interviu cu Monica Mureșan, psihopedagog, instructor de dans

Începem mai general puțin ….

Te rog să te prezinți așa cum dorești să te perceapă lumea

Bună ziua! Numele meu este Mureșan Monica, sunt profesor itinerant și de sprijin în cadrul unei școli speciale, unde lucrez cu elevi cu nevoi speciale, iar în timpul liber sunt instructor de dans. Mă bucur enorm de mult că am reușit să lucrez într-un domeniu care îmi place și totodată să-mi urmez și pasiunea: dansul. La momentul de față, coordonez un grup de tineri cu vârste cuprinse între 12-22 de ani, din localitatea Șimand, județul Arad, iar recent am început să lucrez și cu un grup de copii mai mici cu vârste cuprinse între 7-10 ani.

Fiind în studiul valorilor, simt nevoia să te întreb ce valori îți împlinești în activitatea ta profesională

Pfff, o întrebare foarte interesantă. Hmm…cred că prin activitatea mea de dansator și instructor de dans pun foarte mare accent pe valori ca prietenie, încredere, onestitate, respect, responsabilitate, libertate și curaj. Ca să explic puțin de ce am ales aceste valori, am să-ți ofer niste exemple. Fiind un grup de oameni, cum bine știm fiecare e diferit în felul său și nu toți sunt pe aceași lungime de unda să zicem așa, iar eu ghidându-mă în viața mea de zi cu zi după aceste valori, am încercat să le insuflu și echipei mele. 

Într-un grup în care toată lumea e mereu onestă, în care fiecare își spune mereu of-urile, bineînțeles într-un mod respectuos, pune bazele unei prietenii, care se vede în momentul în care se pune o coregrafie în scenă, se vede armonia dintre oameni. De asemenea, fiecare e responsabil, conștientizând că dacă el nu dansează confort cu norma și nu dă tot ce e mai bun, va trage întreg grupul în jos după el și ca urmare de aici și nevoia de încredere unul în celălat. Libertatea și curajul le-am ales, deoarece mi se pare că merg cumva mână în mână în dans. În primul rând dansul este un act de creație și oferă multă libertate celui care îl practică, iar în al doilea rând fiind un act creativ, ca artist trebuie să ai curaj să arați lumii, publicului de ce anume ești tu capabil.

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândră

De-a lungul anilor am realizat mai multe proiecte împreună cu copiii și sunt mândră de toate. Totuși dacă ar fi să aleg, aș zice proiectul „În pași de dans prin țară”. Prin acest proiect, cu sprijinul primăriei și a consiliului local, am reușit să atragem niște fonduri prin care să putem să călătorim și să învățăm în același timp. Am luat parte la o serie de workshop-uri de dans, pe diferite stiluri (hip-hop, waack, dancehall), am facut un mini trip la Oradea și am organizat o tabără de dans/teambuilding la Șuncuiuș. Aveam în plan să călătorim în mai multe orașe, însă situația pandemică nu ne-a permis atât de mult pe cât ne doream.

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate să fie rezumat într-o frază?

Cea mai dificilă activitate mi se pare uneori să fii coordonatorul grupului. Nu pot spune că nu îmi face plăcere să fac asta, ba din contră iubesc ceea ce fac, dar pot să apară de multe ori dificultăți. Ca să fiu mai exactă: am avut cazuri de copii care au ieșit din echipă pe baza unor motive necunoscute, sau pe baza unor motive pe care le-am considera copilărești, sau am avut cazuri în care nu se mai simțeau bine în cadrul grupului, și evident ca și coordonator îți pui întrebări dacă nu cumva e vina ta. La ce vreau să mă refer aici, e că prin aceste mici neajunsuri am reușit să înțeleg că o comunicare eficientă și deschisă e cea mai bună soluție. Astfel că, de fiecare dată când cineva are o problemă sau crede că ceva nu funcționează cum ar trebui, ne așezăm cu toții într-un cerc și discutăm liber despre acel subiect. Nu degeaba există expresia „comunicarea e cheia succesului”.

Și trecem la mai specific …

Cum se îmbină dansul cu psihologia, cu alte cuvinte, cum oferă cunoștințele de psihologie suport pentru înțelegerea mișcărilor și a coregrafiilor? 

Dansul, chiar dacă la prima vedere nu ai zice, se bazează foarte mult pe psihologie. În primul rând, cum am mai zis și sus, regăsim psihologia grupurilor, abordarea și soluționarea conflictelor, teorii ale motivației, teorii ale învățării, iar prin obiectivele care se ating pe plan individual (cognitiv, socio-emoțional, psiho-motric) prin dans, amprenta psihologiei e evidentă. Cumulul de informații despre dezvoltarea omului, în diferitele etape de viață, ajută cel mai mult, mai ales în executarea și învățarea de mișcări. Este o întrebare foarte interesantă și cred că aș putea relata un întreg eseu despre modul în care psihologia se îmbină și ajută în dans.

Cum practici, în prezent, dansul și altfel? 

