Pot imaginile cu ochi sau priviri să ne facă mai altruiști?

Datele sunt mixte, nu aș avea de ce să îți spun că știm sigur că așa este. Unele studii au rezultate care confirmă ipoteză, iar altele, care infirmă. De ce?

Ipotezele derivate în urma meta-analizei care a constatat că nu putem confirma doar sau infirma doar predicția sunt despre alți factori care pot să contribuie la rezultate, chiar dacă nu sunt observați direct:

  • mărimea imaginii
  • cât de recent a fost văzută imaginea înainte de a decide dacă se face donația
  • prezența și interpretarea normelor sociale al grupului de apartenență a participantului
  • identitatea, valorile celui care donează
  • alți posibili factori, de moment sau context

autor: Doris Pop

referință: https://www.psychologytoday.com/us/blog/prosocial-behavior/202505/do-watching-eye-images-increase-charitable-donations

Cât avem nevoie să dormim?

Încep articolul cu exclamația: nu există o regulă valabilă pentru toată lumea. Fiecare în funcție de vârstă, gen, probleme, performanță, nivel de energie, activitate desfășurată, nivel de stres, stil de viață are nevoi diferite și își antrenează corpul pentru cantități diferite de somn.

Cei de la PSychology Today, au găsit și informația cu numărul de ore de somn, clasificat în funcție de țara în care dormeau participanții. Pare o diferență mare între Japonia și celelalte țări, dar diferența este de doar două ore, japonezii având o medie de 6,3 ore, iar francezii, care au avut cele mai mari scoruri, o medie de 7,8 ore.

Dacă ar măsura la noi în țară, ce medie ar rezulta, pentru adulți? Am găsit doar informații despre copii pentru acest subiect.

autor: Doris Pop

referință: https://www.psychologytoday.com/us/blog/night-sweats-and-delusions-of-grandeur/202505/whats-a-healthy-amount-of-sleep-the-answer-may

Cum ne dăm seama că ne mișcăm?

Avem acess la tehnologii noi, deci putem să le folosim și în scopuri de cercetare și descoperire. Un exemplu bun de urmat este cel al unei echipe din Tokio, care au monitorizat și asociat mișcare mâinii cu harta reprezentată, folosind o mănușă pentru a verifica cum este reprezentată mișcarea, cum este realizată cât de voluntar a fost realizată mișcarea.

De ce ne pasă? Pentru că atunci când învățăm abilității motorii noi, ridicatul mâinii, un sport, cum se pune mortar și cum se lipește faianța, cum se lovește mingea pentru a ajunge la poartă, sau atunci când se exersează mișcări pentru recuperare post rănire, am presupune că oricine gândește mișcarea, apoi o execută cum și-a reprezentat-o prin harta mentală gândită. Dar de cele mai multe ori, cei care învață noile mișcări, mai degrabă acționează în mod repetat, și așa explorează ce rezultă din mișcările făcute.

Mai simplu spus, dacă îi explică antrenorul cum să dea mingea la coș, nu își construiește o hartă fixă de mișcare sportivul novice, ci exersează aruncarea, ca mai apoi să poată să își calibreze direcția, forța și alte detalii.

Revenind la povestea despre studiul menționat, mânușa a fost folosită pentru a ghida un cursor pe un ecran, unde a putut să fie observată și analizată mișcarea, descoperind mișcări similare, dar diverse, nu identice, conform cu o hartă, ci mai degrabă cu tendință exploratorie pentru a afla participantul ce se întâmplă dacă mută cursorul undeva pe ecran.

autor: Doris Pop

referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/04/250430142734.htm