O carte diferită prin faptul că majoritatea perosnajele au de-a face cu legea, fiind avocați, arhivari, lucrând la cabinete de avocatură. Deci dacă ne-am obișnuit cu personaje care ne sunt prezentate fără a se pune accent pe muncă, vocație sau ziua de lucru, în această carte de povestește mult despre ce activități au la muncă personajele.

Numele cărții devine evident din primele pagini, unde este menționat un portocal amar pe care îl privește unul dintre personaje. La final, însă descoperim că intenția autorului este de a ne lăsa să simțim mirosul acelui portocal pe tot parcursul lecturii și să ne prezinte simbolistica lui. Nu vă zic, că e spoiler după, deci citiți voi dacă vreți să aflați.

Personajele, mai ales cel cu abuzu sexual mi-au amintit de piesa de la NT, unde este portretizată agonia și redevenirea unei avocate după abuzul sexual. PAre ușor de citit, dar fiecare capitol aduce complicații, mai puțin cel final în care personajul narator ne povestește ce a mai realizat după cele întâmplate ca la final de film artistic.

autor: Doris Pop

O carte contemporană, descrisă modern, cu locuințe mediocre și colegi de apartament nu tocmai benefici. A început bine, cu multe descrieri, cu detalii, puteam să îmi imaginez cum era să locuiești acolo, cu ei. A continuat aparent inofensiv, cu probleme destul de slăbuțe ca suspans sau surpriză, unii chiriași nu sunt tocmai decenți sau educați.

Doar că ce am observat fain la lectură este că gravitatea acțiunilor chiriașilor și prietenilor lor devine mai gravă pe parcursul povestirii, ajungând la partea a treia cu surprize ma intense decât cele de la început.

Fiind o carte relativ scurtă pentru acest gen, cu 300 și ceva de pagini, presupun că nu se încadrează la slow burn, ci la thriller, personajul principal fiind dispus să recurgă la multe metode ca să poată să obțină ce vrea.

Nu vă dau spoiler, dar se termina cu bine pentru cel agresat.

autor: Doris Pop

Dacă în străinătate este o practică normală ca școala să adune fonduri din donații, urmează să devină o practică considerată normativă și la noi, chiar la facultăți de stat. 

Conform articolului ViaCLuj UBB începe să colecteze donații. Este etic, sau care sunt riscurile etice pentru această? 

Practic, universitatea finanțată de la bugetul de stat, alege să înceapă să adune fonduri și să se descurce independent pentru a putea să aibă mai multă autonomie. Dacă are mai mult sens, ca o mamă care alege să înceapă un job de acasă sau o afacere mică ca să strângă fonduri și să îți întrețină copii, pe lângă ce primește de la soț. 

Cât de etică este decizia depinde de scop, printre altele, dacă are scopul de a deveni universitate privată sau dacă doar are nevoie de fonduri și s-a săturat să tot depindă de bugetele limitate de la stat. 

Mai depinde de finalitatea sau, cu alte cuvinte, pe ce o să cheltuie acele fonduri: proiecte selectate pe baza de impact și inovare, eficientizare sau pe proiecte selectate mai puțin etic, pe preferințe. 

Ce înseamnă fondul de tip endowment UBB și cum va transforma universitatea

Autor: Doris Pop 

O carte memoriu, pe cât de obiectivă, pe atât de tulburătoare. Autorul, Jon Krakauer relatează ce s-a întâmplat înainte, după și pe parcursul unei tragedii de pe Everest, unde în 1996, nu toți s-au întors din expediția pe cel mai râvnit vârf montan și cel mai înalt și periculos. 

Jurnalistul care a scris cartea a primit invitația de a participa alături de alții, pentru a scrie un articol pentru Outside, o revistă de escaladă și cum relatează chiar el, ce se întâmplă pe Everest este traumatizant. A scris articolul la câteva săptămâni de la întoarcere și a presupus că va putea să ignore și să nu se mai gândească la ce a văzut acolo, dar mintea lui avea alte planuri. 

A abordat etic relatările din carte și a intervievat și pe ceilalți din expediție, pentru a verifica ce îți amintește conform cu realitatea de acolo. I s-a făcut o reducere și a fost acceptat într-o expediție, pentru a scrie despre experiență. 

Este descrisă fiecare porțiune semnificativă din traseul, cum înaintau, cine este primul, cum se organizau și ce regrete au avut cei care au rămas în viață. 