În prezent, dansez împreună cu echipa mea, creăm împreună coregrafii, facem o serie de filmări pe care le puteți vedea pe instagram-ul nostru @one_shot_dancecrew, ne pregătim pentru viitoare competiții de dans și viitoare proiecte. Eu am mereu tendința să vin cu lucruri noi și provocatoare pentru echipa mea, iar acum am lansat o provocare să zic așa, prin care fiecare timp de o lună vine și predă o coregrafie grupului, stabilește formații, detalii legate de design și la final se filmează dansul conform viziunii persoanei respective.

Ce “înțelepciune” sau fragment de auto-cunoaștere ai extras din dans, pe care din psihologie teoretică nu aveai cum să o extragi?

Foarte grea întrebare, dar totodată foarte interesantă. Trebuie să recunosc că nu m-am gândit niciodată la acest aspect și nu cred că există ceva ce am învățat din dans care să nu se poată explica prin psihologie. Dansul pentru mine înseamnă pansament penru suflet. Este ca un medicament pe care îl luăm când nu ne este bine. Dansul este emoție, este relaxare, este tot ceea ce mă face să uit de problemele de zi cu zi și este cel care mă ajută să-mi regăsesc echilibrul interior.

interviu cu Ana Băsceanu, psihoterapeut, psihologul pisicilor, autor

Începem mai general puțin …

Te rog să te prezinți așa cum dorești să te perceapă lumea

Ca formare sunt psiholog, iar ȋn urma unor cursuri de specializare ȋn străinătate, acum lucrez cu problemele psihologice ale pisicilor de companie, dar şi cu oamenii lor. Din păcate, anumite comportamente ale pisicilor, cum sunt cele de marcare a teritoriului cu urină sau cele de zgâriat sau muşcat, reprezintă de multe ori un bilet sigur către adăpostul de animale, către asociaţia de unde au fost adoptate, către viaţa pe stradă sau chiar către eutanasiere. De aceea este nevoie de astfel de specialişti la care lumea să apeleze ȋn vederea ameliorării sau chiar a rezolvării problemelor pisicilor, cât mai devreme de la debutul lor. A doua activitate a mea este cea de pet sitter, ȋn cadrul căreia fac vizite la pisici atunci când proprietarii lor sunt plecaţi ȋn vacanţă; pentru pisici este foarte important să rămână ȋn mediul lor, fiind animale teritoriale. 

Fiind în studiul valorilor, simt nevoia să te intreb ce valori îți împlinești în activitatea ta profesională

La activitatea pe care o desfăşor, atât cea de consiliere ȋn psihologia felină, cât şi cea de pet sitter, ȋmi place mai ales independenţa pe care mi-o oferă, prin faptul că ȋmi planific sarcinile aşa cum ȋmi doresc, după un program flexibil, dar şi diversitatea care previne monotonia. Am atât şedinţe online, cât şi şedinţe la domiciliul clientului şi lucrez cu probleme diverse, fie că e vorba de agresivitate, de eliminare ȋn afara litierei, de distrugere a mobilei sau de comportamente compulsive, anxietate ori fobii. Fiecare caz este unic, iar pentru rezolvarea lui este nevoie de un pic de muncă detectivistică, un alt aspect care ȋmi place foarte mult la ceea ce fac. 

Descrie-ne pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândră 

Fiind cel mai recent, o să vă povestesc despre proiectul ȋn urma căruia fac ceea ce fac astăzi şi de care sunt foarte mândră. Totul a ȋnceput ȋn 2018 ȋnceperea unui curs de specilizare ȋn managementul comportamentului pisicilor, organizat de Compass Education and Training din Scoţia, pe care l-am terminat ȋn aproximativ doi ani. A fost cel mai greu şi mai provocator curs, dar şi unul care mi-a oferit cele mai mari satisfacţii. Am urmat apoi cursul de pet sitter profesionist şi ȋn 2021 am pus pe picioare această mică afacere. Lucrez ca persoană fizică autorizată, am o pagină web (www.psihologul-pisicilor.ro)  pe care am creat-o cu mânuţele mele şi o pagină de Facebook aşişderea (www.facebook.com/tomizismatuc). De asemenea, am scris şi un mic “Ghid de iniţiere ȋn comportamentul pisicilor”, adresat ȋn special noilor proprietari de pisici, care au nevoie de informaţii ca să ȋnţeleagă care sunt comportamentele normale ale unei pisici, cum anume să interacţioneze cu ea, ce accesorii să ȋi cumpere şi cum să se joace cu ea, astfel ȋncât să prevină anumite problemele de comportament.

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate să fie rezumat într-o frază?

Ca să rămân la subiect, o să amintesc partea care mi-a displăcut cel mai mult atunci când am realizat pagina web, aceea de stabilire a tarifelor, muncă care a implicat multă documentare online, dar şi un anumit grad de conflict interior dat de nevoia de a câştiga suficient pentru a trăi din această activitate, pe de-o parte şi ȋncercarea de a menţine nişte tarife accesibile cât mai multor oameni, pe de altă parte. Aş putea spune că am ȋnvăţat ȋn urma acestei activităţi să ȋmi valorizez munca pe care o fac şi să mă apreciez mai mult. 

