Risc și stabilitate

Rutinele, pe cât de plictisitoare, pe atât de confortabile, oferă siguranța viitorului. Deși, conform logicii, viitorul este probabil, nu sigur, putem prin rutinele pe care le stabilim să ne oferim o stabilitate și un grad de predictibilitate. Sensul acestei predicții este că în afara unor excepții, știm cum se vor desfășura acțiunile dintr-o perioadă de timp.

Căutarea riscului, pe de altă parte, presupune căutarea de impredictibilitate și o anumită încredere că vom reuși să obținem consecința dorită deși riscăm să nu ajungem la ea sau chiar să obținem ceva invers. Nevoia de a risca pentru a putea obține ceva mult dorit, este considerată de unii ca fiind un sens în viață.

Împreună, combinate în proporțiile potrivite pentru fiecare în parte, putem să le folosim pentru a crea o viață, pe cât de confortabilă și provocatoare ne dorim să o avem.

Pentru tine, care este proporția potrivită de rist și rutină? Trăiești proporțiile cum ți-ai dori?

autor: Doris Pop

De ce să ne dezvoltăm toleranța?

Am în minte mai multe idei dispersate despre toleranța pentru aspecte diferite ale vieții și le voi așeza organizat în articol.

În general, despre toleranță, aceasta presupune capacitatea de a accepta existența acelui aspect, nu neapărat de a fi de acord sau a ne schimba complet identitatea pentru a accepta acel aspect, doar capacitatea de a știi că există acel aspect, de a putea accepta că există și a simți doar deranj în legătură cu aspectul, în loc de frustrare, anxietate, furie, etc. Un exemplu poate să fie un coleg de muncă care ne întrerupe din ce facem ca să facă conversație. Putem să fim frustrați de comportamentul lui, să ne enervăm, să nu acceptăm că se poate întâmpla, deși se întâmplă, deoarece vine la noi pentru povești. Suna cunoscut? O alternativă este să reacționăm tolerant, adică să acceptăm că este un obicei al lui, că se repetă, că ține de cealaltă persoană, nu spune ceva despre noi și că putem face ceva legat de asta, după ce acceptăm. Cum așa? Păi dacă putem să acceptăm, că deși diferit de comportamentul nostru, există și acest tip de comportament, ne reducem reactivitatea emoțională, nu ne vom mai enerva la fel de rapid și intens. Fiind mai puțin activați emoțional, putem să acționam mai rațional și eficient, cu alte cuvinte, să ne coordonăm acțiunile pentru a ne modifica mediul. Aici avem două căi, fie reușim să îi explicăm că avem nevoie să ne concentrăm, într-un mod asertiv, politicos, fie dacă nu putem scăpa de acel comportament, să îl tolerăm mai ușor, deci să nu ne mai deranjeze la fel ca înainte.

Acum despre tipuri de toleranță, aș spune că putem să o aplicăm pentru comportamentele celorlalți, cum a fost și în exemplu anterior, pentru păreri, ideologii, obiceiuri culturale, comportamente cotidiene, orice poate să fie nuanțat în identitate umană.

Dacă ne oprim, de exemplu, asupra faptului că o ideologie sau religie diferită de noastră poate exista indiferent de nivelul nostru de toleranță, ne va fi mai ușor să relaționăm cu oameni diferiți și să descoperit mai multe orizonturi. Desigur, acest proces de acceptare a unor păreri diferite implică că acele ideologii sau religii nu distrug sau nu provoacă suferință intenționat pentru a-și îndoctrina enoriașii.

De asemenea, toleranța pentru cel de lângă noi, care uneori se poartă cum noi nu am fi de acord să ne purtăm, se referă la a putea trăi mai puțin frustrați, mai puțin afectați de frustrare și se diferențele dintre noi.

autor: Doris Pop

întrebare deschisă: cine ești când nu te vede nimeni?

