Colecții disney pentru copii isteți

Am tot citit în engleză cum face oricine care simte engleza ca limbă nativă, pentru că am crescut cu muzică și filme, în general cultură în engleză. Dar de la o vreme parcă vreau să găsesc cărți în limba română care sunt parte din cultura globală.

Și am găsit

nu știam, poate voi știați că LITERA, care e o editură cu foarte multe colecții diferite pentru interesele fiecăruia în parte, are o colecție de traduceri pentru cărțile de la disney, pentru poveștile clasice și le-am răsfoit. Sunt superbe, imanigile sunt moderne și potrivite, colorate, textele sunt bune, multe dintre ele nu sunt pentru copii mici, ci pentru adolescenții mici, mai degrabă, cu mai mult text pe pagină.

Le găsiți în multe librării și la ei pe site

https://www.litera.ro/autori/disney?srsltid=AfmBOorBRZgQKes6Tmk6zh2IRqrakO1Kl3qEKC2dt_BTmc1qZEbYBcfN

autor: Doris Pop

Lincoln între vieți

O carte care mi-a redat din primele pagini încrederea că sunt și bărbați pe care te poți baza să exprime virtuți, nu doar dorințe sau pretenții. Povestea începe cu descrierea primei nopții împreună a doi oameni care sunt în căsnicie din orice alte motive, nu din dragoste.

Un bărbat matur, rațional și care înțelege clar realitatea, o tânără de optsprezece ani care a avut șansa la a întâlni acest om, dar neșansa de a fi forțată în căsnicie pentru că familia ei era săracă. Lectura continuă cu o serie de secvențe din momente diferite, note de jurnal, scrisori și gânduri scrise bine pentru a fi citite de alții care să poată să dea din cap aprobator.

Consider că merită să menționez prezenta pe alocuri a unor cuvinte din limbajul licențios, dar filosofia și problemele existențiale ale personajelor au esență și transmit un mesaj. Doar că dacă nu apreciați genul acesta de limbaj, mai bine căutați dacă este o ediție fără sau citiți altceva, pentru că în unele pagini sunt mai mult de unul dintre aceste cuvinte.

Cartea este scrisă de George Saunders și are ca titlu Lincoln între vieți

autor: Doris Pop

Fiica doctorului Moreau

O carte despre știință, experiențe timpurii, perspective și religie, nu neapărat spiritualitatea. Cartea situează o domniță distinsă, fiică a unui om de știință, povestindu-ne despre amintirile acesteia într-adevăr surprinzând nuanțele.

Două pasaje de început mi-au atras atenția, Sanctus, sanctus, sanctus, spus despre laboratorul în care tatăl ei își desfășura cercetarea și pe care îl prețuia mai mult decât locul pentru rugăciuni, capela. Captivată de natură și precesele ei, aceasta menționa că fiecare piatră, frunză, animal conțin ceva sacru, ceva religios. Cel de-al doilea, tot pe la începutul cărții, menționează despre ce se găsea în încăperea dedicată cunoașterii exacte: un microscop, animale împăiate, schelete, ilustrații, bibliotecă cu cărți.

Cartea cuprinde multe, uneori prea multe, dar nu chiar prea multe, referințe la științele naturii, gărdinărit, denumiri latine și cultură generală. Personajele discută și se îngrijesc de treburile de bază ale vieții, relațiilor și gospodaăriei, dar și știință, artă și imaginație.

Se resimte o bază solidă de cunoaștere, dar ca orice carte dornică să stârnească cititorul, conține, secrete, intrigi și suspans, despre care descoperiți dacă o citiți. O porție de dragoste, o porție mai consistentă de fantezie și niște întrebări despre limitele etice ale capacității omului de a crea și a modifica natura. Bine postulată, întrebarea prezentată ca un gând, despre cum se percepe cercetătorul care modifică genetic ființe ca să le controleze formele, ne amintește de dorința și posibilitatea omului de a avea rol de creator.

Fiind o poveste istorică, menționează și de clasele sociale și munca fără plată, fuga și dorința de a escalada sau scăpa de scara socială.

Cartea este scrisă de Silvia Moreno-Garcia, iar titlul este cel din articol Fiica doctorului Moreau

autor: Doris Pop

Se vinde și fără poveste

… sau un scurt articol de opinie, mai personal, așa, că uneori ne ajută și acestea. O experiență împărtășită poate să fie comfortul de apartenență al cuiva.

Având o abordare mai pragmatică, de tipul, caut soluția, lasă poveștile, că nu e vreme de pierdut, când căutam rețete sau și momentan, când mai caut rețete de gătit, de obicei caut două trei rețete și le compar, verific ce e la fel și ce face fiecare diferit și apoi gătesc. Mereu am glumit că nu înteresează pe nimeni povestea de două pagini de word despre cum ai cinat cu familia, și ce bine au mâncat copii din ce ai gătit, că vrem rețete și gata, nu ne aburii cu paragrafe potențial inventate.

Dar am descoperit acum câtiva ani rețetare memoir, care fie au la bază poveștile de viață ale celor care le-au scris sau despre care s-au scris, fie au la baza rețete și povestea despre cum s-a ajuns la acea reteță sau cum a fost învățată și folosită.

Sunt două genuri diferite de povești, desigur, mai cu sens, mai despre valori, mai despre ce contează, nu doar că mața de masă era verde și copii se bucurau de zahăr, dar parcă sesizez o disonanță între când am nevoie de a știi o rețetă rapid și a când citesc lent, în tihnă, o biografie sau amintirile cuiva și apoi descopăr rețeta pe care ne-o propune.

Am găsit recent un set de cărți adunate de cei de la ckbk, unde sunt aceste memorii, disponibile de răsfoit electronic. SUnt destul de multicele, dar am o zi liberă și o petrec cu sens, cei dragi fiind departe și eu având nevoie de câte o pauză pentru astfel de activități.

Unele dintre ele au trecut deja selecția și urmează să fie menționate în edițiile următoare de la revista de psiho, până atunci vă las o listă cu ele.

autor: Doris Pop