Anxietatea de eșec ne arată ce ne dorim să realizăm

Ca un procrastinator expert, înțeleg frica de eșec la fel de bine ca pe dorința de realizare. Oriunde este o dorință puternică de performanță apare și o mică frică de eșec care, dacă este luată în serios, ne poate opri din progres deoarece posibilitatea de eșec ne sperie mai tare decât ne motivează dorința de succes.

Anxietatea de eșec ne promite că ne protejează de eșec, dar în realitate ne protejează de succes. Cum știm acest lucru? La fel ca orice anxietate ar un obiect ipotetic. Numim senzația de frică ca fiind anxietate când aceasta presupune un pericol ipotetic, posibil, nu unul real și sigur. Adică ne este frică de un șarpe care este prezent în fața noastră și simțim anxietate de vorbit în public (nu știm sigur că vom eșua sau vom prezenta cu succes ce avem de spus). Dacă ne-am pregătit, ne știm discursul și am repetat prezentarea, dar simțim anxietatea, acest fenomen se datorează unei ipoteze, nu unui fapt real. Suntem îngrijorați legat de viitor, care nu poate să fie prezis cu acuratețe. Dacă alegem să avem încredere în noi, cu aceeași pregătire, același discurs poate să fie o experiență pozitivă, din care să învățăm ce putem face mai bine, în cazul în care facem unele greșeli.

Când ne setăm un obiectiv major și simțim deja anxietatea de eșec, ne îngrijorăm de posibile probleme, ne putem aminti următoarele:

  • această anxietate ne amintește printre altele că acesta este un proiect important pentru noi
  • îngrijorările (ce poate să meargă prost) le putem scrie pe o foaie, iar in dreptul fiecăreia să formulăm soluții pentru fiecare problemă (anticipăm scenariile negative și le prevenim)
  • anxietatea este ipotetică, deci merită să facem o listă cu scenariile pozitive, ce poate să meargă bine
  • la final, după ce am derulat proiectul, să facem o evidență a ce a mers bine, să ne bucurăm de reușită și de momentele în care am gestionat potrivit situațiile neplăcute

Acum că știi că anxietatea de eșec te minte, ce proiect ai vrea să începi/reiei de unde l-ai lăsat?

autor: Doris Pop

Cum se simte relația romantică care ne împlinește

Relațiile romantice, fiind animale sociale, ne ajută să trăim mai bine, să fim mai împăcați, ne motivează la a continua să fim buni sau a fi mai buni, mai eficienți, mai orientați spre ce este benefic pentru noi și ceilalți. Lucrez pe teme de relații în prezent cu majoritatea pacienților de la cabinet și declar că mă intrigă acceptarea relațiilor care nu împlinesc, lipsa de sens în relații și lipsa de împlinire.

Da, relațiile romantice nu sunt doar lapte și miere, nici pline de emoții pozitive, presupun uneori suferința, conflict, conciliere și alteori compromisuri. De aceea, relațiile, în pofida acestor momente mai greu de digerat, ne aduc împlinire și bucurie, ne gândim cu entuziasm la partenerii nostrii, dacă ne oferă și siguranță și împlinire.

Apreciez la a fi terapeut onoarea de participa la viețile altora fără a participa la ele, îi admir pe pacienți când îmi povestesc situații dificile pe care le-au abordat ca și cum ar fi fost deja versați în psihoterapia de cuplu, alteori sufăr alături de ei când povestesc despre cum nu primesc ce au nevoie în terapie sau partenerii nu sunt dispuși să depună efort pentru a sorta certurile.

Așadar, cum se simte o relație împlinită? Simți că îți aduce o stare de bine, petreci timp de calitate cu partenerul (indiferent de ce înseamnă aceste lucru pentru voi), împarți controlul cu partenerul și vă împărțiți responsabilitățile, te simți angajat/ă în relație și în același timp liber/ă, ești acceptat/ă cu propriile ciudățenii care te fac să fii tu etc. Sunt atât de mulți indicatori care ne arată că suntem în relație cu omul potrivit cu care putem să creștem și în același timp să rămânem copii.

autor: Doris Pop

Preferința ne dă putere, nu ne ia din ea

Am crescut, poate, în cutuma populară, crezând că dacă ne dorim ceva trebuie să se întâmple așa cum ne dorim. Dar în realitate viața este preponderent arbitrară și ne demonstrează din vreme în vreme că situațiile pe care le experimentăm depind și de alții, nu doar de noi. Uneori chiar nu se întâmplă ce ne-am dorit, alteori se întâmplă exact așa cum ne-am dorit, iar în majoritatea cazurilor se întâmplă parțial cum dorim și parțial altfel.