Ca psiholog, mai apoi ca terapeut, am lucra mult la a mă cizela, la a mă face mai plăcute pentru mine și ceilalți, a depăși blocaje, a impune mai multe limite, etc. este o muncă invizibilă pentru ceilalți, cei dintre voi care lucrați la voi știți bine despre ce vorbesc. Dar ce se vede sunt rezultatele. Pentru a vedea acele rezultate este nevoie să lucrăm în privat la noi, fie singuri, fie cu un psiholog sau coach, mentor, etc.

Cu consecințele de rigoare, ceea ce facem când suntem singuri ne modelează în relații cu ceilalți și în public. Cum ne comportăm diferit când suntem singuri, ce facem la fel, ce facem mai bine sau cu mai puțină dedicare?

Ce ne atrage la timpul petrecut singuri sau ce ne face să fugim de a sta singuri?

Dar cel mai important, cine suntem noi când suntem singuri, în intimitate?

autor: Doris Pop

întrebare deschisă: de ce avem nevoie ca să fim fericiți? partea a 2-a

Fericirea este diferită pentru fiecare dintre noi: cum ne aranjăm mediul, cu cine o împărtășim, de cine ne bucurăm, cu ce rămânem la final de zi, etc.

Un lucru pe care îl fac cu aproape fiecare client este să ne uităm la domeniile vieții și să îl rog să evalueze cât de important este acel domeniu și cât de mulțumit este de acea arie.

Domeniile sunt:

domeniu importanțămulțumire
familie
prieteni
relație
romantică
carieră
sănătate
timp liber
caritate
bani
stil de viață

pentru tine, care sunt notele de la 1 la 10 pe care le-ai oferi fiecărui domeniu ca importanță și mulțumire?

1 fiind deloc important sau mulțumit, 10 fiind total important sau mulțumit

autor: Doris Pop

întrebare deschisă: de ce avem nevoie ca să fim fericiți? partea 1

Studiile arată că … ei bine uneori când studiile arată că, putem să nu ne regăsim între cei pe care îi reprezintă studiile, și atunci de facem?

Munca din terapie m-a învățat multe până acum, iar una dintre cele mai de preț concluzii la care am ajuns este: lasă omul să își aleagă fericirea. De ce? urmez protocoalele în terapie, este de datoria mea să le respect și să ofer clienților același nivel de calitate când vine vorba de tratamente pentru vindecare sau exerciții și explicații pentru dezvoltare personală. Dar ce am descoperit este că dacă forțez clienții să adere la protocol, fără a ține cont de propriile lor blocaje, preferințe, deranjuri și pasiuni, îi pierd. Cum adică, ai sunt în teorie de acord cu ce spun, dar nu ajung să implementeze.

Terapie este un loc de joacă unde regulile se adaptează nu doar după modelul de lucru, ci și după putința și deschiderea clientului.

Deci când am de scos clienții din suferință, să îi aduc pe linia de viață a bucuriei, a împlinirii și stării de bine cum fac? Depinde de client. este o glumă în psihologie legată de acest depinde. La multe întrebări se răspunde cu depinde de mulți factori, pentru că așa este.

Deci și fericirea depinde de mulți factori: ai tăi care sunt?

autor: Doris Pop

întrebare deschisă: Ce ne face să iubim un om?

Încă dinainte de a absolvi psihologia și a căuta răspunsuri în studii și teorii, mă întrebam ce ne face să iubim pe cei din jur. Recunosc că pentru o perioadă din viață am simțit iubirea ca pe un necesar, iubeam oamenii din jur cu atâta pasiune (mă refer la iubirea față de familie, prieteni, nu cea romantică), că aș fi fost dispusă să fac toate sacrificiile pentru ca ei să fie fericiți. Aici putem să ne uităm și diferit la lucruri, să interpretăm că iubeam să îi văd fericiți. Era dependența mea, deși aparent inofensivă, destul de distructivă pentru propria identitate. Acum am o ușoară dependență de dulce, de puțin zahăr, dar am învățat să iubesc sănătos. Cum? Studiind și citind, nu a fost de ajuns, am avut experiențe diverse în care am învățat că pe unii oameni îi iubesc pentru că există în viața mea, iar pe alții pentru motive concrete. Și am învățat să îi iubesc cum vor ei, iar dacă nu sunt capabilă de asta, să îi las pe alții să îi iubească cum vor să fie iubiți.

