Chiar contează valorile personale?

Nu sunt necesare pentru a trăi, dar sigur sunt utile pentru un trai cu sens. Ne bucurăm de viață mai mult, ne simțim împliniți și rezistăm mai bine tentațiilor dacă le urmăm și, sinceri fiind cu noi, le alegem pe cele care chiar sunt importante pentru noi.

Dar care pot să fie acestea?

James Clear ne amintește care sunt principalele valori pe care le putem avea și care au fost deja reiterate de majoritatea celor care le studiază sau lucrează cu ele pentru clienții lor:

  • autenticitate
  • reușite sau atingerea de obiective
  • aventură
  • autoritate
  • autonomie
  • echilibru
  • frumusețe
  • curaj
  • compasiune (aș prefera să o trec la emoții, dar o viață ghidată de compasiune se poate construi)
  • provocare
  • patriotism
  • comunitate
  • competență
  • contribuție
  • creativitate
  • curiozitate
  • determinare
  • corectitudine
  • credință
  • faimă
  • prietenie
  • distracție
  • dezvoltare
  • bucurie
  • onestitate
  • umor
  • influență
  • armonie interioară
  • justiție
  • bunătate
  • cunoaștere
  • leadership
  • educație
  • iubire
  • loialitate
  • muncă cu sens
  • deschidere
  • optimism
  • pace
  • plăcere
  • maniere
  • popularitate
  • recunoaștere
  • religie
  • reputație
  • respect
  • responsabilitate
  • securitate
  • respect de sine
  • în serviciul altora
  • spiritualitate
  • stabilitate
  • succes
  • statut
  • încredere
  • bogăție
  • înțelepciune

Mai pot să fie și altele, familie, abundență, mindset, sănătate, curățenie, prieteni, bunăstarea planetei, bunăstarea familiei, a fi în top, banii, viața, joaca, puterea, conformismul, grija pentru alții, etc.

Dar de ce contează?

Contează dacă vrem să conteze, dacă le folosim ca pe niște instrumente de motivare care să fie independente de circumstanțe. Adică rămân aceleași dacă le-am ales (și nu le-am schimbat) indiferent dacă ne e ușor sau bine, dacă ne susțin alții sau nu, dacă avem de reparat eșecuri sau doar succese pe banda rulantă.

Deci? Ar fi un argument destul de pertinent în a spune că putem să alegem să conteze pentru noi și să le alegem pe cele pe care le putem și vrem să le urmăm.

autor: Doris Pop

Ce mai învățăm în această iarnă?

Echipa reviste de psiho învață constant, fie că informal, fie că academic sau formal. Ce vă putem recomanda?

De la Doris ce învătăm iarna asta?

Dacă aveți nevoie de abilități noi pentru munca voastră, fie că sunteți corporatiști, freelanceri sau lucrați oricum, Udemy, Coursera și Skillshare. Acolo am găsit cursuri pentru toate nevoile, fie că am avut nevoie să înțeleg excel, gătitul la un anumit aparat sau comunicare în echipe, aproape toate căutările au avut rezultate mulțumitoare și am reușit să învăț ceva nou.

Un alt loc bun de învățat a for tedx si TED, unde am aflat perspetive noi, am plâns cu speakerii și m-am regăsit în experiențele unora amintindu-mi mie altor mii de ascultători că nu suntem singurii care au avut de suportat o experiență similară.

Nu vă zic de videourile pe youtube, ca toți știm indienii buni la mate, tutoriale de cum se desfundă o țeavă că e scump meșterul, machiaje și alte tips and tricks de la cei experimentați într-o nișă.

ce m-au suprins foarte plăcut sunt cărțile pentru copii scoase recent de autori români, originale, dar și cele traduse. Cele originale în care copilul descoperă despre emoții cu ajutorul animalelor, cu ajutorul culorilor, sunt superbe, doar căutați rapid pe google, și dacă nu aveți copii, să vedeți ce puteați avea ca suport când creșteați. E fascinant, sunt tot mai mulțumită și aprecitivă la adresa culturii românești despre educație. Și am găsit și surse video și cârți de copii vechi, care erau inaintea vremurilor lor, că le-am înțeles cu mintea de acum și sunt iumită.

