interviu cu Andreea Oltean, medic psihiatru și psihoterapeut
Începem mai general puțin …
Te rog să te prezinți pe scurt
Aş dori să încep prin a spune despre mine că sunt o persoană caldă, empatică şi încrezătoare în forţele proprii. Iubesc meseria pe care mi-am ales-o, aceea de a lucra cu oameni, de a-i ghida şi vindeca. Sunt medic şi psihoterapeut, iar sănătatea mintală m-a fascinat încă din şcoala generală.
Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?
Când vorbesc de valori mă gândesc la familia mea, acolo s-au sădit, iar apoi s-au dezvoltat şi le sunt recunoscătoare pentru persoana care sunt azi. Iubirea şi respectul sunt două dintre valorile care au stat la baza dezvoltării mele profesionale, iubirea şi respectul faţă de semeni şi faţă de oamenii în suferinţă.
Cum păstrezi disciplina în activitatea ta profesională?
E foarte greu să păstrezi disciplina în activitatea mea profesională, deoarece apar multe situaţii neprevăzute care nu pot fi amânate. Dar pe cât posibil încerc să îmi planific programul cu pacienţii, ţin un carneţel în care îmi notez activităţile şi ce am de făcut pe parcursul unei zile, văd care sunt lucrurile urgențe. Ţin mult la programul de alimentaţie, somn şi relaxare. Cred că sunt piloni cei mai importanţi în stabilirea unui ritm de viaţă sănătos.
Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândră.
Am fost voluntară la o asociaţie care se ocupă de copiii din centrele de plasament şi m-am bucurat tare mult pentru că am putut să particip la dezvoltarea lor, atât profesională (îi ajutam la teme), socială (eram implicată în diferite jocuri, activităţi), cât şi emoţională (discutam cu ei despre cum se simţeau şi ce frământări aveau).
Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate să fie rezumat într-o frază?
Să nu renunţ oricât de greu pare, să iau fiecare lucru pe bucăţele şi să merg înainte.
Și trecem la mai specific …
La ce lucrezi acum important pentru tine?
În prezent lucrez la un proiect despre jocul pe calculator şi care sunt consecinţele negative asupra celor mici şi asupra adolescenţilor. (https://www.facebook.com/Dr.AndreeaOltean). Trăim în secolul vitezei, avem nevoie de tehnologie (şi nouă adulţilor ne place), dar consider că copii au ajuns la o extremă. Device-urile au ajuns să ne conducă, să pună stăpânire pe noi şi nu invers. Cred că e nevoie să ne dăm seama când aceasta utilizare devine nocivă şi devine o dependență, iar pentru copilul mic acel stop e nevoie să fie pus de părinte, deoarece copilaşilor le este foarte greu să se controleze şi să îşi pună singuri limite.
Ce consideri că ai învățat și nu te așteptai să ai nevoie să înveți la muncă?
Da… o să fie amuzant… am învăţat din poveştile copiilor cu care interacţionez în cabinetul medical despre desenele animate care rulează acum la televizor. Ca să am recuzită şi să pot colabora mai uşor cu copii, abordez acest subiect preferat de toţi copii: Care sunt desenele preferate? Care sunt eroii preferaţi? Ce super puteri vrei să ai?
Te documentezi frecvent despre noile descoperiri în domeniul tău? Ce îți menține curiozitatea antrenată?
“Un om informat este un om puternic”. Îmi place să mă informez, mai ales în domeniul medical şi în ce priveşte sănătatea mintală apar multe studii şi descoperiri care merită abordate. Curiozitatea este dată de dorinţa de a face bine, de dorinţa de a ajuta. Nu există două patologii similare, suntem diferiţi şi unici în felul nostru, iar ce funcţionează la mine s-ar putea să nu funcţioneze şi la tine şi asta mă determină să caut şi să mă informez.
Dacă ai avea altă profesie, care ar fi aceasta?
Dacă m-aş întoarce în timp şi mi-aş alege o altă profesie ar fi tot de medic, dar medic veterinar. Ador animalele, am crescut la bunici înconjurată de o mulţime de animale, îmi plăcea să am grijă de ele, să le hrănesc, să mă joc cu ele şi să le ofer afecţiune. În prezent am două pisici în apartament şi mă bucur tare mult de compania lor.
Spune-ne o propoziție care ți-a rămas în amintire din anii facultății sau a școlii, care te-a ajutat mai târziu?
Fericirea nu este o destinaţie, ci o călătorie!
revista de psiho 