Și terapeuții au hobby-uri artistice

aceasta este și situația Cristinei Negrea, psihoterapeut și pasionată de macrame

Începem mai general puțin …

Te rog să te prezinți pe scurt 

În primul rând, vreau să îți mulțumesc pentru invitația de a împărtăși aspecte din parcursul meu profesional.

Numele meu este Cristina Negrea și în prezent profesez ca psihoterapeut și psiholog clinician, având propriul meu cabinet. În trecut am lucrat la o clinică de psihologie în București, iar apoi la spitalul Sf. Constantin din Brașov. 

Ce pot să spun cu adevărat despre mine este faptul că acum am viața pe care mi-am dorit-o. Nu este perfectă, însă un lucru e cert, mă înconjor de oameni minunați cu care am relații de calitate. Mă bucur de natură atât cât îmi permite timpul și realizez macrame modern. Am trecut prin experiențe poate prea grele de-a lungul timpului, ceea ce mă face să apreciez altfel prezentul. 

Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?

Un profesor tare drag mie, ne-a povestit la un curs despre un aspect psihologic observat la oamenii care au fost inchiși pe nedrept în timpul perioadei comuniste. Mai exact, cei care aveau valori solide, au rezistat acelor torturi și au avut o motivație crescută să lupte pentru viața lor. Acel curs mi-a dat de gândit, iar când am ajuns acasă am făcut un exercițiu de identificare a propriilor valori. Această activitate o sugerez și cititorilor: notați-vă opt valori în care credeți, apoi renunțați la două, apoi la următoarele două, până ajungeți la ultima. Observați care au fost acele valori la care ați renunțat mai ușor și care sunt cele față de care nu puteți face compromisuri sub nicio formă. 

Apreciez oamenii care nu-și încalcă valorile și cred în ele cu adevărat. În ceea ce mă privește pe mine, am câteva valori foarte clare: sănătatea și familia. Acestea se aplică în absolut orice fac.

Cum păstrezi disciplina în activitatea ta profesională?

Pentru mine disciplina înseamnă perseverență. Sunt constantă față de clienții mei, îi respect și am grijă ca viața personală să nu interfereze cu cea profesională. Asta înseamnă că sunt atentă la stările mele și încerc să înțeleg mereu ce scheme sunt activate în diverse etape ale vieții. 

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândră. 

În liceu, eram tare vorbăreață și înconjurată de prieteni, însă nu-mi plăcea să vorbesc în fața unui public sau să prezint proiecte. Aspect care m-a dezavantajat până să încep să lucrez mai mult la mine. Însă, anul trecut am avut un proiect de care am fost mândră deoarece mi-am depășit credințele limitative cu privire la vorbitul în fața unui public. Mai exact, a fost vorba despre un workshop la o firmă la care am fost facilitator pe parcursul a 16 ore. Sentimentul de mulțumire sufletească a venit tocmai din faptul că am lucrat la acest aspect și s-a materializat într-un proiect frumos. 

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate să fie rezumat într-o frază?

Am fost o perioadă psiholog la spital și era nevoie să merg la secția de terapie intensivă pentru a discuta cu diverși pacienți înainte și după operații foarte grele. Cu siguranță, rămân la o vorba bine cunoscută: nimic nu e mai important decât sănătatea fizică și emoțională.

Și trecem la mai specific …

La ce lucrezi acum important pentru tine (un proiect pe care ai vrea să îl descri pentru cititori)

Am două proiecte foarte mari în plan, dar într-un viitor mai îndepărtat. Mai exact, mi-aș dori să scriu o carte și să extind cabinetul prin deschiderea unei clinici de psihologie. Momentan lucrez la acest proiecte prin tot ce fac zilnic. Sunt pași mici, dar se îndreaptă spre acele obiective mărețe.   

Ce consideri că ai învățat și nu te așteptai să ai nevoie să înveți la muncă? 

Să merit. Deseori empatizez cu clienții care nu stau bine financiar. Apoi îmi reamintesc de parcursul meu, de faptul că sunt ani de studiu în spate, de timpul pe care l-am investit și eu în acest domeniu și de toate compromisurile care au fost necesare atât din punct de vedere financiar cât și emoțional. Nu mi-a fost ușor să înțeleg că e în regulă ca o terapie să aibă un anumit preț, iar dacă mă întrebai asta înainte să profesez, nu m-aș fi gândit vreodată că mă va afecta asta într-un fel sau altul.