Mereu am crezut că în cultura unei nații, a unei regiuni sau a unui grup social dacă vreți găsim și uscaturi, dar și diamante, și oftem puțin la fiecare interacțiune în care cineva spune că se duce de râpă cultura cu fiecare generație, că îmi dau seama că în groapă sunt ei cu cultura lor personală, cu ce au făcut efort să cunoscă despre ce oferă autorii, artiștii și oricine contribuie la educația și arta din internațional, național și local.

Fiți buni și studiați ceva în afara bublei voastre, că merită, promit.

De la Sonia ce învățăm iarna asta?

Că fiecare carte e o sursă de cunoaștere, că putem să extragem cel puțin o idee de la fiecare, că putem să ne înțelepțim, că cititul cu noțite sau pregătiți de noțițe e mai util decât cititul doar așa, fără un scop. Regăsiți în recenziile ei conspecte și concluzii din cărți utile pentru dezvoltatea personală și profesională pe site, în edițiile cu format nou.

“În această iarnă, am descoperit cât de benefic este să învăț despre mindfulness și gestionarea stresului. Am folosit aplicația Headspace, care m-a ajutat să învăț tehnici de meditație, iar cartea „The Miracle of Mindfulness” de Thich Nhat Hanh mi-a oferit o înțelegere mai profundă a acestor practici. În plus, am început să explorez istoria și cultura prin cursurile de pe Khan Academy, aplicație pe care o recomand cu căldură. Lecțiile video și articolele despre arta și cultura diverselor epoci sunt fascinante.

O carte care m-a impresionat este „Sapiens: A Brief History of Humankind” de Yuval Noah Harari, care oferă o perspectivă captivantă asupra evoluției umane. Aceste resurse m-au ajutat să mă dezvolt și să învăț lucruri noi în această perioadă. Sfatul meu este să fiți cat mai curioși în acest an și deschiși la învățare continuă; să explorați noi subiecte și experiențe, deoarece fiecare zi vă oferă oportunități de creștere personală.”

De la Miruna de învățăm iarna aceasta?

Filmele sunt de primit, de înțeles, de gândit la. Pe noi ne impresionează de fiecare dată când ne descrie câte un film, ne prezintă ce putem învăța din el și cum ne putem regăsi în el sau cum putem empatiza mai ușor cu cei care trec prin experiențele regizate acolo. Găsiți în articolele ei diverse recomandări gata gândite și explicate, unde puteți să învățați de la ea sau să vă comparați perspetiva cu a ei.

De la Claudia ce învățăm iarna aceasta?

Învățăm că psihologia din articole poate să fie transcrisă în cuvinte simple, din care să înțeleagă fiecare ce reușește. Ea a scris multe articole baate pe cercetări și ne explică informal ce a studiat independent.

p.s. fetele nu au vrut să completeze cu ce învață în afara revistei și de aceea partea lor este cu ce apreciez sau observ la ele că fac foarte bine din educație

autor: Doris Pop

 Despre relația terapeutică

Procesul terapeutic presupune de succes presupune o relație terapeutică suportivă, colaborativă, pozitivă și părintească aproape. Pentru a ajunge la acest nivel de conectare avem de depus efort în a ne apropia și dovedi abilitățile clientului:

  • menționarea și reflectarea la aspectele pozitive 
  • atitudine invitațională, nu directivă 
  • evitarea focusării exclusive pe ce a mers greșit 
  • bunătate necondiționată, compasiune și acceptare 
  • situațiile stresante manageriate cu resurse de reechilibrare 
  • evitarea forțării încrederii și conexiunii până clientul este pregătit 
  • la fel pentru emoții și senzații 
  • observarea mindful a clientului 
  • raportarea la prezent 

autor: Doris Pop 

Healing developmental trauma by Laurence Heller 

Lecții din Cartea Dopamine nation 

Societatea modernă funcționează cu supramedicare, suprastimulare și multă, multă plăcere. Pentru a trăi mai prezenți, a ne bucura de viață și a găsi echilibrul avem nevoie să: 