Ce este contrar așteptărilor: experții în traseu montan nu preferă acest vârf, nu este între vaforitele lor, ci li se pare mai degrabă prea scund și îndesat, cu o margine prea lată. 

Indiferent de părerile unor sau altora, Everestul este o graniță naturală între Tiber și Nepal, semănând cu o piramidă. Primele expediții pe vârf au fost britanice, pentru că ambele țari de la graniță erau inaccesibile pentru străini. 

Autor: Doris Pop

The ACT perspective

autor: Doris Pop

o perspectivă diferită de ce am studiat, dar utilă și ancorată în istorie, nu luați de bun tot ce zice, că are o notă conspiraționistă pe alocuri, dar în majoritate analizează și prezintă destul de obietiv

explicat ca la carte, doar că nu trebuie să ne știm setul de valori, este util și merită, dar e doar de preferat

o explicație bună

autor: Doris Pop

1. Go2coaching scrie despre cum se ajunge la a decide ce valori personale preferăm

https://go2coaching.ro/valori-personale-si-ierarhizarea-lor/

“Când se dezvoltă valorile personale?

Conform sociologului Morris Massey, sunt patru perioade majore din viața unui om în care se dezvoltă sistemul de valori:

Perioada de adaptare profesională- între 21-35 ani. În această perioadă ne formăm o altă parte a personalității, cea legată de activitatea profesională. Valorile care sunt dezvoltate în această perioadă provin din relația cu șefii și interacțiunile cu colegii.

Perioada de imprint– până la vârsta de șapte ani. În această perioada absorbim, asemni unor bureți, tot ceea ce există în jurul nostru și acceptăm tot ceea ce ni se spune ca fiind adevărat.

Perioada de modelare– între 8 și 14 ani. În această perioadă îi copiem pe ceilalți oameni, cel mai adesea pe părinți. Profesorii, religia, eroii din cărți sau filme sunt, de altfel, o sursă de influentă pentru această perioadă.

Perioada de socializare– între 14-21 ani. Perioada aceasta influența cea mai puternică vine de la colegii de generație. Pe măsură ce ne dezvoltăm personalitatea și individualitatea, ne străduim să ștergem programele anterioare și ne simțim atrași de cei care ne seamănă.”

Dacă citiți articolul lor, vă rog să țineți cont că acea clasificare pe care ei o menționează, a lui Anthony, cu valori scop și valori mijloc, de fapt a fost inițial propusă înainte de anii 2000 de Rokeach, în teoria lui precedentă celei internaționale a lui Schwartz folosită de instituele și guvernele lumii pentru a verifica valorile personale.

2. Cei de la NN asigurări au adoptat modelul propus de Richard Better, l-am citat, dar am căutat în bazele de date și nu are studii de validare a modelului, adică a acelor etichete pe care care le citiți care să demonstreze că fiecare care citește acele cuvinte înțelege același lucru și că chiar măsoară valori, adică priorități! deci nu luați de-a gata că alea sunt valorile posibile

https://www.nn.ro/blog/stare-de-bine/valorile-personale-si-obiectivele-de-viitor

“Conform lui Richard Barrett, putem parcurge 7 niveluri ale dezvoltării personale și spirituale, iar valorile care ne ghidează se schimbă de la o etapă la alta:

1. Supraviețuire

La acest nivel, nevoile de bază se află în prim plan. Valorile care primează în această etapă vizează necesitățile esențiale – hrana, siguranța, stabilitatea.

2. Relații

Pe măsură ce ne dezvoltăm emoțional, accentul se mută pe zona relaționării. Începem să simțim nevoia de a fi incluși într-un grup și de a interacționa cu ceilalți, așadar ne dedicăm unor valori personale precum prietenia, comunicarea deschisă sau comunitatea.

3. Stimă de sine

Ulterior, devenim preocupați de latura identității personale și a succesului individual. Realizările obținute și aprecierea primită de la cei din jur au o importanță majoră în această etapă, iar autonomia, mândria și imaginea pozitivă despre sine ne aduc împlinire.

4. Transformare

În stadiul transformațional ne orientăm către dezvoltarea personală autentică și devenim fideli autoperfecționării, curajului, adaptabilității.

Este, de altfel, nivelul la care trecem de la preocuparea de sine la grija pentru binele colectiv, ceea ce îi aduce o importanță majoră în viața noastră.