Te documentezi frecvent despre noile descoperiri în domeniul tău? Ce îți menține curiozitatea antrenată? 

Încerc să fiu mereu la curent cu noutățile din domeniul psihologiei. Particip la cursuri și continui să fac diverse formări alternative. Să fiu sinceră, curiozitatea mea este antrenată în absolut orice înseamnă dezvoltare personală. Dacă aș avea timp, aș merge la toate cursurile, însă bineînțeles aleg ce mi se potrivește și ce e necesar.

Dacă ai avea altă profesie, care ar fi aceasta?

Psihologia rămâne cu siguranță alegerea cea mai potrivită pentru mine, însă o altă profesie ar fi bazată pe macrame-ul modern și pe caligrafie. Pe pagina Bloom with Macrame (https://www.facebook.com/bloommacrame/) am câteva exemple despre această pasiune. Mie mi-ar plăcea să încerc diverse profesii, dar cred că n-aș reunța la psihologie niciodată.

Spune-ne un element sau o propoziție care ți-a rămas în amintire din anii facultății sau a școlii, care te-a ajutat mai târziu? 

Neuroplasticitatea creierului. Mereu le spun clienților că avem capacitatea să integrăm trauma și să schimbăm felul în care reacționăm la diverși stimuli deoarece creierul ne ajută și se adaptează.  

Așa că, aveți încredere în resursele voastre!

“Să nu lași niciodată starea să-ți dicteze acțiunea”

interviu cu Andrei Solomon, psihoterapeut, podcast owner, om disciplinat

Începem mai general puțin …

Te rog să te prezinți pe scurt 

Mă numesc Andrei, sunt psihoterapeut cognitiv-comportamental de aproximativ 4 ani, am ales această profesie deoarece am observant că oamenii au nevoie de ajutor, în special ajutor de calitate. Între timp, mi-am propus să lucrez la Podcastul Reflecții, unde abordez teme de interes general, precum: există iubire până la adânci bătrâneți, cum este să trăiesc cu anxietate, despre bunătate, răbdare, moarte și multe alte subiecte.

Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?

O întrebare foarte interesantă, nu m-am gândit la asta până acum. Consider că profesionalismul se transpune în ceea ce fac. Apoi mai simt că satisfac nevoile de bunătate și autenticitate, prin modul în care abordez ședințele de psihoterapie.

Cum păstrezi disciplina în activitatea ta profesională?

Ca să rămân disciplinat în ceea ce fac mi-am dat seama că am nevoie programez diferite proiecte sau etape din proiectele pe care le desfășor.

Și ca să am randament pe termen lung, am observant că e nevoie să știu când să renunț la unele idei care-mi consumă energie și să mă concentrez pe cele care merg.

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândru. 

În momentul de față, sunt tare mulțumit de podcast. Simt că am început ceva ce nu știam cu ce se mănâncă și pe parcurs am dezvoltat niște abilități wow. De apreciat răbdarea de care am dat dovadă, ca să învăț ceva nou care nu are nicio treabă cu psihoterapia.

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate să fie rezumat într-o frază?

Am învățat să tolerez frustrarea, când lucrurile nu merg în direcția care trebuie sau nu merg deloc. Orice situație poate fi o lecție, doar să-ți iei timp să reflectezi la situație și să lași orgoliul deoparte.

Și trecem la mai specific …

La ce lucrezi acum important pentru tine (un proiect pe care ai vrea să îl descri pentru cititori)

Cel mai important proiect este cabinetul individual. Va fi cel mai îndelungat proiect la care voi lucra. Consider munca de psihoterapeut mai solitară. Și e nevoie să depui un efort susținut ca să nu pici în această capcană.

Ce consideri că ai învățat și nu te așteptai să ai nevoie să înveți la muncă? 

Aspectele administrative au fost cele care m-au luat prin surprindere. Să trimit email-uri, remindere, realizat facturi și chitanțe, depus declarații. 