  1. evităm căutarea excesivă a plăcerii 
  2. înțelegem că vindecare începe cu abstinență
  3. abstinența ne resetează mintea pentru a ne putea bucura și observa micile plăceri ale vieții 
  4. moderarea, cumpătarea creează spații mentale între dorință și comsum, în care reușim să ne decidem conștienți plăcerile 
  5. adicția de durere este la fel de disfuncțională ca cea de plăcere 
  6. sinceritatea cu sinele ajută să ai conștiență, să simți că ai intimitate cu tine și un stil de gândire rațional
  7. în loc să fugim de lume, ne putem găsi echilibrul prin auto-control, în ea

autor: Doris Pop

BOOK: dopamine nation by Anna Lembke

Cum eliminăm hoții de timp?

Autoarea recomandă să ne simplificăm mediul pentru a ne influența mai puțin.Putem să renunțăm la ce nu ne aduce valoare prin plăcere, interes, sens, utilitate, eficiență, etc.

Dacă facem activități care nu necesită atenție, putem să punem pe fundal acele conținuturi care ne-ar ocupa timp separat, de exemplu, să vedem un episod dintr-un serial în timp ce gătim.

Dacă facem ceva dificil, care necesită atenție susținută, să eliminăm din acel spațiu fizic și mental distracțiile până terminăm ce ne-am propus.

autor: Doris Pop

ref Blyth, C. (2018). Enjoy Time: Stop Rushing. Get More Done. Quarto Publishing Group USA.

TV, citit și consumul de timp liber

Dacă cititul este mai sănătos pentru noi, de ce preferăm să ne uităm la TV? Este simplu și complicat, să răspundem, senzorial este mai stimulant, intelectual, nu avem envoie să gândim la fel de mult, fizic, este mai accesibil și avem mai multe opțiuni într-un singur loc.

Kindle-ul ne-ar contrazice, la ultimul argument prezentat anterior, dar ne referim la citit în general, fie că este pe hârtie sau digital.

Dacă ne dorim să depunem mai mult efort în citit, putem să ne folosim mediul să ne reconfigurăm stimulii, deci să facem mai accesibil cititul și mai greu de început privitul la TV.

Nu este ușor să rezistăm tentațiilor, dar este ușor să ne pregătim mediul pentru a ne sprijini obiceiurile pentru care nu ne pare rău că ne lăsăm tentați.

Puneți cărți la îndemână, găsiți povești care să vă stârnească interesul, subiecte de interes. Pentru TV, alegeți un spațiu în care să fie, nu în fiecare cameră, aplicații de restricționare pentru telefon, setări din telefon pentru a reduce timpul petrrecut, unfollow la ce nu produce bucurie sau utilitate, etc.

Un film bun din când în când ajută la moral.

autor: Doris Pop

ref Blyth, C. (2018). Enjoy Time: Stop Rushing. Get More Done. Quarto Publishing Group USA.

Vindecarea interioară 

Vindecare psiho-emoțională este un act de a renunța la condiționările trecute, crearea unui sistem nou de credințe, care să ne încurajeze și să ne ofere sprijinul necesar pentru a accepta incertitudinile prezente și viitoare și a avea curaj să continuăm. 

Un bun sistem de credințe ne oferă încrederea de sine pe care o folosim pentru a știi că vom putea să fim bine indiferent de cât de dificilă este situația. 

Cum ne putem identifica ușor credințele actuale? Prin a răspunde la întrebări despre noi, cum sunt acestea: de ce reacționez într-un anume fel, de ce este importantă acea amintire pentru mine, de ce îmi bazez interpretările despre lume pe acea amintire, în cine am încredere, în cine nu am, ce consecințe ar avea să spun altora despre acest aspect, cum aș decide să trăiesc dacă m-aș simți liber. 

autor: Doris Pop

BOOK: Healing is the new High by Vex King 

Anxietatea de performanță

Anxietatea de performanta a fost un subiect de interes pentru mulți cercetători de-a lungul anilor. Cu toate acestea, doar la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul XX-lea a început să primească mai multă atenție în domeniile academice și medicale.

O figură cheie care a contribuit semnificativ la studiul anxietății de performanță a fost Sigmund Freud. În lucrarea sa asupra psihanalizei, Freud a explorat conceptul de frică de scenă și cauzele sale psihologice subiacente. El a susținut că anxietatea de performanță provine din temerile și dorințele inconștiente, și a subliniat rolul minții inconștienți în influențarea rezultatelor performanței.