Totuși, ce ne face să iubim un om, pasiunea noastră, focul nostru interior? Proiecția pe care o avem despre ei și iluziile pozitive? Anumite beneficii pe care le aduce persoana? Cum ne face să ne simțim în prezența ei/lui? Cum este ca om, în general, ce trăsături are?

Care dintre motive sunt corecte și cel mai important, există un motiv corect sau incorect cu adevărat?

autor: Doris Pop

interviu cu Iulia Rusu: cariera care ne poate satisface nevoia de nou, curiozitatea

Începem mai general puțin …

Te rog să te prezinți pe scurt 

Mereu mi se pare că este cu capcană întrebarea aceasta. Am studiat psihologia, și licență și master, am început să lucrez în hr pentru că părea chestia cea mai firească. De trei ani lucrez la project și product manageri. Lucrez cu ingineri, designeri, tot felul de roluri și prin ce fac în fiecare zi ocup foarte multe roluri. Cumva ceea ce fac prin colaborări și prin produsele la care lucrez mă ajută să îmi pun amprenta asupra oamenilor cu care lucrez și asupra produselor la care lucrăm. 

Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?

Nevoia constantă de schimbare, nu există o rutină fixă. Fiecare proiect vine cu alte provocări, cu alte ieșiri din zona de confort, are alte nevoi fiecare echipă. Nu e un mediu în care faci același lucru în fiecare zi, e provocator și îmi ține mintea ageră, deschisă la adaptare. Totul e într-o mișcare și am nevoie să mă adaptez. 

Cum păstrezi disciplina în activitatea ta profesională?

Mă uit din timp peste ce am de făcut săptămâna viitoare, încerc să îmi las loc liber zilnic pentru lucrurile neprevăzute. De obicei, luni dimineața am o listă clară cu ce am de făcut săptămâna respectivă. Am mai multe proiecte și folosesc calendarul online pentru a putea face shift rapid și a avea un overview la toate. 

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândră. 

Cea mai mândră mă simt de un proiect la care lucrez acum și care nu este deloc ușor, dar am învățat foarte multe despre mine și ceilalți, că ne-a întins limitele la maxim. Am reușit să identific problemele într-un stadiu incipient ca să pot face schimbări pentru a le remedia. Sunt foarte mândră, cred, pentru că nu a fost ușor, a venit cu multe chestii la pachet. Am învățat despre limitele mele și despre ce sunt dispusă să accept, fie cu clienții, fie cu managerii sau cu colegii. 

Ce consideri că ai învățat și nu te așteptai să ai nevoie să înveți la muncă? 

Nu am avut niciodată impresia că am învățat ceva ce nu aveam nevoie. Am învățat multe de la fostul job, chiar dacă nu aveau legătură cu hr-ul. Știam că la un moment dat o să mă ajute la ceva. Am ajuns apoi într-o firmă mică unde am făcut de toate, de la spălat vase la discuții cu ceo despre cum să duci lucrurile mai departe. Mi-am propus ca până la 30 de ani să explorez, nu am avut mentalitatea de vreau să mă fac ceva. Explorez, văd unde mă duce piața, capul, relațiile cu oamenii pe care le am. La început de carieră ești un burete care să absoarbă, să înțelegi ce poți să faci. Concluzia este că merită să încerci să iei cât mai multe din cât mai multe domenii și apoi să decizi ce vrei să faci. 

Te documentezi frecvent despre noile descoperiri în domeniul tău? Ce îți menține curiozitatea antrenată? 

Fiind diverse aplicațiile pe care le dezvoltăm, am nevoie să mă documentez, căutarea competitorilor, ce au făcut, cum s-au raportat la anumite probleme, ce poți îmbunătății față de ei. Întreb colegi, vorbesc cu managerul despre o anumită abordare, îmi iau informațiile și de la oameni care au trecut prin asta. 

Dacă ai avea altă profesie, care ar fi aceasta?