Din datele de până acum știm că obiectivele pe care le putem împlinii cum ne dorim sunt cele care țin de noi, nu și de ceilalți. Adică? Dacă avem un obiectiv la care doar noi depunem efort, este îndeplinibil exact cum ne dorim, adică, dacă am ca obiectiv să ajung la sala de forță, la un pub sau la un obicei nou, pot să folosesc acest trebuie condiționat. Dacă vreau să le obțin, trebuie să fac ce ține de mine să mă ocup de eforturile care mă duc înspre acolo. Dar dacă ajung la sală și e închis sau la pub și este rezervată toată sala? Acele aspecte nu țin de mine. Aici, în loc să sufăr că nu s-a întâmplat exact așa cum mi-am dorit, pot să îmi folosesc resursele pentru a găsi soluții și a lua decizii în ordinea inversă. Iau decizia să caut alt pub, alt loc pentru a face sport, cântăresc opțiunile pe care le am, decid să amân antrenamentul, să ies în alt weekend etc. Aici intervine prefer care îmi oferă puterea. Ajunge în controlul meu ce fac cu situația pe care o am, ca în zicala fă rai din ce ai!

Ai încercat preferința care îți oferă puterea și îți reduce suferința?

autor: Doris Pop

Lista de nevoi potrivit modelul comunicării nonviolente

​​Bunăstare   

•Trăire

•Frumusețe

•Confort

•Bucuria de a trăi

•Siguranță

•Distracție

•Dezvoltare personală

•Pace

Auto-dezvoltare continuă

•Provocare

•Creativitate

•Evoluție

•Inspirație

•Învățare

Autonomie

•Opțiune

•Libertate

Semnificație

•Conexiune

•Contribuție

•Folositor vieții

Stimă de sine

•Demnitate

•Iubire

•Acceptare de sine

Subzistență fizică

•Aer, lichid

•Hrană

•Sexualitate

Conexiune socială

•Apartenență

•Grijă

•Claritate

•Apropiere

•Oportunități egale

•Sinceritate

•Intimitate

•Mutualitate

•Refacere

•Susținere

•Afecțiune

•Înțelegere

•Căldură

•Feedback

autor: Doris Pop

Componentele comunicării non-violente 

Observațiile – descrierea situației deranjante obiectiv, fără evaluări sau remarci critice. Scurt și simplu exprimăm ce am observat. 

Emoțiile – ce simt în momentul acesta în care comunic cu celălalt sau ce emoție m-a determinat să comunic acum. Aceasta este emoția pe care o simt în legătură cu situația descrisă. 

Nevoile – ce aveam nevoie sau mă așteptam să se întâmple și nu s-a întâmplat. Cu toții avem nevoi și preferințe, ne așteptăm ca lucrurile să decurgă într-un anumit fel. 

Cererile – ce aș vrea să fie făcut diferit pentru a-mi fi împlinite nevoile. Adresez celuilalt direct și politicos nevoia, ca pe o propunere. 

Un exemplu, care le sumarizează

Observația: văd că ai lăsat haine pe jos

Emoția: mă irită/ mă deranjează

Nevoia: pentru că am nevoie să fie ordine în spațiul pe care îl împărțim

Cererea: ești dispus să le pui în coș? 

autor: Doris Pop

Înțelepciunea felină

Cărțile de sau despre Dalai Lama au o aură de liniște și oferă paragrafe care conduc la acceptare, împlinire și recunoștință. O colecție puțin diferită, care aduce o notă de personalitate, este cea cu pisica lui Dalai Lama. Aceste cărți prezintă perspectiva felinei, într-o notă beletristică, descriind ce vede, cum gândește și ce face companionul mânăstiresc pe parcursul zilelor petrecute la templu.

În aceste texte găsim aroganța elegantă a pisicii, descrierea felului în care este răsfățată și pe alocuri, cum îi ascultă pe cei care vin la templu sau se perindă pe lângă. Prin cele auzite de felină descoperim povești de viață și întâmplări felurite.