Te documentezi frecvent despre noile descoperiri în domeniul tău? Ce îți menține curiozitatea antrenată? 

Da, încerc să fiu în temă și să aflu lucruri noi, care dau rezultate. Îmi păstrez interesul prin podcasturi de calitate, conferințe la care reușesc să particip sau organizez (în funcție de timpul disponibil). 

Dacă ai avea altă profesie, care ar fi aceasta?

Cred că mi-ar surâde tare mult ideea de a fi bucătar. Nu am lucrat încă într-o bucătărie profesionistă, cine știe. Poate voi ajunge să nu mai cred că vreau asta (a spus Andrei râzând).

Spune-ne un element sau o propoziție care ți-a rămas în amintire din anii facultății sau a școlii, care te-a ajutat mai târziu? 

Mi-a rămas o propoziție pe care am auzit-o în anii de master: să nu lași niciodată starea să-ți dicteze acțiunea, că nu vei avea chef să faci ceva dacă aștepți să fie starea aia bună! M-a ajutat personal cât și în sesiunile de terapie.

Pe Andrei îl găsiți și aici https://www.facebook.com/psihoterapeut.andrei.m.solomon

https://andreisolomon.ro

Podcastul https://andreisolomon.ro/podcast

A avea răbdare cu impredictibilul și greșelile

interviu cu Cristina Filip, produc manager

Începem mai general puțin …

Te rog să te prezinți pe scurt 

Mă numesc Cristina Filip, am 30 de ani. Sunt din Hunedoara și Clujul îmi e casă de când am venit la facultate, acum 12 ani. Am absolvit Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar și Masteratul de Consiliere și Intervenții Psihologice în Dezvoltarea Umană al aceleiași facultăți din cadrul Universității Babeș-Bolyai. De aproape 3 ani sunt Product Manager la Hyper, un accelerator de business-uri bazate pe aplicații mobile.

Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?

Cel mai tare mă bucur atunci când observ progres în proiectele profesionale și că munca mea dă sens cuiva. În același timp, prețuiesc libertatea, curiozitatea și creativitatea. 

Cum păstrezi disciplina în activitatea ta profesională?

Răspunsul corect ar fi rutinele pe care mi le-am stabilit, însă, sunt departe de a fi atât de “disciplinată” pe cât mi-aș dori. Am învățat să am răbdare cu impredictibilul și să îmi concentrez atenția pe lucrurile asupra cărora pot să am un impact (spre deosebire de cele pe care nu le pot controla). Totodată, înțeleg că nu pot fi o sursă nesecată de energie și că pauzele, somnul și cafeaua merg mână în mână cu productivitatea.

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândră. 

Mai mult decât situațiile profesionale evidente de care sunt mândră (ex. Founderi care au primit finanțări pentru aplicațiile lor sau care au trecut în etapa de development), cred că cel mai tare mă bucur atunci când reușim să ieșim dintr-un impas. 

Îmi e foarte proaspătă în memorie experiența dificilă cu unul din founderii de la job, când pentru o bună perioadă de timp, am fost percepuți mai degrabă ca inamici, decât ca parteneri. Frica de eșec e normală, iar atunci când știi că îți concentrezi fiecare resursă pe care o ai o într-un singur proiect, faci tot ce ține de tine să îl aperi. Dar zidurile nu îi țin doar pe ceilalți afară, ci și pe tine și proiectul tău înăuntru. 

Provocarea mea, ca product manager, alături de echipa de care lucrez e să luăm cărămizile din zid, bucată cu bucată și să construim poduri, iar asta cere perseverență, multă răbdare și empatie. De asta mă bucur și sunt mândră de fiecare dată când reușim să transformăm o relație tensionată în una de încredere unde putem colabora și învăța împreună. 

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate să fie rezumat într-o frază?

Mintea crează scenarii mult mai catastrofale decât ce se întâmplă, de fapt, în realitate și cel mai adesea subevaluează resursele pe care le am. De asta mă străduiesc să am un pic mai multă încredere în mine, să îmi asum un pic mai multe riscuri și să țintesc un pic mai sus. 

Și trecem la mai specific …

La ce lucrezi acum important pentru tine

Sunt foarte încântată să văd din ce în ce mai multe femei care pornesc pe drumul antreprenoriatului în domeniul IT, și sunt recunoscătoare că am ocazia să lucrez alături de ele. 