Și trecem la mai specific puțin … 

Care este starea de fapt al cercetării și practicii în domeniul psihologiei animale? 

Am observant ȋn ultimii ani faptul că ȋn domeniul psihologiei pisicilor domestice ȋncep să apară tot mai multe cercetări care ne ajută să ȋnţelegem mai bine această specie şi care distrug nişte mituri pe care mulţi dintre noi le avem despre pisicile noastre. De exemplu, multă lume crede că pisicile sunt nişte animale independente, cărora nu le place să interacţioneze cu noi, care fac numai ce vor şi cărora nu le pasă dacă lipsim de acasă. Cercetările lui Kristyn Vitale ne arată ȋnsă că pisicile formează ataşament faţă de noi, ne caută prezenţa, pot deveni anxioase ȋn lipsa noastră şi se bucură atunci când ne văd. Alte studii au arătat că multe pisici preferă prezenţa noastră ȋn locul hranei sau al jucăriilor şi sunt capabile să se comporte ȋn concordanţă cu atitudinea şi emoţiile noastre. De exemplu, dacă avem o atitudine pozitivă şi le ȋncurajăm să interacţioneze cu un obiect de care se tem (un ventilator pornit pe care sunt prinse nişte panglici), pisicile vor fi mai dispuse să se apropie de acel obiect. În schimb, dacă mimăm o emoţie negativă şi le avertizăm să nu se apropie, nu o vor face. O altă abilitate socială la care nu ne-am fi aşteptat de la pisici este cea de a se ghida după indiciile date de proprietari. Ştim ȋncă din 2005, de la primele studii ale lui Ádám Miklósi, că atât pisicile, cât şi câinii, sunt capabili să identifice recipientul cu hrană atunci când ȋl arătăm cu degetul. Fascinant, nu? Iar acesta este doar ȋnceputul. 

Te documentezi frecvent despre noile descoperiri în domeniul tău, ce îți menține curiozitatea antrenată? 

Având un motan destul de pufos, ca să nu zic grăsuţ, am urmărit ȋn ultima vreme cercetările cu privire la modul ȋn care se recomandă să hrăneşti pisica astfel ȋncât să o ajuţi să slăbească. Părerile ȋncă sunt ȋmpărţite ȋntre mai multe mese mici pe zi, aşa cum este natural pentru pisică să mănânce versus o masă sau două pe zi, mai consistente, care să sature pisica, care astfel nu va mai cere toată ziua de mâncare, aşa cum se ȋntâmplă şi ȋn cazul lui Tomi. Până se pun cercetătorii de acord, voi ȋncerca să rămân fermă pe poziţii şi să nu cedez insistenţelor pisoiului meu. 

La ce mai lucrezi acum important pentru tine, legat de comportamentul animal? 

În prezent am un câteva proiecte ȋn derulare: mă specializez ȋn managementul comportamentului canin, domeniu ȋn care este de asemenea nevoie de specialişti, şi, ȋn acelaşi timp, lucrez la o altă cărticică despre pisici, ȋn care voi aborda ȋn special acele comportamente care nouă ni se par ciudate, curioase sau de neȋnţeles, pe care voi ȋncerca să le explic, folosind literatura de specialitate şi cercetările existente. 

Reacționează specific Tomitză când te întâmpină acasă după ce ai interacționat cu alte animale? 

Tomi este destul de curios de mirosurile noi pe care le aduc ȋn casă, dar nu exagerat. Având o relaţie foarte apropiată cu el, preferă să vină după mine prin casă, ȋn loc să stea să miroasă la infinit ȋncălţămintea sau hainele cu care am fost la alte animale.  Am noroc cu el fiindcă unele pisici sunt mai puţin tolerante şi pot marca cu urină acolo unde simt mirosul altui animal. 

Cartea ta, scoasă recent, m-a ajutat să înțeleg mai bine comportamentul propriei pisici. Cum a fost procesul de scriere a ei? 

Procesul scrierii acestui ghid a fost relativ uşor deoarece, pe de-o parte aveam deja toate acele informaţii în minte încă din timpul cursului, iar pe de altă parte aveam şi o motivaţie crescută pentru realizarea lui. Ideea scrierii lui mi-a venit în urma primelor consultaţii pe care le-am avut cu proprietarii de pisici. Aceştia aveau nevoie, pe lângă instrucţiunile specifice rezolvării problemelor de comportament, şi de educaţie ȋn ceea ce priveşte nevoile pisicilor şi metodele de enrichment necesare creşterii calităţii vieţii acestora. Neavând timpul necesar pentru oferirea unor astfel de informaţii suplimentare ȋntr-o singură şedinţă, am decis să le pun pe hârtie, iar ei să le citească acasă, în tihnă, şi să le pună în practică.