Alegeri care stârnesc și întrețin pofta de viață

Debbie Ford a propus o listă de acțiuni care ajută la a ne bucura mai mult de viață, chiar dacă efectul nu este imediat, ci după câteva exersări ale acestor alegeri:

  • Să manifestaţi empatie faţă de ceilalţi
  • Să vă rezervaţi timp pentru propria persoană
  • Să petreceţi timp cu cei pe care îi iubiţi
  • Să vă observaţi reuşitele
  • Să vă odihniţi
  • Să vă distraţi
  • Să vă jucaţi
  • Să faceţi exerciţii fizice
  • Să mâncaţi bine
  • Să vă cheltuiţi banii într-un mod înţelept
  • Să faceţi planuri de viitor
  • Să staţi în preajma oamenilor care vă oferă inspiraţie
  • Să vă rezervaţi timp pentru a vă hrăni spiritual
  • Să acţionaţi în interesul vostru şi al comunităţii
  • Să vă apreciaţi ca persoană
  • Să fiţi cinstit cu voi înşivă şi cu ceilalţi
  • Să vă respectaţi cuvântul
  • Să vă plătiţi facturile la timp
  • Să daţi dovadă de compasiune
  • Să fiţi apropiat de cei pe care îi iubiti
  • Să faceţi dragoste
  • Să faceţi opere de caritate
  • Să le spuneţi celorlalţi ce mult înseamnă ei pentru voi
  • Să faceţi ce vă place
  • Să perseveraţi în a vă împlini visele
  • Să faceţi alegeri care să corespundă cu ţelurile voastre
  • Să dansaţi
  • Să iertaţi
  • Să vă asumaţi responsabilitatea
  • Să căutaţi ceea ce este bun
  • Să căutaţi ceea ce este corect
  • Să vă faceţi treaba bine
  • Să fiţi aproape de copiii voştri
  • Să ţineţi la partenerul vostru
  • Să-i ascultaţi pe ceilalţi din inimă
  • Să primiţi dragostea ce vi se oferă
  • Să oferiţi putere celor din jurul vostru
  • Să permiteţi celorlalţi să colaboreze cu voi
  • Să creaţi un sistem de sprijin puternic
  • Să spuneţi adevărul
  • Să învăţaţi să spuneţi nu, atunci când este cazul

carte: Debbie Ford, Întrebările potrivite, 2004, Editura For You

autor: Doris Pop

Identitatea de gen

Este felul în care decidem să ne etichetăm sau denumim genul, în funcție de ce considerăm, simțim, dorim, aspirăm, etc.

Poate să fie statică, feminin, masculin, neutru (they), sau poate sp fie fluidă, adică, să fluctueze. Acest fenomen este reprezentat de o variație constantă între genuri, adică, explicam simplu, într-un moment se simte persoana fenimină, în altele masculină, etc.

Sunt persoane care se identifică și strict ca un gen, chiar dacă au momente în care se simt și consideră în o stare de alt gen. De exemplu, unui care se identifică ca femeie, se poate să îi existe momente pe parcursul zilei sau a vieții când se simte pe spectru către influențe de testosteron, hotărâtă, puternică, invincibilă, determinată, etc. Iar și în acele momente, să se identifice tot ca femeie.

Deducem din exemplul anterior că în această identitate de gen, contează și cum interpretăm starea de moement și fluctuațiile hormonale și cu câtă gravitate le asociem cu o schimbare a identității.

Ambele variante sunt valabile, valide și sănătoase atâta timp cât nu ne afectează funcționarea zilnică, putem să ne bucurăm sau să trăim viața decent și nu le simțim ca pe stări sau identități extreme care să ne afecteze emoțional-subiectiv.

autor: Doris Pop

p.s. dacă aveți de adus informații despre acest subiect, vă ascult și vreau să învăț mai multe despre subiect

Intimitatea și vulnerabilitatea

Intimitatea experiențială presupune împărtășirea de timp de calitate, de experiențe și parcurs situații de viață împreună. Aceasta este un fel de a aduna amintiri comune, a împărtăși impresii și a verifica dinamica relației.

Intimitatea intelectuală este exprimarea autentică a gândurilor, interpretărilor despre lume, cunoștințelor despre subiecte generale, de nișă, accceptarea actultării acestor informații și ce tine de ce gândim, ce știm, ce înțelegem despre noi, alții și lume.

Intimitatea fizică are câteva categorii, intimitate sexuală, exersată pentru plăcere, și intimitate afectuoasă care este reprezentată de diverse comportamente platonice, cum sunt ținutul de mână, îmbrățișările, atingerile prietenoase, contactul vizual.

