Tradiția este locală, individuală, globală, cu sens religios, laică, cu emoție sau fără, dar esența tradiției este menținerea cu consecvență a unor comportamente, adică repetarea unor acțiuni care au sens sau au alt scop pentru persoană sau pentru grup.

Între beneficii se numără congruența de sine, confortul ritualului, sensul, predictibilitatea și anticipația.

Congruența de sine se datorează istoricului, amintirilor și prezentului ritual. Fie că discutăm despre un ritual religios, se adună familia la masa de crăciun și merg îmrepună la biserică, fie că este un ritual laic, săptămânal sau lunar ne întâlnim cu prietenii să ne uităm la un film indie, acest obicei ne permite să ne gândim la noi în termeni de istoric coerent. De ceva vreme mergem la același restaurant, de când ne știm mâncăm un fel anume de mâncare, de când am cunoscut partenerul sărbătorim în acest fel. Ne oferă un fel plasă de siguranță pentru identitatea noastră în termeni de consistență și ritualizare a vieții.

Confortul ritualului îl regăsim în faptul că preferăm majoritar cunoscutul, ceva ce știm deja cum se face, ne pricepem tot mai bine la a travesta situația și ne bucurăm tot mai ușor de aspectele pozitive.

Sensul îl dăm noi, l-am descoperit din influența altora sau ne bucurăm de o activitate fără sens, dar este confortantă și se repetă periodic.

Predictibilitatea ne ajută în tradiție pentru că fiind opusă schimbării, ne oferă un model, o schemă a ce avem de făcut sau la ce avem de participat.

Anticipația este un semntiment uneori plăcut, anticipăm că vom face ceva cu sens, ceva la care participăm cu alții și ne simțim dornici de a ne afla în acel grup, cu acei oameni, singuri, unde avem de mers, cu ce avem de făcut.

autor: Doris Pop