Ca un procrastinator expert, înțeleg frica de eșec la fel de bine ca pe dorința de realizare. Oriunde este o dorință puternică de performanță apare și o mică frică de eșec care, dacă este luată în serios, ne poate opri din progres deoarece posibilitatea de eșec ne sperie mai tare decât ne motivează dorința de succes.
Anxietatea de eșec ne promite că ne protejează de eșec, dar în realitate ne protejează de succes. Cum știm acest lucru? La fel ca orice anxietate ar un obiect ipotetic. Numim senzația de frică ca fiind anxietate când aceasta presupune un pericol ipotetic, posibil, nu unul real și sigur. Adică ne este frică de un șarpe care este prezent în fața noastră și simțim anxietate de vorbit în public (nu știm sigur că vom eșua sau vom prezenta cu succes ce avem de spus). Dacă ne-am pregătit, ne știm discursul și am repetat prezentarea, dar simțim anxietatea, acest fenomen se datorează unei ipoteze, nu unui fapt real. Suntem îngrijorați legat de viitor, care nu poate să fie prezis cu acuratețe. Dacă alegem să avem încredere în noi, cu aceeași pregătire, același discurs poate să fie o experiență pozitivă, din care să învățăm ce putem face mai bine, în cazul în care facem unele greșeli.
Când ne setăm un obiectiv major și simțim deja anxietatea de eșec, ne îngrijorăm de posibile probleme, ne putem aminti următoarele:
- această anxietate ne amintește printre altele că acesta este un proiect important pentru noi
- îngrijorările (ce poate să meargă prost) le putem scrie pe o foaie, iar in dreptul fiecăreia să formulăm soluții pentru fiecare problemă (anticipăm scenariile negative și le prevenim)
- anxietatea este ipotetică, deci merită să facem o listă cu scenariile pozitive, ce poate să meargă bine
- la final, după ce am derulat proiectul, să facem o evidență a ce a mers bine, să ne bucurăm de reușită și de momentele în care am gestionat potrivit situațiile neplăcute
Acum că știi că anxietatea de eșec te minte, ce proiect ai vrea să începi/reiei de unde l-ai lăsat?
autor: Doris Pop