Aș fi medic, psihiatru, ca să rămân în zona asta. Mă atrag multe lucruri și am cochetat de-a lungul timpului cu a mă înscrie la o altă facultate, pentru a descoperii și altceva, în zona de economie, globalizare. Dar cumva încă nu am simțit că este momentul, dar nu exclud, că voi face cândva. Poate și la doctorat să merg. 

Spune-ne un element sau o propoziție care ți-a rămas în amintire din anii facultății sau a școlii, care te-a ajutat mai târziu? 

La cursul de neuroștiințe prof. Andrei Miu a zis că monogamia este o chestiune pentru bărbați inteligenți. Mi-a rămas zece ani în minte, a avut un fond emoțional, deci este ceva acolo, dar la asta m-am gândit când am auzit prima dată întrebarea. 

interviu cu Alina Fleștea, Ph.D. și inovator în domeniul muncii în echipe și organizații

Începem mai general puțin …

Te rog să te prezinți pe scurt 

Sunt o persoana cu foarte multă energie și aleg personal și profesional lucruri care nu devin redundante, în viața personală a fost mai greu, fiind pandemia, dar ne revenim. Îmi place diversitatea și o caut, mă refer în mediu de lucru, la oameni cu care lucrez, obiceiuri, background, educație, orice altceva ți-ar veni în minte. Și o a treia chestie care mă caracterizează pe toate planurile: îmi place să fie provocator ce fac, să nu fie ușor de făcut.  Încerc să am grijă, că uneori am exagerat, făcând ceva prea solicitant, iar acum mai caut și pauze de relaxare. 

Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?

O valoare pe care descoperit-o fără să mi-o impun, este neutralitatea, asta mă ajută foarte tare să înțeleg toate perspectivele, pentru mine o situație de decizie e ca un cub, fiecare vede o fațetă. Pentru a înțelege problema, am învățat să mă uit la celelalte perspective și o a doua valoare, să ascult oamenii. Și mi-am dat seama că mă deranjează când oamenii nu sunt neutrii pentru că mă enervează când nu ascultă celelalte păreri care pot să fie deranjante nefiind la fel ca ale lor. Un exemplu, la nivel de societate, legat de vaccinuri, Roșia montană, etc, ai nevoie să fii neutru și să asculți ca să poți să înțelegi situația. Sunt valori care mă ajută mult în ce fac acum.  

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândră. 

Doctoratul a fost provocare, acolo am învățat să fiu disciplinată, pentru că lucrezi cu oameni diferiți, ai activități diverse și apar proiecte spontan, pe care nu le anticipai. Realizarea doctoratului în trei ani și articolele publicate pot spune că sunt un motiv de mândrie. Modul în care am colectat datele a fost dificil, am fost pe teren și m-am zbătut tare pentru doctorat și am fost mândră de tot ce am realizat. Susținerea a fost foarte emoționantă, de proces sunt cel mai mândră. 

A urmat o perioadă de practică în care am lucrat pentru o companie unde am creat un program de leadership care să faciliteze munca în echipă și bunăstarea oamenilor din echipă. Ei erau lideri, dar scopul era de a avea bunăstare în viața personală și profesională. A fost un proiect de care sunt foarte mândră. 

Un alt proiect a fost pe coaching. Venind din mediul academic, vedeam life coaches ca pe niște influenceri, fiind motivaționali. Dar mi-am adus aminte că am participat la un workshop la o conferința unde cineva a aplicat pe noi tooluri de coaching și fiind orientată pe relații am ales să fac un curs de coaching cu o companie din Londra cu care colaborez și azi. Ne întâlneam online lunar, voluntar, pentru a folosi toolurile. 

Și cel mai recent este alegerea de a veni într-o companie care nu are structură de management sau departamente, cu self-management unde fac ce îmi place, coaching. Îmi place că am impact și sunt mândră, dar e și un proces de unlearning, unde am de a fi propriul manager, de la mine vin toate inițiativele, încerc să îi fac pe oameni să fie proactivi, ca fiecare să fie ca un antreprenor în companie. Inițial am venit din curiozitate și am ajuns să lucrez aici, după ce am studiat teoretic asta. 

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate să fie rezumat într-o frază?