Sunt femei curajoase, pe care le admir și a căror idei de aplicații mobile pot să aibă un impact pozitiv în domenii precum imobiliare, HR, educație financiară sau organizare personală.

Ce consideri că ai învățat și nu te așteptai să ai nevoie să înveți la muncă? 

Nu pot să mă gândesc la ceva care să mă fi surprins că a fost nevoie să învăț. Atâta timp cât găsesc un sens, îmi face plăcere să încerc lucruri noi, să învăț și să îmi eficientizez modul de lucru.

Ce mă surprinde, în schimb, e faptul că nu aș schimba parcursul meu educațional /de formare oarecum atipic pentru a performa, zic eu, cu succes, în jobul pe care îl am azi. 

Te documentezi frecvent despre noile descoperiri în domeniul tău? Ce îți menține curiozitatea antrenată? 

Da, dacă nu e suficientă curiozitatea mea, atunci o fac motivată de simțul răspunderii față de persoanele cu care lucrez. 

Dacă ai avea altă profesie, care ar fi aceasta?

Sunt convinsă că sunt o mulțime de joburi care încă nu există și în care, probabil, m-aș regăsi. 

Dacă ar fi să aleg neapărat altceva, atunci mi-ar plăcea să fiu designer grafician sau designer de interior. 

Spune-ne un element sau o propoziție care ți-a rămas în amintire din anii facultății sau a școlii, care te-a ajutat mai târziu? 

Greșiți rapid, și greșiți precis e o frântură dintr-un curs al domnului profesor Miclea pe care o pomenesc foarte des la jobul meu. Sumarizează foarte frumos experimentarea de dragul învățării și arta de a învăța din greșeli. 

Mintea calmă percepe lumea ca fiind calmă?

Adaptarea tradițiilor orientale la viața modernă a occidentului a început cu mulți ani în urmă, nu destui încât să devină cutumă, dar destui încât să se dezvolte în multiple versiuni, în funcție de interpretarea realizată.

O caracteristică esențială, comună tuturor acestor variațiuni pe aceeași temă este calmul. Nu calmul forțat, nu cel impus, ci calmul care vine din acceptarea realității, a propriei persoane, a limitelor și a fricilor, a bucuriilor, a câștigurilor și pierderilor. Mintea liniștită vede ce se întâmplă în jur, conform teoriei de bază, dar rămâne neclintită, adică observă fără a judeca.

Adaptat la cultura noastră occidentală putem spune că mintea calmă reușește să observe situațiile, mediul, propria persoană fără a face evaluări cu valență. Cu alte cuvinte, dacă observă o știre negativă în ziar, nu îi oferă o valență personală (sunt de acord, nu sunt de acord cu ce s-a întâmplat, îmi place, nu suport, etc), ci o descrie și consideră ce s-a întâmplat într-un mod detașat. Pentru volumul de știri negative de care avem parte în ultimii ani, am putea presupune că ar fi utilă o astfel de abordare neutră a noutăților din lumea întreagă.

autor: Doris Pop

De ce ne schimbăm preferințele des – present bias

O eroare de gândire care ne face să credem că dacă acum alegem pentru viitor, vom alege ceva ce va rămâne consistent pe parcursul timpului. Exemplele sunt cele mai bune ilustrații, așadar, dacă alegi acum ca pentru următorul final de săptămână să mănânci înghețată, iar când vine acel weekend vei prefera și chiar alege să mănânci o prăjitură, nu este nimic greșit cu tine. Această eroare de gândire ne împiedică să realizăm că atunci când alegem pentru viitor, ne imaginăm că vom prefera ceva mai sănătos, ceva mai bun, ceva mai conform cu cum vrem să fim în viitor, iar în prezent, alegem ce am prefera acum, chiar dacă este diferit de proiecția noastră ideală din viitor.

Un alt exemplu poate să fie lista de cumpărături versus ce mai luăm din magazin când suntem acolo, sau varianta în care am cumpărat ronțaieli sănătoase și acum când ne este poftă de cuigilit nu găsim ce să mâncăm pentru că am anticipat că vom fi mai predispuși să mâncăm sănătos, deși știm că ne obicei nu alegem varianta mai sănătoasă.