5. Sensul vieții

La acest nivel, purtăm un dialog interior despre rostul vieții, reflectând asupra dezvoltării noastre de până acum. Valorile esențiale sunt cele care ne vor ghida acțiunile de acum înainte: integritatea, autenticitatea, pasiunea, onestitatea.

6. Contribuție

Pe măsură ce ne apropiem de vârful ierarhiei, simțim nevoia să lăsăm o amprentă asupra vieții celor din jur. Ne dorim să punem în folosul celorlalți abilitățile importante pe care le-am dobândit de-a lungul vieții, precum intuiția, empatia, spiritul de mentorat.

7. Serviciu dezinteresat

În ultimul nivel al dezvoltării conștiinței se află dorința de a trăi în armonie cu noi înșine și cu tot ce ne înconjoară. Compasiunea, smerenia și bunăstarea generațiilor viitoare ne preocupă în mod deosebit.

Tu ți-ai dat seama în ce stadiu te afli? Este important să știi că nu vârsta este cea care ne avansează de la un nivel la altul, ci dezvoltarea personală, emoțională și spirituală. Îți vei păstra majoritatea valorilor pe parcursul timpului, dar importanța lor se va schimba.”

3. Best jobs are un articol util, în care învață despre cum se poate întreba și răspunde la un interviu despre propriile valori personale, îl recomand, pentru că este de ajutor

https://www.bestjobs.eu/casual/2023/09/22/care-sunt-valorile-tale-cum-raspunzi-corect-la-un-interviu-de-an

“Exemplul 1: Integritate și onestitate

„Una dintre valorile mele fundamentale este integritatea. Cred cu tărie în faptul că este esențial să fii onest și autentic în toate interacțiunile noastre, atât în viața personală, cât și în cea profesională. Am observat că această valoare conduce la construirea încrederii în relații și la luarea deciziilor corecte, chiar dacă uneori pot fi dificile.“

autor: Doris Pop

Dacă deja citiși această revistă și altele din țară despre știință, cum sunt psychologie, pagina de psihologie sau site-urile psihologilor și influencerilor de mental health, poate vă interesează și cum ajungem la concluziile pe care le promovăm către clienți și plubic. Prin cercetare și verificare continuă a informațiilor, deci

vă invit să răsfoiți aceste pagini despre cercetare

o găsiti si pe link https://www.research.gov.ro/inhouse-88-marcheaza-un-moment-de-referinta-in-cultura-cercetarii-romanesti-28305/?fbclid=IwY2xjawM1AQJleHRuA2FlbQIxMABicmlkETBTMmdHcXpQQ00xcWozeWRwAR6X9nE7kPLMXh5hSwVoHKoK1xBV1gQCZ1PRKKl3eMmF22QJOACY5tqd23wlvA_aem_8GZAvhEztZYYD-l813CYNQ

O carte care pare clasică, simplă, încă o romanță despre prieteni foarte buni care au câteva țanse la a devni cuplu. Pare că ar fii ceva la fel ca toate celelaltate, dar în paginile cărții găsim evidențieri de stil non-ficțiune cu font boldat, care ne atrag atenția și unele formulări cam prea ca între prieteni.

Nu m-am gândit că voi citi vreodată următoarea propoziție, așa că v-o arăt și vouă: “Bestie! scriu. E 1 noaptea și tu mă faci să mă duc la adăpost să salvez niște vieți.” La care s-a răspuns cu: “Vezi să nu, răspunde. Nu-ți iei tu câine.”

Ați citit bine, așa a scris autorul, și m-am gândit că de obicei mențiunea de animalre de companie în cărți, cel puțin cele citite de mine este una pozitivă, una de apropiete, iubire, grijă parentală sau prietenie cu câinele.

Propoziția citată nu este singura care schimbă puțin tiparul clasic de prieteni foarte buni în vacanțe, sortiți să încerce să romantizeze viața împreună, pentru că unele experesii folosite sunt atât de individualizate, fie că ar reprezenta personalitatea autorului sau una pe care autorul a vrut să o construiască pentru personaje, dar sunt perosnalizate bine.

Cartea este scrisă de Emily Henry și abia am așteptat să o citesc, merită, oferă un aer proaspăt în tiparul de drăgălășenie romantică pusă în cuvinte.

autor: Doris Pop