Uneori ne întrebăm ce ne motivează și ne spunem exemplele pe care le știm conștienți, nefiind abili să le identificăm pe cele mai puțin cunoscute.

“Memoria ascunsă este alcătuită din tipare inconștiente de învățare așezate în straturile inconștiente de interconexiuni din creier. Aceste tipare nu sunt accesibile minții noastre conștiente. Pe scurt, nu ne amintim când s-a format. Uneori, este posibil să se fi format înainte de naștere. Această amintire poate fi accesată doar prin asocieri între un eveniment din prezent și experiența originală ce a creat-o.

Amintirile ascunse pot fi exprimate prin următoarele moduri:

Emoții — ce simțim (frică, fericire, surpriză, rușine, dezgust etc.)

Percepții — imaginea unui stimul (asociere vizuală).

Reacții fizice — comportamente motorii sau acțiuni efectuate (ceea ce facem).

Senzații corp–memorie — durere fizică (simțită în organele interne, în membre etc.).

De exemplu, dacă am avut o experiență dureroasă în trecut, cum ar fi un atac provocat de o persoană sau un animal, am trăit emoția fricii. Mai târziu, în viață, când o amintire similară este stimulată, vom simți aceleași senzații fizice în corp. Însă, în ceea ce privește amintirea noastră ascunsă nu există un act conștient de reamintire. Acea parte a creierului numită hipotalamus nu este deloc implicată pentru că se dezvoltă după vârsta de doi ani.”

referință: David Hawkins, Harta conștiinței

autor: Doris Pop