În ce situații ai experimentat acest fenomen?

autor: Doris Pop

Ce ne învăță cercetarea dincolo de realitate?

Am parcurs un traseu tumultos pe calea descoperirii cercetărilor, “facts-urilor”, datelor și analizei statistice. Am descoperit treptat că psihologia poate să fie înțeleasă și studiată dincolo de cărțile de dezvoltare personală, că există unele adevăruri demonstrate științific, care sunt mai utile decât rețetele în cinci pași din literatura de masă.

Principalul scop al cercetării și al științei este să găsească adevărul cel mai puțin eronat, care să ne arată realitatea cât mai clară și obiectivă. Dar pe lângă aceste aspecte, cercetarea ne poate învăța să avem răbdare cu informațiile, să le alegem cu grijă, să ne selectăm sursele de încredere, să triem păreri de fapte obiective, să descifrăm dileme complexe, să nu acceptăm tot ce citim.

Cel mai utilă deprindere învățată în cercetare a fost gândirea critică, cu care nu m-am împrietenit din prima, unele convingeri îmi plăceau, deși avem dovezi că nu sunt realiste. De aceea, răbdarea cu informațiile mi-a permis ca treptat să ajung să cred faptele și să-mi flexibilizez convingerile care au fost dovedite ca eronate.

Gândirea critică, folosită cu măsură, nu exagerat, oferă posibilități și apoi, certitudini. Oferă șansa la mai mult decât păreri confortabile și iluzii funcționale. Prin evaluarea critică (este susținută informația de dovezi, sursa din care am aflat informația este de încredere, onestă, validă, felul în care interpretez informația mă ajută să o înțeleg și accept conform dovezilor, etc) a informațiilor cu care ajungem în contact ne permitem să alegem dacă acceptăm sau nu noile informații. De asemenea, evaluarea aceasta critică ne ajută și să evaluăm dacă ne ajută datele, sunt conforme cu ce căutăm, ne interesează, sunt sigure, în cazuri personale, cum ar putea să fie, de exemplu, selectarea unui candidat la o funcție, alegerea unor produse de igienă, etc.

Frustrare de a nu fi perfect

Am întâlnit în terapie clienți care erau dezamăgiți de propria persoană pentru că aveam caracteristici umane. Da, șocant, dar există. Un caz m-a impresionat în special, aflând că persoana considera că este obligatoriu să îi iasă toate activitățile perfect. Dar când am întrebat ce înseamnă perfect s-a făcut liniște. Nu știa ce presupune ceea ce căuta cu atâta ardoare și nu reușea că atingă: perfectul absolut. Care defapt era nimic, având în vedere că nu conținea nimic specific.

Când a realizat clienta ca este o iluzie acest perfect și că îl folosește ca motiv pentru auto-sabotare, și-a schimbat perspectiva și comportamentul? Nu. A încetat să se auto-saboteze? Nu. De ce?

Avem nevoie de timp, răbdare și repetări pentru a sedimenta un comportament nou, un nou stil de gândire sau o reacție nouă.

După o vreme de muncă cu sine și cu terapeutul, aceasta a ajuns să nu se mai saboteze, dar treptat, cu mult efort. Totuși cu timpul se poate ajunge la a avea un alt stil de funcționare, chiar dacă cere răbdare cu sine.

Revenind la ideea principală a povestirii: ce reprezintă perfecțiunea pentru fiecare dintre noi, dincolo de perfecțiunea universală? Cum ne ajustăm la standardele imaginare pe care ni le-am impus sau ni le-au impus alții pe parcursul dezvoltării?

Cât de dispuși suntem să renunțăm la iluzia perfecțiunii pentru a ne permite să înlocuim stresul cu intenția și satisfacția? Dacă am înlocui perfectul generic cu: de calitate, făcut bine, trai decent, relație satisfăcătoare, muncă eficientă, prieteni de încredere, evenimente distractive sau altele asemenea? Lumea noastră interioară s-ar simți mai relaxată, mai dispusă la flexibilitate, noi am trăi mai împliniți, nu mai stresați.

