Radu Constantin, care are unele podcasturi pe teme de interes general și unele mai specifice
https://www.youtube.com/@RaduConstantinDM
O parte din podcasturile lui Morar de la Fain și simplu
Un canal nou descoperit NK.authentik
autor: Doris Pop
Tag: coaching
Un nou medicament este testat pentru a înlocui opiodele
SBI-810 este un nou medicament care poate să aibă același efect ca opioidele, testat pe șoareci, a avut efect similar, iar combinat cu opioidele, le-a îmbunătățit efectul.
Ce este mai important la efectele lui, lipsa de efecte negative comune opioidelor, cum sunt constipația și combinat cu opioidele, a prevenit creșterea toleranței care se desvoltă de obicei în consumul de lungă durată.
Studiile și medicamentul au fost dezvoltate pe baza nevoii de alternative pentru clasicele eliminatoare de durere intensă pentru a găsi moduri de a reduce durerea fără efectele adverse.
referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/05/250519131126.htm
autor: DORIS POP
Cum gestionează stresul diferit cei sănătoși mental și cei cu tulburări?
Stresul este un fenomen dificil de gestionat pentru oricine, dar cei cu tulburări emoționale, psihologice, îl gestionează și mai greu.
Din ce motive poate să fie mai greu de gestiont stresul de către aceștia?
- credințe iraționale
- lipsa abilităților de reglare emoțională
- consum mult de energie cu problemele emoționale
- interpretarea eronată a realității
- indisponibilitate de a accepta că au de rezolvat problema stresantă
- negarea realității
- intoleranța la stres (nici nu îș dau voie să simtă că sunt stresați ca să se poată calma)
Dacă te regăsești în una dintre situațiile prezentate, sunt șanse mari să te poți elibera de aceste poveri prin terapie, auto-terapie sau consiliere și coaching.
referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/05/250522125408.htm
autor: Doris Pop
Pot imaginile cu ochi sau priviri să ne facă mai altruiști?
Datele sunt mixte, nu aș avea de ce să îți spun că știm sigur că așa este. Unele studii au rezultate care confirmă ipoteză, iar altele, care infirmă. De ce?
Ipotezele derivate în urma meta-analizei care a constatat că nu putem confirma doar sau infirma doar predicția sunt despre alți factori care pot să contribuie la rezultate, chiar dacă nu sunt observați direct:
- mărimea imaginii
- cât de recent a fost văzută imaginea înainte de a decide dacă se face donația
- prezența și interpretarea normelor sociale al grupului de apartenență a participantului
- identitatea, valorile celui care donează
- alți posibili factori, de moment sau context
autor: Doris Pop
Cât avem nevoie să dormim?
Încep articolul cu exclamația: nu există o regulă valabilă pentru toată lumea. Fiecare în funcție de vârstă, gen, probleme, performanță, nivel de energie, activitate desfășurată, nivel de stres, stil de viață are nevoi diferite și își antrenează corpul pentru cantități diferite de somn.
Cei de la PSychology Today, au găsit și informația cu numărul de ore de somn, clasificat în funcție de țara în care dormeau participanții. Pare o diferență mare între Japonia și celelalte țări, dar diferența este de doar două ore, japonezii având o medie de 6,3 ore, iar francezii, care au avut cele mai mari scoruri, o medie de 7,8 ore.
Dacă ar măsura la noi în țară, ce medie ar rezulta, pentru adulți? Am găsit doar informații despre copii pentru acest subiect.
autor: Doris Pop
Cum ne dăm seama că ne mișcăm?
Avem acess la tehnologii noi, deci putem să le folosim și în scopuri de cercetare și descoperire. Un exemplu bun de urmat este cel al unei echipe din Tokio, care au monitorizat și asociat mișcare mâinii cu harta reprezentată, folosind o mănușă pentru a verifica cum este reprezentată mișcarea, cum este realizată cât de voluntar a fost realizată mișcarea.
De ce ne pasă? Pentru că atunci când învățăm abilității motorii noi, ridicatul mâinii, un sport, cum se pune mortar și cum se lipește faianța, cum se lovește mingea pentru a ajunge la poartă, sau atunci când se exersează mișcări pentru recuperare post rănire, am presupune că oricine gândește mișcarea, apoi o execută cum și-a reprezentat-o prin harta mentală gândită. Dar de cele mai multe ori, cei care învață noile mișcări, mai degrabă acționează în mod repetat, și așa explorează ce rezultă din mișcările făcute.
Mai simplu spus, dacă îi explică antrenorul cum să dea mingea la coș, nu își construiește o hartă fixă de mișcare sportivul novice, ci exersează aruncarea, ca mai apoi să poată să își calibreze direcția, forța și alte detalii.
