Regula 50/30/20, folosită de majoritatea celor care doresc să scape de rate și/sau să ajungă la o oarecare independență financiară, poate să fie explicată astfel: 50% din venituri se cheltuie pentru nevoile de bază (adăpost, hrană, medicale, alte nevoie recurent), 30% se cheltuie pentru dorințe și mofturi, iar 20% se pun deoparte pentru a avea pe mai încolo.

Conturi de economii, deși nu oferă dobândă, ajută în primii pași spre obiceiurile de economisire. Adică, ne oferă un loc în care să transferăm sume de bani periodic pentru a le păstra acolo și a le aduna cu scopul ajungerii la o sumă mai mare, fie ca un fond de rezervă, fie ca o sumă de care avem nevoie pentru o achiziție mai consistentă (un gadget, o mașină, mobilier, o excursie, etc).  

Depozitele la bănci ne ajută să ne păstrăm banii, fiind recompensați pentru abținerea de a cheltui prin dobândă, care deși nu este mare, ne arată că putem să menținem un comportament nu tocmai plăcut cu consecințe plăcute, dacă ne abținem să cheltuim timp de trei luni o sumă de bani vom avea după acele trei luni o sumă mai mare, pe care o putem cheltui atunci.

autor: Doris Pop

Dacă avem nevoie să începem și nu avem resurse pentru a depune sumele cerute de brokeri, care sunt, în medie, de 5000 de lei, propun începerea cu etapele mici și stabile.

Adunarea de capital – începem să strângem lunar/săptămânal o sumă de care să știm că nu vom avea nevoie să ne folosim pentru cheltuieli (putem începe cu 1 leu, 10 lei, 100 lei, etc, cum ne permite bugetul).

După ce am adunat primii 100 lei putem începe să deschidem depozite la băncile la care avem cont curent. Dacă ne convim comisioanele și dobânzile de la o altă bancă (sunt informații puse pe site-ul băncii și la ghișee) putem să deschidem cont curent la acea bancă pentru a deschide depozit (de obicei este un necesar contul pentru transferuri).

Dacă ne simțim ambițioși sau avem siguranța veniturilor/traiului, putem să apelăm la fondurile de investiții. Ce presupune acest lucru? Să depunem lunar sau să depunem periodic sume de bani în fonduri de investiții care nu sunt la fel de volatile ca bursa de acțiuni (vezi BVB).

Fondurile acestea le găsim atașate băncilor sau unor instituții care “joacă la bursă” cu sumele adunate de la contribuabili ca noi. Ei depun sume mari și urmăresc bursele, iar noi nu mai avem de făcut acest pas, dar împărțim profitul cu ei, adică nu vom primi sume mari pentru acțiuni, cum am face dacă am tranzacționa la bursă. Dar avem o mai mare stabilitate.

autor: Doris Pop

Tu știi de fel de investitor ești?

Dacă veți căuta pe internet, veți găsi mai multe teste care să vă explice de profil de risc aveți.

Aș putea recomanda site-uri, dar doar dacă nu găsiți să vă placă sau facem o expecție și de data aceasta dacă ziceți să vă e lene să căutați, primiți ajutor.

Decizii cu randament maxim vă doresc!

autor: Doris Pop

Care este diferența dintre fondul de siguranță și fundul de urgență?

Deși în cultura românească am observat că se acceptă doar un fond, pe care îl numesc de urgență, aleg să rămân în abordarea internațională în care există un fond de siguranță și unul de urgență. Ce reprezintă fiecare în acest sistem?

Fondul de siguranță reprezintă o sumă de bani reținută în numerar sau în cont, care ar putea acoperi cheltuielile pentru 3, 6, 9, 12 luni. Acestea sunt marjele propuse, dar mi se pare că fiecare poate alege câte luni consideră util pentru propria situație. Adică, avem această sumă de bani care ne poate acoperi cheltuielile, în cazul în care pentru 3, 6, 9, 12 luni nu avem venituri.

Fondul de urgență reprezintă o sumă de bani pe care o avem salvată pentru că există posibilitatea unor cheltuieli neașteptate, iar această sumă este de obicei între 1000 și 5000 lei. De ce păstrăm această sumă? Pentru că ne ajută să prevenim datorii sau situația în care nu putem plăti urgențele apărute.

autor: Doris Pop