HCR 2026-2027

Am terminat provocarea de citit divers și fără corespondență cu preferințele personale. Particip a doua oară, dacă am numărat bine și anul acesta am folosit ce am învățat din prima provocare.

Durează uneori mai mult să fie găsită cartea decât să fie lecturată și trecută în jurnalul de lectură. De aceea, anul acesta nu am mai luat pauza de grație înainte de a începe și am căutat cărțile pe categorii și deja este gata și cititul.

Dacă anul trecut am terminat la limită înainte de a începe următoarea provocare, anul acesta am termina înainte de a fi jumătate de vreme, și recunosc că pe baza experienței de anul trecut și a citirii cărții lui Cărtărescu, Theodoros, pe care m-am convins zilnic că o citesc ca să o termin de citit, fără nici o pasiune, mi-am acordat dreptul de a trece rapid, adică a citi superficial o carte, dacă nu mi-a fost în interes.

Observ că dacă în primi ani până am ajuns la obiectivul de a citi cărțile propuse, ca număr, anul acesta chiar mi-am dat voie să nu mă chinui să citesc cu atenție tot, ci să folosesc acel skimming, să citesc pe diagonală și să nu acorda atenție unei descrieri dacă nu mi se pare suficient de interesantă.

Ce am mai învățat este să citesc cărțile de cum le găsesc, mai ales pe cele de pe platforme, pentru că am pățit să fie disponibilă, să treacă câteva săptămâni până am timp de ea și nu am alte priorități, ca apoi când am timpul necesar să o citesc, să nu mai fie de găsit.

Și uite că de data acesta am numărat și indexat cărțile, pentru toate categoriile am citit 147 de cărți, din romantism, gotic, fantastic, futuristic, clasic, poezie, non-ficțiune, pentru copii, pentru adulți, dar cel mai important am găsit noi cărți care să îmi placă cu adevărat și să mă captiveze, adică să fie mai puternică dorința de a fi atentă decât cea de a termina cât mai rapid cartea să rezolv și asta.

De două zile scriu notițe și verific liste ca să fie numerotate bine, dar merită. Pare că nu ar avea nici un sens în afară de recreere, dar de fapt am câștigat cultură generală, experiență și a găsi cărți și mai ales creativitate că am avut de ales niște combinații.

autor: Doris Pop

Se vinde și fără poveste

… sau un scurt articol de opinie, mai personal, așa, că uneori ne ajută și acestea. O experiență împărtășită poate să fie comfortul de apartenență al cuiva.

Având o abordare mai pragmatică, de tipul, caut soluția, lasă poveștile, că nu e vreme de pierdut, când căutam rețete sau și momentan, când mai caut rețete de gătit, de obicei caut două trei rețete și le compar, verific ce e la fel și ce face fiecare diferit și apoi gătesc. Mereu am glumit că nu înteresează pe nimeni povestea de două pagini de word despre cum ai cinat cu familia, și ce bine au mâncat copii din ce ai gătit, că vrem rețete și gata, nu ne aburii cu paragrafe potențial inventate.

Dar am descoperit acum câtiva ani rețetare memoir, care fie au la bază poveștile de viață ale celor care le-au scris sau despre care s-au scris, fie au la baza rețete și povestea despre cum s-a ajuns la acea reteță sau cum a fost învățată și folosită.

Sunt două genuri diferite de povești, desigur, mai cu sens, mai despre valori, mai despre ce contează, nu doar că mața de masă era verde și copii se bucurau de zahăr, dar parcă sesizez o disonanță între când am nevoie de a știi o rețetă rapid și a când citesc lent, în tihnă, o biografie sau amintirile cuiva și apoi descopăr rețeta pe care ne-o propune.

Am găsit recent un set de cărți adunate de cei de la ckbk, unde sunt aceste memorii, disponibile de răsfoit electronic. SUnt destul de multicele, dar am o zi liberă și o petrec cu sens, cei dragi fiind departe și eu având nevoie de câte o pauză pentru astfel de activități.

Unele dintre ele au trecut deja selecția și urmează să fie menționate în edițiile următoare de la revista de psiho, până atunci vă las o listă cu ele.

autor: Doris Pop