Am o anxietate de nou, care în trecut îmi bloca acțiunile, procrastinam din cauza aceasta și apoi, când am fost confruntată de coordonatorul de doctorat, am descoperit că asta era problema. De atunci, când am o acțiune nouă, fac un prim pas, îmi dau voie să fac un prim pas și nu mai las anxietatea să îmi blocheze activitățile. 

Și trecem la mai specific …

La ce lucrezi acum important pentru tine 

Aș promova idea de self organisation, că sistemele rigide în care dăm direcții oamenilor, îngrădesc potențialul. De multe ori liderii nu își ascultă echipele și nu scot ce e mai bun din ele. Nu în toate domeniile se poate aplica conceptul, dar unde se poate merită. Deciziile sunt participative, ia mai mult timp, dar ține cont de toate contribuțiile din sistem. Inițiativele pornesc e la oameni, dacă ei nu vin cu inițiative, nu se întâmplă. Nu funcționează pentru toată lumea, dar ce fac acum este să îi ajut pe oameni să aibă propriile inițiative, dar bazat pe respect și înțelegeri, pot să își aducă toată personalitatea la job. 

Ce consideri că ai învățat și nu te așteptai să ai nevoie să înveți la muncă?

 La modului pedagogic din facultate, pe care am considerat că nu trebuie să îl fac, dar patru ani mai târziu am fost nevoită să îl reiau, ca să pot preda la facultate. Este ceva ce nu credeam că o să fac, dar am ajuns să o fac cu plăcere.  

Te documentezi frecvent despre noile descoperiri în domeniul tău? Ce îți menține curiozitatea antrenată? 

Din probleme cu care se confruntă societatea, oamenii cu care lucrez, iau întrebările și mă documentez în știință, mă încred în dovezi empirice. De aceea mă uit la ce s-a mai studiat, care este teoria din spate. 

Dacă ai avea altă profesie, care ar fi aceasta?

Aș fi dj, și îți zic de ce. Dansul, festivalurile îți dau libertatea de a fi cum ești tu, nederanjat de alții. E un fel de coaching prim muzică pe care l-aș face cu oamenii.  

Spune-ne un element sau o propoziție care ți-a rămas în amintire din anii facultății sau a școlii, care te-a ajutat mai târziu? 

Are legătură cu anxietatea de performanță: numai cine nu muncește, nu greșește. La susținere, am omis să pun o scală în prezentare și atunci profesorul mi-a spus aceasta vorbă. Am realizat că avea dreptate. 

interviu cu Victor Bohuș: pasiunea pentru cetățenie activă și schimbare societală are și o parte caldă, de lucru cu pacienții

Începem mai general puțin …

Te rog să te prezinți pe scurt 

Sunt Victor, insist să mi se spună Victor și nu domnul psiholog sau psihoterapeut sau alte reverențe de genul acesta de la care fac alergie. Am absolvit licența la București, pe psihologie și la Cluj am absolvit masteratul pe psihologie clinică și psihoterapie. Sunt psiholog și psihoterapeut și practic psihoterapia de când am absolvit, de patru ani. Sunt membru în comisia de sănătate din Consiliul Economic și Social, care este un organism care dă aviz consultativ parlamentului și guvernului pe inițiative legislative. 

În ultima vreme am devenit interesat de zona de public policy advocacy (influențarea politicilor publice), îmi doresc ca dincolo de impactul pe care îl am în ședințele de unu la unu cu clienții mei să am o contribuție și la nivel mai mare în societate, contribuind la legislație. Cocreere este un termen pe care l-am învățat recent, am fost la un training la Mental Health Europe, în care sunt de asemenea membru. A fost un training axat chiar pe cocreere, pe cum să gândești proiecte, inițiative, legislație implicând toți actorii relevanți.

Am deschis paranteza pentru că este ceva pe care mă concentrez mai mult în ultimul timp. Tot cabinetul este activitatea principală. În timpul de la cabinet, mă ocup de clienți, citesc articole științifice, caut memeuri pe care să le trimit clienților, mă uit pe reddit, pregătesc materiale pentru ei, scriu rapoartele. Mă împlinește munca de la cabinet, n-am auzit terapeuți care să se plângă de munca aceasta. 

Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?

Ambele domenii de activitate îmi împlinesc nevoia de benevolență, grijă de ceilalți. Avem cu toții nevoia de a lăsa lumea un loc mai bun, să am un impact pozitiv asupra vieții oamenilor. Este o valoare extrem de importantă pentru mine. Am valoarea de a ajuta oamenii și o manifest în ambele domenii. În domeniul sănătății publice îmi exersez asertivitatea, autoritatea, este nevoie să fii mai impunător. Calitatea de a exprima personalitatea și a milita pentru crezurile mele este o altă valoare. Onestitatea este foarte importantă pentru mine, prefer să fiu autentic, nu să caut aprobarea celorlalți. 

Cum păstrezi disciplina în activitatea ta profesională?

Folosesc mult google calendarul, când este o activitate nouă apărută în muncă, o trec acolo, îi dedic un interval e timp mai mare decât necesar și apoi le rezolv. Îmi încep programul mai târziu, stau și seara puțin, îmi păstrez orarul mai aerisit. Am învățat să spun, nu pot acum, să selectez situații. Mai apelez și la alții, dacă este nevoie. Am ajuns să iau niște pauze sănătoase, să mă respect și crește productivitatea. 

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândru. 

Cel mai important este pentru mine că sunt psiholog și psihoterapeut, este un proiect profesional, de carieră de care sunt foarte împlinit. În vara dintre clasa a 11-a și a 12-a am luat meditații la psihologie, atunci a început proiectul. Momentan sunt terapeut autonom și am trecut prin toate etapele, fiecare fiind parte din formare. 

Un alt proiect de care sunt foarte mândru este o conferință Health Now, am organizat o ediție, unde am adunat specialiști din domeniul sănătății mentale să vorbim despre evidence-based psychology (psihologie bazată pe știință). Sunt foarte mândru, a fost o experiență foarte frumoasă. 

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate să fie rezumat într-o frază?

În perioada 2018-2019, se întâmplau schimbări în echipa Choice, a fost o perioadă de stres de câteva luni, iar atunci am și deschis un srl cu colega mea din Choice, Mădălina. A fost multă birocrație, a fost foarte greu, cu băncile, cu actele. Dar am reușit să trecem prin ea și să reușim să îi facem față.

Ce ar face diferit studenții dacă ar învăța smart de la profesorilor lor și din bibliografie?

Ce făceam cu colegii era să ne adunăm și să studiem, discutăm și învățam împreună pe principiul fiecare explica ceva, rezolvam posibile întrebări de la examen. Este util să știi că poți explica altora ce ai învățat, ca atunci chiar ai înțeles. Făceam o dată pentru fiecare materie. 

Și trecem la mai specific …

La ce lucrezi acum important pentru tine

Deocamdată iau parte la mai multe inițiative, de exemplu a fost recent o discuție pe tema decontării serviciilor psihologice, o masă rotundă, pornită de două doamne deputate. Am fost acolo ca reprezentanți ai Asociației Psihologilor din România. A fost interesant, mai ales că segmentele vulnerabile sunt cele mai afectate, cei din mediul rural sau cu salarii minime pe economie, nu ai cum să apelezi la servicii de psihologie. Acesta este un proiect să văd cum altfel mă pot implica și care sunt următorii pași. 

link către cabinet 

Dacă ai avea altă profesie, care ar fi aceasta?

E foarte greu să răspund. Sunt atât de îndrăgostit de profesie, că nu mă văd făcând altceva. Poate aș lucra ca medic, dar nu m-aș simți la fel de împlinit ca psihiatru pentru că nu aș avea timp în 15 minute să îmi ajut pacienții. Aș simți că nu contribui destul față de ritmul care îmi place mie personal. Poate că m-ar fi atras ceva în zona activismului social sau în zona de entertainment, nu stand up comedian. Sunt foarte încântat de ce fac, deci nu am avut timp să mă gândesc la asta, dar ca opțiuni poate mergeam în zona antropologiei, sociologiei. 