Cărțile sunt scurte, încap în poșete mici și sunt relaxante, așadar un deliciu pentru cititori în călătorii.

autor: Doris Pop

Sindromul impostorului 

Ne dorim succes și bunăstarea, dar uneori mintea ne oprește din a le aprecia sau accepta. De ce? Uneori explicația vine din sindromul impostorului sau credința ca nu merităm succes, ca nu am muncit destul de mult, că nu suntem destul, pe scurt ca am fi deficienți. Acesta se poate simți prin interpretarea că am avea parte de un statut sau o recunoaștere pe care nu o merităm.

Dacă reușit să ne distanțăm mental de acea idee, putem analiza motivele pentru care am merita acele reușite și recompense. De asemenea, am putea să apreciem locul în care am ajuns și felul în care suntem recomansați. 

Într-o lume a succesului, unde dezvoltarea personală este formulată ca având scopul final în succes marital și de carieră, ne dezvoltăm un set de credințe care ne conduc spre a considera mereu că trebuie sa facem mai mult, să înțelegem mai mult, să ne dorim mai mult. Dar în realizate, un moment de răgaz ne poate aduce înapoi cu picioarele pe pământ, să ne amintească că suntem suficienți și că am contribuit la succesul nostru. 

Ce ai făcut azi pentru succesul pe care îl dorești?

autor: Doris Pop

Spălarea vaselor în stil mindful

În timpul spălării vaselor, exersarea respirației sau atenția la acțiune în abordare mindful ajută la a avea o activitate plăcută, cu sens. Parcă nu este tentant, mai degrabă doar stârnește puțină curiozitate această posibilitate. 

Prima variantă, în care practicăm respirația mindful, în timp ce spălăm vasele, ne ajută să simțim că nu este nevoie să ne grăbim când spălăm vasele, că avem un moment de pauză de la agitația mentală. 

A doua variantă, în care ne întrebăm: ce fac acum? ne ajută să rămânem ancorați în prezent, la acțiunea desfășurată acum.

Dacă gândurile se poartă în altă parte, este suficientă reancorarea în acțiunea prezentă sau în respirație. 

Dacă încerci, compară experiențele, cea în care ai acordat atenție respirației sau momentului prezent și cea în care ai lăsat mintea să plece spre orice gânduri. 

autor: Doris Pop

Gânduri despre voluntariat

De când mă știu. Am considerat voluntariatul și în general, munca în ajutorul celor care pot sau au mai puțin ca fiind un pilon pentru o viață cu sens. Recunosc că de-a lungul timpului, această valoare a avut mai multe forme, în unele etape ale vieții împărțeam resurse materiale cu cei care aveau mai puțin, în altele munceam pentru a oferii educație, mâncare sau timp e calitate celor care aveau nevoie și cereau. Desigur, plimbatul acesta prin mai multe tipuri de ong-uri mi-a format un mod de a vedea munca de voluntar: oricât de mult sau de puțin contribuie la bunăstarea altora, dacă activitatea este făcută cu realism, adică ancorată în nevoile reale ale celor care cer ajutor. De asemenea, am învățat să apreciez nu doar pe cei care fac binele, dar și pe cei care îi organizează într-o formă coerentă, eficientă, care să asigure că ajutorul ajunge acolo unde este necesar iar resursele celor implicați nu sunt pierdute în direcții fără scop.

Am simțit mereu că munca de voluntariat, oricât de obositoare era, aducea cu ea bucurie, împlinire și momente de împăcare că sensul în viață poate să fie găsit, chiar dacă viața nu are sens în sine. Dar nu sunt singura voluntară de cursă lungă care a simțit asemenea emoții după ce a contribuit la bunul mers al lucrurilor deoarece statisticile arată că în Europa, pe parcursul unei perioade de câțiva ani, între 45 și 55 la sută din oameni de implică în activități de ajutorare, des sau aproape zilnic. Dacă te interesează mai multe detalii despre bucurie, stare de bine și viața în lume poți căuta World Happiness Report, care apare cel puțin o dată la doi ani.

O formă de voluntariat pe care nu am luat-o în calcul înainte să citesc acest tip de raport internațional este timpul petrecut cu oamenii care se simt singuri, dar nu cu oricine, ci cu prietenii care menționează că se simt singuri. Tu îl consideri timp cu prieteni sau voluntariat?

În general când vorbim de voluntariat sau comportament prosocial, ca neologism, ne referim la: donații caritabile, apartenența la o asociație de voluntariat, ajutor oferit formal și informal. Practic orice faci cu motivația de a beneficia pe alții, nu pe tine, poate să fie comportament de voluntar. Acest comportament aduce dincolo de sens, emoții pozitive și o stare subiectivă de bine.

autor: Doris Pop