Revenind la povestea despre studiul menționat, mânușa a fost folosită pentru a ghida un cursor pe un ecran, unde a putut să fie observată și analizată mișcarea, descoperind mișcări similare, dar diverse, nu identice, conform cu o hartă, ci mai degrabă cu tendință exploratorie pentru a afla participantul ce se întâmplă dacă mută cursorul undeva pe ecran.
autor: Doris Pop
referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/04/250430142734.htm
Mirosul, un factor de protecție pentru memorie?
Nu suntem singurii care s-au întrebat acest lucru, iar niște cercetători au aplicat răspunsul printr-un joc în care au folosit mirosul, integrat în ce avea de rezolvat participantul în joc, în așa fel încât să verifice dacă ar ajuta la îmbunătățirea performanțelor cognitive.
Deja sunt destul de multe date care confirmă că stimularea olfactivă ajută la prevenția sau amânarea, ameliorarea demenței, dar pentru că știința poate să fie și distractivă, au folosit cunoașterea pentru a crea un joc pe care îl pot accesa cei care au nevoie să își antereneze mintea.
Ce îl face și mai interesant și modern, este că face parte din categoria jocurilor de VR, adică realitate virtuală și că persoana prin acel joc se imersează în contextul propus, stimulant, dar nu doar audio-vizual, ci și cu mirosuri specifice care să completeze fundalul sau scena.
autor: Doris Pop
referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/04/250430142346.htm
Fericirea, nenorocirea asta cu endorfine
Căutați fericirea? Aș spera că nu chiar, că poate, dacă o căutați prea tare, se ascunde de voi. Știați? Cu cât căutăm mai mult fericirea ca o obsesie, cu atât nu avem cum să ne bucurăm de viață.
De ce? Pentru că adesea, căutând voluntar, foarte frecvent, în tot ce facem, fericirea, nu mai ajungem să ne bucurăm de realitate și să o apreciem, fiind atât de focusați doar pe a atinge acele standarde și scenarii trasate anterior.
Ne creem o regulă pe care nu avem cum să respetăm sau împlinim. Dar dacă alegem să ne orientăm deciziile spre ce ne convine, ce are sens pentru noi, ce preferăm, ce ne bucură, ne de place și când simțim plpcere, BINGO. Avem parte de momente care adunate, acelea sunt, conform religiilor, științei și altor încercări de a explica viața, monentele care însumate ne fac să spunem: anul acesta a fost unul bun, am trăit o experiență faină, ce mi-a plăcut în vacanță, ce echipă mișto am avut la proiect, ce relație frumoasă am avut până acum, hai să continuăm așa.
Deci, trei categorii de bază, deși sunt mai multe:
- plăcere, câteodată, nevinovată mai ales
- bucurie, ce ne încântă sufletul
- împlinire, ce are sens pentru noi și valorile noastre
Dacă ți-aș propune să compui o listă de 50 de exemple de activități care pot să ajute să spui că ai o viață fericită, pe al câtelea loc ai pune liniștea sufletească sau pacea mentală?
autor: Doris Pop
referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/05/250502102702.htm
De la cinci anișori putem reprezenta hărți mentale ?
La începutul anului, o echipă de neuro-psihologi, care studiază funcționarea umană, nu doar prin discursul, comportamentele sau rpspunsurile participanților, ci prin a-i examina pe dinăuntru cu ajutorul RMN, CT, alte metode non-invazive, de imagistică au observat într-un set de copii de cinci ani că aceștia puteau să:
- își stabilească o rețea neuronală cu care
- să navigheze un oraș mic, virtual
- și să găsească calea spre a ajunge la repere specifice din acel oraș mic virtual
Ce au mai adăugat în comentarii acești cercetători:
- felul în care construiesc mapa mentală copii diferă de adulți, spun ei, în general, până la vârsta de opt ani
- chiar dacă aceștia reușesc să se plimbe și să evite obstacole începând cu vârsta de doi ani
- deci au fost curioși să descopere cum diferă aceste sisteme în copilărie
O posibilă explicație pentru aceasta diferență este că își reprezintă mental distanțele, traseele și obstacolele fără a mișca ei corpul, ci fiind plimbați în brațe, în cărucioare, instrumente cu rotile pe care le folosesc înainte de a se plimba efectiv cu proprii pași.
autor: Doris Pop
referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/05/250505170644.htm
Podcasturi univeristare II
sau despre ce mai bârfesc academicienii cu sens
Un podcast de la Cambridge
MIT, de întâmpină cu un podcast
Un alt fel de podcast, o lecție despre gândire critică
nu e chiar podcast, sunt cursuri sau discursuri ale academicienilor, dar se pot asculta la fel ca un podcast, Harvard style
revista de psiho 