O observație pertinentă făcută de Close & Zinkhan (2006) m-a surprins, ei concluzionând că majoritatea literaturii despre relații în perioada sărbătoririi Valentines Day este despre cadourile oferit, primite, interpretate. Ce teoretizează specialiștii: că motivația este întradevăr în două categorii, obligație sau de bună voie, dar că factorii care influnțează deciziile de oferire de cadouri, sunt timpul, resursele financiare, care mediază intrarea motivației în una dintre categorii, fie din obligație, fie din dorința de a oferi.

Recunosc că este puțin ciudat să privesc schimbul de cadouri din perspectiva economică, sociologică sau antropologică, pare că îi demistifică sensul de iubire, dar uneori avem nevoie să mai înțelegem și mecanismele psihologice, nu doar să interpretăm pe baza emoțiilor aceste tradiții. La fel au gândit și cercetătorii care au propus să se teoretizeze un model în care iubirea față de cel care primește cadoul să fie inclusă. Și cercetătorii pot să simtă emoții, chiar dacă nu pare.

Alții, menționați în acest sumar al literaturii scris de cei doi, se concentrează pe a încerca să găsească legătura dintre experiențele de cadorisire din copilărie și școala primară cu ritualurile și cadourile oferite ca adulți. Pe baza acestor experiențe timpurii, fie că sunt zile libere, schimb de felicitări de valentines day, petreceri tematice, ce proiecte manuale au făcut de artă și craft cu colegii, profesorii sau părinții, decid la vârsta adultă ce așteptări să aibă de la parteneri și apropiați. Sigur, nu sunt unicii factori, mai sunt și experiențele adulte, contextul cultural actual, nostalgia, cult religios, alți factori individuali.

Datele arată că deși bărbații au fost mai ignorați în acest aspect, au așteptări similare cu femeile pentru a primi cadouri de acestă sărbătoare, chiar dacă diferite, majoritatea fiind dezamăgiți dacă nu le sunt îndeplinite așteptările. Șablonul social este ca femeia să primească mai multe cadouri, dar cuplurile moderne fac schimb de cadouri, mai degrabă decât să fie prinse în acel tipar.

Un alt aspect interesant este că cu cât înaintează relația în timp, cu atât partenerii se așteaptă la mai puține cadouri.

Dyk (2013) adăugă niște concluzii relevante, originile sărbătorii sunt considerate a fi multiple, una dintre ele este Roma, cu obiceiurile păgâne, când se ofereau cadouri zeului June, care proteja nevestele, și Lupercus, care proteja oile de lupi. Interpetarea folosită se consideră a fi că potrivirea celor doi într-un mariaj se făcea în contextul privirii femei ca pe o protejată, nu ca pe o pradă. După creștinizare, biserica a schimbat numele și orientarea sărbătorii în una care să fie închinată unui monarh căruia îi plăcea să potrivească oameni ca și cum ar fi fost cupidon.

O altă posibilă istorie a sărbătorii își are originea în poeziile care descriau că în 14 februarie, păsările au obiceiul de a se împerechea, iar versul spunea “every foul cometh ther to choose his mate” . Tot la romani se practica un ritual de potrivire în timpul festivalului fertilității din mijlocul lui februarie, care ar putea să fie baza sărbătorii. Una și mai interesantă este originea de la un sfânt Valentin care căsătorea în secret cupluri împotriva ordinelor împăratului care a interzis căsătoria pentru că interpreta că bărbații singuri sunt soldați mai buni.

Cel mai probabil sunt multe alte posibile antecendente ale acestei sărbători, dar momentan este o sărbătoare, pentru majoritarea încadrată în cultura pop, care celebrează colorat și cu bucurie momentele fericite și motivele de fericire. În modernitate, avem multe reclame, multe cadouri comerciale și așteptări mai degrabă tot în cadouri, nu în experiențe sau acte de servicii.

Dacă doriți să citiți mai mult: Close, A., & Zinkhan, G. M. (2006). A holiday loved and loathed: a consumer perspective of Valentine’s Day. Advances in consumer research, 33, 356

Van Dyk, N. (2013). The Reconceptualization of Valentine’s Day in the United States: Valentine’s Day as a Phenomenon of Popular Culture. Bridges: An Undergraduate Journal of Contemporary Connections, 1(1), 4.

autor: Doris Pop