O altă figură influentă este Ivan Pavlov, cunoscut pentru cercetările sale asupra condiționării clasice. Experimentele lui Pavlov cu câini l-au condus la concluzia că răspunsurile de anxietate, inclusiv cele legate de performanță, pot fi condiționate și declanșate de stimuli specifici. Acest lucru a deschis calea pentru cercetări suplimentare asupra naturii asociative a anxietății de performanță.

Impactul anxietății de performanță se extinde dincolo de nivelul individual, afectând atât bunăstarea personală, cât și realizările societale. La nivel personal, anxietatea de performanță poate duce la stări emoționale negative, îndoială de sine și performanță scăzută. Se poate manifesta în simptome fizice, cum ar fi transpirație, tremur, sau bătăi ale inimii intense, agravând suferința individuală. Mai mult decât atât, anxietatea de performanță poate avea efecte negative asupra stimei de sine și a calității generale a vieții.

Mai multe persoane remarcabile au contribuit la constructul de anxietate de performanță prin prezentarea de perspective diverse și abordări pentru a înțelege și a gestiona astfel de tulburări. O astfel de figură este Albert Bandura, un psiholog renumit, care a introdus conceptul de auto-eficiență. Bandura a susținut că credințele indivizilor în abilitățile lor joacă un rol crucial în determinarea rezultatelor performanței lor. Potrivit lui Bandura, anxietatea de performanță poate fi atenuată prin încurajarea convingerilor de auto-eficacitate prin experiențe de succes și stăpânire. Această perspectivă subliniază importanța construirii încrederii și a încrederi în sine pentru a aborda anxietatea de performanță în mod eficient.


În schimb, Susan Cain, în cartea ei “Quiet: The Power of Introverts in a World That Can’t Stop Talking”, oferă o perspectivă care sfidează ipoteza că anxietatea de performanță este în mod inerent negativă. Cain susține că indivizii introvertiți, care pot fi mai predispuși să experimenteze anxietate de performanță, posedă puncte forte valoroase, cum ar fi gândirea profundă și concentrarea concentrată. Ea sugerează că societatea și instituțiile educaționale ar trebui să creeze medii care să răspundă diferitelor tipuri de personalitate, recunoscând beneficiile pe care introvertiții le aduc în diferite domenii.

Surse
Barlow, H. (2000). Unravelling the mysteries of anxiety and its disorders from the perspective of
emotion theory. American Psychologist, 55(11), 1245-1263
Cox, B. J., & Kenardy, J. (1993). Performance anxiety, social phobia, and setting effects in
instrumental music students. Journal of Anxiety Disorders, 7, 49-60
Fehm, L., & Schmidt, K. (2006). Performance anxiety in gifted adolescent musicians. Journal of
Anxiety Disorders, 20(1), 98-109
Kenny, D. T. (2000). Psychological foundations of stress and coping: A developmental
perspective. In D. T. Kenny, J. G. Carlson, F. J. McGuigan & J. L. Sheppard (Eds.), Stress and
health: Research and clinical applications (pp. 467). Amsterdam: Gordon Breach/Harwood
Academic Publishers

autor: Cristea Sonia-Maria

Citim ieftin, dar de valoare

Se poate! Să găsim metode din a ne bucura de privilegiul de a citi minți luminate și nu numai, la prețuri pentru fiecare buget.

Deja știm despre anticariate, care ne oferă în epoca modernă ocazia de răsfoi cărțile înainte de a le cumpăra și a le duce acasă, dar și de a răsfoi paginile online cu cataloage de cărți pe care le oferă înainte de a cumpăra și a găsi comori.

Sunt variantele de cărți digitale, care costă mai puțin decât cele printate, cărțile audio (pe amazon și alte platforme) care pot să fie ieftine sau gratuite, chiar și kindle books, amazon books and alte platforme care ne ajută să citim și să ne cultivăm mintea fără a plăti mai mult decât ne-am permite.

