Introducere 

Anxietatea socială este o îngrijorare contantă și intensă de situații sociale sau de performanță în aceste situații, în care persoana este expusă evaluării critice de către ceilalți, adidcă judecată, conform DSM V.  Factori facilitatori sunt: dezvoltarea timpurie a simptomelor, severitatea ridicată, comorbiditatea cu alte tulburări psihologice și așteptări ridicate de la terapeutul cu care se lucrează (Muluno et al., 2012). 

Tipuri de terapii și eficiența lor  

Comparat cu tratamentele farmacologice, tratamentele cognitiv-comportamentale (CBT) sunt cele mai studiate pentru intervențiile în remisia și ameliorarea anxietății sociale (Heimberg, 2002). Au cuprins și studii axate pe abilități sociale, restructurare cognitivă, fără expunere, iar în aces caz rezultatele au fost mai slabe. Chiar și exercițiile de relaxare au avut efect slab fără expunere (Heimberg, 2002). Putem deci să concluzionăm că expunerea este una dintre cele mai eficiente metode de a ne vindeca de anxietate.

Un studiu care a comparat eficiența CBT cu terapia psiho-dinamică și cu lista de așteptare a obținut rate de remisie de 36% pentru CBT, 26% pentru psihodinamică și de 9% pentru lista de așteptare. Deși ambele tratamente au fost semnificativ mai eficiente decât lipsa tratamentului, CBT a fost semnificativ mai eficient decât terapia psiho-dinamică (Leichsenring et al., 2013).

Terapia psiho-dinamică și cea cognitiv comportamentală au avut, pentru aceste eșantioane de pacienți rezultate similare privind remisia (rata de remisia a fost de 40 %) și menținerea nivelului acestuia pentru doi ani după intervenție (în proporție de 70%) (Leichsenring et al., 2014). 

Terapia cu realitate virtuală pentru anxietatea socială a fost verificată, iar expunerea în virtual a avut efecte semnificative care s-au păstrat la follow-up, rezultate comparative cu expunerea in vivo. Rezultatele de la follow up, totuși, au fost mai slabe decât cele ale expunerii in vivo (Horigome et al., 2020).

Un alt review a investigat cumulativ nouă studii care testau eficiența terapiei de tip mindfulness pentru anxietatea socială, comparativ cu terapia cognitiv comportamentală. Din rezultate reiese că au efect similar, de asemenea, terapia mindfulness a fost eficientă în reducerea simptomelor (Norton et al., 2015). 

S-a verificat eficiența intervențiilor cognitiv comportamentale în reducerea simptomelor de anxietate socială în rândul persoanelor din spectrul autist, iar în cele patru studii de caz realizate (trei adulți și un copil), simptomele au fost scăzute în intensitate. S-au folosit tehnicile specifice: identificarea și restructurarea gândurilor automate, expunerea, învățarea de noi strategii de coping. Pentru persoanele incluse în spectrul autist intervenția include, pe lângă aceste tehnici de bază și dezvoltarea de abilități de relaționare (Spain et al., 2017). 

Un review din 2011 a comparat opt studii care verificau eficiența intervențiilor online, iar rezultatele au susținut că acestea sunt eficiente pentru reducerea anxietății sociale, moderat și eficiente, dar slab, în îmbunătățirea calității vieții (Tulbure, 2011).

Concluzie 

În general, pentru tulburarea de anxietate socială, tratamentul este mai eficient decât lista de așteptare, placebo psihologic și placebo medicamentos. În medie, pacientul tratat a funcționat cu 80% mai bine decât cei de pe lista de așteptare. Un rezultat important este menținerea efectelor la follow-up. Specific, expunerea și expunerea combinată cu restructurare au avut efecte similare, la fel de eficientă a fost si doar terapia cognitivă. Terapia individuală și cea de grup au avut rezultate similare. (Powers, Sigmarsson, Emmelkamp, 2008). Terapia cognitiv-comportamentală, în majoritate, are efecte semnificative pentru tratamentul anxietății sociale (Olatunji, Cisler, Deacon, 2010). 

Referințe

American Psychiatric Association, D. S., & American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-5 (Vol. 5). Washington, DC: American psychiatric association.

Heimberg, R. G. (2002). Cognitive-behavioral therapy for social anxiety disorder: current status and future directions. Biological psychiatry, 51(1), 101-108.

Horigome, T., Kurokawa, S., Sawada, K., Kudo, S., Shiga, K., Mimura, M., & Kishimoto, T. (2020). Virtual reality exposure therapy for social anxiety disorder: A systematic review and meta-analysis. Psychological Medicine, 50(15), 2487-2497.

Leichsenring, F., Salzer, S., Beutel, M. E., Herpertz, S., Hiller, W., Hoyer, J., … & Leibing, E. (2013). Psychodynamic therapy and cognitive-behavioral therapy in social anxiety disorder: a multicenter randomized controlled trial. American Journal of Psychiatry, 170(7), 759-767.

Leichsenring, F., Salzer, S., Beutel, M. E., Herpertz, S., Hiller, W., Hoyer, J., … & Leibing, E. (2014). Long-term outcome of psychodynamic therapy and cognitive-behavioral therapy in social anxiety disorder. American Journal of Psychiatry, 171(10), 1074-1082.

Mululo, S. C. C., Menezes, G. B. D., Vigne, P., & Fontenelle, L. F. (2012). A review on predictors of treatment outcome in social anxiety disorder. Brazilian Journal of Psychiatry, 34(1), 92-100.

Norton, A. R., Abbott, M. J., Norberg, M. M., & Hunt, C. (2015). A systematic review of mindfulness and acceptance‐based treatments for social anxiety disorder. Journal of clinical psychology, 71(4), 283-301.

Olatunji, B. O., Cisler, J. M., & Deacon, B. J. (2010). Efficacy of cognitive behavioral therapy for anxiety disorders: a review of meta-analytic findings. Psychiatric Clinics, 33(3), 557-577.

Powers, M. B., Sigmarsson, S. R., & Emmelkamp, P. M. (2008). A meta–analytic review of psychological treatments for social anxiety disorder. International Journal of Cognitive Therapy, 1(2), 94-113.

Spain, D., Sin, J., Harwood, L., Mendez, M. A., & Happé, F. (2017). Cognitive behaviour therapy for social anxiety in autism spectrum disorder: a systematic review. Advances in Autism.

Tulbure, B. T. (2011). The efficacy of internet-supported intervention for social anxiety disorder: a brief meta-analytic review. Procedia-Social and Behavioral Sciences, 30, 552-557.

autor Doris Pop