Îmi încep dimineața de muncă cu un comentariu pentru că aseară am văzut noul film de pe netflix, care deși complex și cu momente care stârnesc reflectarea la unele aspecte ale psihicului uman, cum sunt relațiile, nevoile personale, ego-ul, stima de sine, felul în care un terapeut este provocat și are nevoie să răspundă pentru a menține relația terapeutică și profesională și personală, consider că are nevoie de o lămurire înainte de a stârni un val de atrobuire spre terapeuți a unor trăsături care nu ne privesc pe majoritatea.

În film, terapeutul principal, are un obicei care nu este etic și nici nu este practicat de orice terapeut sănătos mental, care înțelege codul deontologic și respectă demnitatea clientului și limitele acetuia.

Ei portretizează un terapeut care îi studiază relații, context, ocupații, clientului, dar și aceleași aspecte la oamenii din rețeaua lui socială. Pentru scopul filmului de a surprinde, a induce emoții, a purta audiența într-un suspans cu elemente de analiză psihologică.

Dar aș vrea să înțelegem cât mai mulți, că este o figură stilistică de film, și în realitate acestea sunt excepții și când sunt prinse, terapeuții de obicei sunt sancționați și chiar opriți din practica profesională.

Deci, cum e realitatea de la cabinet pentru practicant etic

avem răbdare până clientul are încredere să ne spună mai multe detalii (spre exemplu, am lucrat cu o clientă care avut nevoie de cam doisprezece ședințe și discuții despre ce s-a mâncat în acea zi și cum a fost la școală, până să poată să povestească despre traumele reale din copilărie, care implicau consum de droguri și proceduri invazive la corp)

ne bazăm, deși limitat, pe ce ne spune clientul la discuții, pentru că îi respectăm dreptul de a alege ce spune, intimitate, respect, demnitate, consimțământ etc

nu îi căutăm pe cei dragi lor decât dacă e minor și comunicăm cu tutorii, sau dacă persoana e în pericol sau pericol, are un sponsor, cum e la sobrietate, sau alte cazuri când are un îngrijitor sau pe cineva care se asigură că își ia medicația sau tratamentul

avem mulți dintre noi dorințe din acestea, mai ales când de exemplu, clientul începe să se vindece, merge în vizită la familie și recade în simptome, sau progresează cu vindecarea și partenerul mai face ceva abuziv, sau încă o greșeală prevenibilă și în acele momente recunosc că se simte acea dorință de a le explică că sunt un factor de stres și traumă și e nevoie să se schimbe și ei, nu doar persoana care vine la terapie, dar ne putem abține că

unul dintre primele aspecte despre funcționarea umană învățată de viitorii terapeuți în școli este că emoția ≠ comportament, adică pot să îmi simt dorințe și emoții și pot să acționez diferit pentru a mă comporta rațional și a evita să fiu periculos pentru alții

acel tip de comportament indică simptome de sociopatie, uneori chiar simptome de tulburare de sănătate

deci în concluzie,

vă rog să vă bucurați de film că este foarte bine gândit ca o operă cinematografică, dar să vă amintiți că este artistic, nu documentar

autor: Doris Pop