am putea face să ne revenim? Avem câteva răspunsuri…

  • renunțarea la vină și regrete, cu ajutorul unui specialist sau singur, cu propriile forțe
  • pentru plictiseală, un nou hobby sau o muncă în plus, un sport, de exemplu, pot să facă minuni
  • pentru lipsa de direcție în viață ne putem orienta spre valorile personale și chiar spre un terapeut
  • dacă trecutul ne blochează, ne putem concentra pe prezent și accepta că ce a fost nu se mai schimbă, doar noi ne schimbăm pespetiva și mergem mai departe, căci viața oricum merge mai departe, cu sau fără noi și sper că am prefera cu toții să mergem înainte cu viața
  • dacă suferi de scuzită (folosirea constantă a scuzelor sau motivelor pentru care tu nu poți) un coach te poate scoate din blocaj, o carte de psihologie practică sau un film bun și motivațional te poate ajuta să renunți la ele (termenul l-am citit în cartea The mAgic of Thinking Big de David Schwartz și de atunci l-am adoptat în vocabular)
  • dacă ai impresia că nu ai destulă experiență, poți să construiești experiențe noi

Acum, concret, fără scuze, ce ai putea face dacă te găsești într-o perioadă a vieții în care parcă viața nu se mai simte destul de viață?

  • activități noi, pe care ți-ai dorit de mult să le încerci
  • activități vechi, care îți plăceau înainte
  • să înveți ceva nou
  • să te alături unui grup nou, fie de prieteni, fie de oameni cu interese comune
  • să ceri ajutor
  • să discuți despre cum te simți
  • să își cauți un loc de muncă sau un venit
  • să îți aduci aminte de spiritualitate
  • să schimbi ceva la viața ta
  • să îți faci un moodboard

Ai răbdare și acceptă să poate să se simtă ca o schimbare lentă, care necesită efort.

referință: Schwartz, D. (2015). The magic of thinking big. Simon and Schuster.

autor: Doris Pop