Spune-ne un element sau o propoziție care ți-a rămas în amintire din anii facultății sau a școlii, care te-a ajutat mai târziu? 

O frază pe care o avem trecută și pe diploma de absolvire: dacă la vârsta voastră credeți că nu mai puteți schimba nimic, atunci vă meritați soarta. 

interviu cu Simona Ștefan: despre calitate, perseverență și universitate într-o voce pe cât de caldă, pe atât de convingătoare

Începem mai general puțin …

Te rog să te prezinți pe scurt, te știu din postura de fost student, drept conferențiar, terapeut și sciitor la blog, care este foarte interesant de citit, dar cum te vezi tu?

Mă caracterizează faptul că nu mă complac în situații, la fel este valabil și pentru ceilalți din departament. Când nu sunt mulțumită pe deplin, mă străduiesc să îmbunătățesc lucrurile, să le updatez, să le fac mai bune. Tot în aria aceasta, încerc să mă perfecționez, să mă documentez și să fac lcururile mai interesante decât au fost anul trecut, care este o mare parte din munca de profesor la universitate. Aș vrea să le transmit studenților pe lângă partea de pregătire profesională și autenticitate, respect, căldură. Încerc să pun și valorile mele în cursurile pe care le predau. Ce poate nu știu oamenii, în viața personală sunt mai cinică și ironică decât pare. 

Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?

Am notate cele trei valori cardinale, cum ne recomanda domnul David, să le avem scrise undeva dacă se pierd. Mi se pare important să îi respect pe ceilalți, să comunic în așa fel încât să păstrez demnitatea celuilalt, dar când este exagerat, din respect poți să nu îți impui propriile nevoi. O altă valoare este universalitatea sau altfel spus, curiozitate pentru lucrurile care sunt dincolo de propria persoană. Nu găsesc multe puncte comune cu oamenii care sunt centrați pe ei și dacă ceva nu este despre ei, nu se implică sau nu sunt interesați, spre exemplu, nu îi interesează istoria, cultura, nu votează. Îmi place să știu din toate, să aflu cât mai multe și nu consider că sunt expertă în nimic, dar mă informez despre diverse. Și a treia este estetica, să am grijă de cum arată produsele mele, imaginea mea ca persoană, îmi plac pozele frumoase, caut colturile frumoase din lume. Aș pune și competența, în sensul că ai responsabilitatea ca psiholog și profesor săă faci calumea lucrurile. 

Cum păstrezi disciplina în activitatea ta profesională?

Nu-i punctul meu forte păstrarea disciplinei. Glumes cu clienții, că le spun welcome to the club, când zic că au probleme cu procrastinarea. Tind să fac lucrurile când este un motiv stringent, altfel tind să las lucrurile, să le amân. Ce m-a ajutat să mă reglez de când eram student până acum: știu că un lucru nu este la fel de greu odată ce îl încep. Alternez sarcinile, încep cu ceva care să îmi dea un boost, să fie mai ușor de făcut. Nu mă ajută planurile stricte și organizările pe ore. Am o parte rebelă și tind să nu mai vreau să fac nimic când le văd. Îmi setez scopuri pe zi și apoi le rezolv. Planuri, aș spune, relaxate și împărțirea în taskuri mici, că funcționează la mine. 

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândră. 

Cred că una dintre cele mai inspirate decizii pe care am luat-o a fost să am aplicat la bursă Full Bright și am stat în state 6 luni. A fost o experiență deosebită și mă bucur că am avut curaj să mă duc acolo. Am avut de făcut multe demersuri, să mă descurc și cât am fost acolo, am călătorit mult. Nu știu dacă aș mai avea curaj să o repet, că am împărțit casa cu cineva, era multă inceritudine, la capătul lumii. Acele șase luni din state s-au simțit ca mult mai mult pentru că în fiecare zi se întâmpla ceva nou. Am fost la Boston university, am lucrat cu Hoffman, ei făceau studii pe anxietate, atunci era un studiu pe afect negative, unde testau loving-kindness pe acel afect negativ. Am lucrat mai mult pe evaluare și construirea manualelor. Chiar și așa, experiența profesională a fost interesantă.