Ai domenii în care perfecționismul nu te lasă să te bucuri de clipe?

autor: Doris Pop

O întrebare cheie în vocație: la ce sunt cel mai productiv?

În demersul de delimitare a ce putem și ce nu putem să alegem drept cariere apare un moment în care deja știind că avem anumite competențe, pe altele le putem dezvolta, pe unele nu am reușit să le dezvoltăm deși am depus mult efort. Așadar, la ce ne pricepem cel mai bine? Pentru ce va fi dispus cineva să ne plătească ca să rezolvăm eficient?

Un procent mic din oamenii angajabili știu ce nișă pot acoperii cu un succes maxim, de exemplu, cei care sunt foarte pricepuți în a forma un brand atractiv, a prepara un anumit fel de parmezan sau a motiva echipele spre performanță. Posibilitățile sunt multe aici, cam în orice domeniu este cineva care face munca rapid, de calitate și cu efort minim.

Dar restul de procente din angajați sau antreprenori nu se încadrează aici, nu și-au găsit domeniul în care să fie diamante și mai au timp, din fericire.

Tu ai descoperit care este abilitatea pe care o faci mai eficient și mai calitativ decât alții pentru care te-ar alege un angajator sau un client?

autor: Doris Pop

Schimbări la locul de muncă. Cum le trec mai ușor?

Inevitabil apar schimbări la locul de muncă, fie că schimbăm procedura de lucru, un program, un coleg, un manager, un fel de a organiza echipele sau stilul documentelor interne, a contractelor. Unele sunt mai dificil de trecut decât altele, putând să ne creeze discomfort.

Putem apela la mai multe strategii, printre care:

  • să discutăm despre ele cu cineva care le înțelege
  • să cerem ajutor unde nu înțelegem noile proceduri
  • să acceptăm ce nu putem controla (este mai util decât să ne consumăm resursele ruminând)
  • să apelăm la un coach care ne va ajuta cu ajustarea performanței
  • să ne instruim sau să cerem să fim instruiți
  • să relaxăm atmosfera cu glume decente
  • să ne familiarizăm cu noile informații și să ne amintim că și ce ni se pare implicit acum în modul de lucru a fost nou cândva, când am început

autor: Doris Pop

De ce disciplinarea copilului este la fel de importantă ca relația armonioasă cu acesta?

În primul rând, clienți din coaching au venit cu întrebarea: sunt un părinte așa rău că nu vreau să-mi disciplinez copilul? Va ajunge copilul meu un om rău pentru că îl iubesc prea mult pentru a-i impune reguli?

Este o întrebare grea pentru părinți, încărcată cu remușcări și conflicte interioare. Răspunsul, pentru un coach, este simplu, vrei să crești un copil inteligent, adaptabil și de încredere, care să fie respectat în societate? Dacă da, ai nevoie să îl înveți că viața conține și reguli de funcționare în anumite circumstanțe.

Un fel de reguli cu care copilul se poate ajusta rapid și ușor, care să îi pună pe părinți într-o mai mică dificultate iau forma: dacă vreau x, atunci fac y. Un exemplu concret poate să fie regula, dacă vreau să mă joc pe playstation, îmi fac temele pentru a doua zi. Dar mai sunt și alte forme, care ajută copilul să dezvolte reguli abstracte, ca ilustrație: dacă vreau să fie curat în casă și să îmi găsesc jucăriile, voi face curat în camera. Dacă vreau un snack în afara mesele principale, pe care le pregătesc părinții, mă voi duce la raftul/seltarul unde mama mi-a spus că am sticle cu apă/suc și fructe tăiate, să îmi iau singur, fără a mai opri adulții din activitatea lor.

Răspunsul pentru un părinte este mai dificil deoarece sunt implicate emoții, iubirea nemărginită pentru copil. Dar iubirea fașă de copil se poate manifesta și în a face ce este benefic pentru acesta, nu doar a-i produce emoții pozitive.

Un copil iubit și disciplinat va avea mai mari șanse de succes în viață decât un copil iubit și nedisciplinat. De ce? Pentru că în societate avem de respectat reguli, oamenii cu care lucrăm nu ne iubesc cum ne iubesc părinții, iar ceilalți au nevoie să știe că se pot baza pe noi.

autor: Doris Pop