Amazon ebooks oferă în engleză și alte limbi de circulație internațională multe cărți din care să putem alege, gratuite sau la un dolar, un euro, un pound, etc.

Platformele de streaming de filme au concurență prin cele de biblioteci virtuale accesibile la un abonament anual sau lunar.

Un astfel de exemplu este Scribd care oferă o gamă variată de cărți, chiar dacă nu pe toate care apar noi (au și ei un buget, ca noi) și se adaugă periodic noi cărți care pot să fie consultate. Din ce am răsfoit digital până acum la ei, se descurcă destul de bine la a oferi opere clasice, manuale și ghiduri utile și noutăți literare.

Spot la citit inteligent!

autor: Doris Pop

Fenomenul Burnout

Conceptul de burnout ca fenomen psihologic a câștigat tot mai multă atenție și recunoaștere în domeniul sănătății mintale și al psihologiei. Burnout-ul este o stare de epuizare emoțională, fizică și mentală cauzată de stres excesiv și prelungit. Poate apărea atunci când indivizii se simt copleșiți, epuizați din punct de vedere emoțional și incapabili să facă față cerințelor constante. Burnout-ul nu este doar un rezultat al orelor lungi sau al muncii grele, ci mai degrabă o consecință a stresului cronic la locul de muncă care nu a fost gestionat cu succes.

Termenul de „burnout” a fost introdus pentru prima dată la mijlocul anilor 1970 de către psihologul american Herbert Freudenberger, care l-a folosit pentru a descrie consecințele stresului sever și ale idealurilor înalte în profesiile de „ajutor”. Inițial, a fost folosit pentru a descrie experiențele indivizilor din domeniile asistenței medicale și serviciilor sociale care erau epuizați emoțional și lipsiți de motivație ca urmare a muncii lor. Cu toate acestea, pe măsură ce conceptul de burnout a câștigat recunoaștere, a devenit din ce în ce mai clar că nu se limitează la aceste profesii specifice, ci poate apărea în orice mediu de lucru în care indivizii se confruntă cu stres cronic și cerințe ridicate.

De la începuturile sale, conceptul de burnout a evoluat și extins pentru a cuprinde diverse aspecte ale experienței umane. Maslach și Jackson (1981) au efectuat cercetări ample asupra burnout-ului și au propus o definiție cuprinzătoare care include epuizarea emoțională, depersonalizarea și realizarea personală redusă ca componente cheie ale fenomenului. Această conceptualizare tridimensională a burnout-ului a devenit larg acceptată și a informat o mare parte din cercetarea și înțelegerea burnout-ului în zilele noastre.

Recunoașterea burnout-ului ca fenomen psihologic a adus mai multe evoluții pozitive în domeniul sănătății mintale și al bunăstării. Unul dintre cele mai semnificative aspecte pozitive este creșterea gradului de conștientizare și recunoaștere a impactului stresului cronic asupra indivizilor și organizațiilor. Recunoscând burnout-ul ca fiind o preocupare legitimă și semnificativă, sa pus un accent mai mare pe promovarea sănătății mintale și a bunăstării la locul de muncă și a societății în general.

Mai mult, recunoașterea burnout-ului a condus la dezvoltarea de intervenții și strategii bazate pe dovezi menite să abordeze și să prevină burnout-ul. Aceasta include implementarea politicilor și programelor organizaționale axate pe promovarea echilibrului dintre viața profesională și viața privată, furnizarea de resurse de sănătate mintală și crearea unui mediu de lucru susținător și sănătos. Drept urmare, indivizii și organizațiile au acces la o serie de resurse și instrumente pentru a aborda burnout-ul și pentru a promova bunăstarea mentală.

Surse:
Grow, H.M.; McPhillips, H.A.; Batra, M. Understanding physician burnout. Curr. Probl. Pediatric Adolesc. Health Care 2019

O’Connor, K.; Neff, D.M.; Pitman, S. Burnout in mental health professionals: A systematic
review and meta-analysis of prevalence and determinants. Eur. Psychiatry 2018, 53, 74–99

Petitta, L.; Jiang, L. How emotional contagion relates to burnout: A moderated mediation model
of job insecurity and group member prototypicality. Int. J. Stress Manag. 2020

autor: Sonia Cristea