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate să fie rezumat într-o frază?

Un proiect posdru pe care m-am trezit că îl conduc, deși nu eram pregătită pentru asta. Nu știa nimeni cum se manageriază astfel de proiecte, fiind proiect din fonduri europene. Era multă muncă administrativă și de organizare care nu îmi place. De câte ori trimiteam rapoarte spre unitatea de management primeam feedback negativ, și nu știam că este normal, mi se parea frustrant. Nu-mi amintesc cu plăcere de acel proiect, dar ce a ieșit bun de acolo este prietenia cu Oana, cu care la vremea respectivă lucram la acel posdru. Ea ne-a ajutat la partea de raportare tehnică, am desvoltat o prietenie, am văzut că suntem compatibile și este persoana pe care o văd cel mai des. Este deja o prietenie ca va fi pe viață. 

Ce îți place cel mai mult la jobul tău? 

Îmi place că am activitate diversă, că este dinamic și am activitați mai multe de făcut. 

Și trecem la mai specific …

Te rog să ne povestești despre Singles of November  

Proiectul a început pe blog. La început m-a oprit vizibilitatea, dacă văd studenții sau colegii și mă fac de râs. Am început în 2017 și am luat o pauză, primele articole le-am dat unor oameni apropriați, nu le-am publicat. Acum lucrez la el, este o parte care mă motivează și mă împlinește, scrisul pe blog. Pe de altă parte mă frustrează pentru că nu pot să scriu la comandă, am de găsit inspirație. Uneori nu îmi vine inspirația la comandă, am nevoie de ceva să mă motiveze. Deci îmi place, dar este frustrant că nu pot să îi dau destul conținut să crească și să devină mai cunoscut. 

Ce consideri că ai învățat și nu te așteptai să ai nevoie să înveți la muncă? 

În general partea administrativă, de la resurse umane, raportare, referate, deplasări. Ca să faci orice ai nevoie de o abilitate și nu mă așteptam să fie așa de multe. Cam asta ar fi, statistica nu a fost o surpriză, poate în facultate a fost o surpriză, dar m-am deprins cu surpriza. 

Te documentezi frecvent despre noile descoperiri în domeniul tău? Ce îți menține curiozitatea antrenată? 

Aș spune că pentru cursuri, aproape de fiecare dată înainte de curs recitesc materialele și caut altele noi. Din respect pentru studenți și pentru imaginea mea, de ce nu. Studenții se vor întoarce la cursuri când vor căuta o informație și nu aș vrea să fie acolo lucruri învechite sau neadevărate. În rest, pe partea de blog, am un bias, la fel ca mulți psihologi, am impresia că totul s-a spus și este evident orice fel de conținut. Și cred că am nevoie să vin cu o abordare nouă, ceva ce nu s-a mai spus. 

Dacă ai avea altă profesie, care ar fi aceasta?

M-am gândit de multe ori, nu știu în ce aș fi bună, dar ce mi-ar fi plăcut era jurnalist. Pe de altă parte, mi-aș fi dorit o profesie mai vizibilă și în care să nu fie proiecte lungi, nu sunt migăloasă, îmi place să fac lucrurile repede, să găsesc twistul. Nu știu dacă mi s-ar fi potrivit să fiu jurnalist ca stil, poate doar intelectual. 

Spune-ne un element sau o propoziție care ți-a rămas în amintire din anii facultății sau a școlii, care te-a ajutat mai târziu?

Eram la master, anul II, am luat nota șapte la un examen, consideram că era capăt de lume, acum ca profesor nu m-ar interesa că un student a luat nota asta. Atunci am interpretat că mi-am greșit cariera și că nu sunt talentată ca terapeut, dar povesteam cu Mădălina, colegă de al doctorat, iar ea a încercat să mă ajute și nu a reușit, apoi m-a întrebat că dacă luam zece însemna că eram un terapeut bun. Și m-am gândit că sunt și alți factori și am supraevaluat o performanță mai slabă. Mi-a rămas restructurarea aceasta și am zis-o și altora.