Intimitatea emoțională presupune împărtășirea unor informații cu caracter persona, iar barfa am putea-o compara cu un fel de gpdr problema :)). Aceste informații sunt cu un spectru de intimitate, de la foarte generale, azi parcă mă simt mai agitată sau mai calmă, până la traume, probleme emoționale și cererea de suport moral pentru emoțiile simțite.

Intimitatea spirituală este în relația individuală cu zeitatea sau cu grupul de apartenență la cultul religios, la forma de practică spirituală. Aceasta este trăită destul de intent și cu sens, de obicei, iar rezultatele ei sunt în majoritate pozitive, îmbunătățind starea de bine.

Vulnerabilitatea din aceste tipuri de intimitate

În fiecare dintre aceste categorii, vulnerabilitatea emoțională sau subiectivă are esență similară, să ne dăm voie să riscăm să nu primim reacția pe care o dorim sau de care avem nevoie.

Urma să scrie altcineva despre partea a fi vulnerabili în acele tipuri de intimate, dar a primit o bursă în erasmus și deci scriu tot eu :))

Intimitatea experiențială – ne dăm voie să încercăm experiențe noi, indiferent dacă suntem sau nu siguri că vom performa potrivit sau ne vom descurca sau ne vor plăcea complet.

Intimitatea intelectuală – le dăm voie altora să știe cum gândim, ce preferințe culturale, intelectuale avem, ideologia noastră, chiar și cu riscul de a fi criticați sau judecați moral.

Intimitatea fizică – riscăm prin a ne exprima nevoile, dorințele, senzualitatea, lipsa ei și libidoul altora.

Intimitatea emoțională – ne dăm voie să împărtășim prin discuții emoțiile noastre, ce ne supără, ce ne buură, cum ne simțim, cu riscul de primi sau nu validare și cu cel de a nu fi înțeleși.

Intimitatea spirituală – ne exprimăm liber în gânduri, în discuți, în comportament, în stilul de viață și în decizii preferințele și ideologia spirituală.

autor: Doris Pop

Motive să apreciem tradiția

Tradiția este locală, individuală, globală, cu sens religios, laică, cu emoție sau fără, dar esența tradiției este menținerea cu consecvență a unor comportamente, adică repetarea unor acțiuni care au sens sau au alt scop pentru persoană sau pentru grup.

Între beneficii se numără congruența de sine, confortul ritualului, sensul, predictibilitatea și anticipația.

Congruența de sine se datorează istoricului, amintirilor și prezentului ritual. Fie că discutăm despre un ritual religios, se adună familia la masa de crăciun și merg îmrepună la biserică, fie că este un ritual laic, săptămânal sau lunar ne întâlnim cu prietenii să ne uităm la un film indie, acest obicei ne permite să ne gândim la noi în termeni de istoric coerent. De ceva vreme mergem la același restaurant, de când ne știm mâncăm un fel anume de mâncare, de când am cunoscut partenerul sărbătorim în acest fel. Ne oferă un fel plasă de siguranță pentru identitatea noastră în termeni de consistență și ritualizare a vieții.

Confortul ritualului îl regăsim în faptul că preferăm majoritar cunoscutul, ceva ce știm deja cum se face, ne pricepem tot mai bine la a travesta situația și ne bucurăm tot mai ușor de aspectele pozitive.

Sensul îl dăm noi, l-am descoperit din influența altora sau ne bucurăm de o activitate fără sens, dar este confortantă și se repetă periodic.

Predictibilitatea ne ajută în tradiție pentru că fiind opusă schimbării, ne oferă un model, o schemă a ce avem de făcut sau la ce avem de participat.

Anticipația este un semntiment uneori plăcut, anticipăm că vom face ceva cu sens, ceva la care participăm cu alții și ne simțim dornici de a ne afla în acel grup, cu acei oameni, singuri, unde avem de mers, cu ce avem de făcut.

autor: Doris Pop

Ce mai ascultăm?

  1. Podcastul Radio România cultural

“Este în ”Top 2% oameni de știința din lume în domeniul Științei Alimentelor” (2020, 2021, 2022), “Top 2% oameni de știința din lume în 2023”, “Top 100 „oameni care mișcă țara în direcția bună””, ”Top 10 tineri remarcabili ai României”, “Top 100 manageri 2023 CAPITAL”.

În momentul în care facem un preparat în bucătărie, nu iese ceva, intervii cu un alt ingredient, ajustezi, adaugi, pui sare, adaugi apă, mai pui făină. De fapt, acolo este un experiment, pentru că asta este și filozofia experimentală. Ai ipoteze, ipotezele urmează să fie demonstrate. Le demonstrezi, din punct de vedere științific, în bucătărie, prin experiment, prin ceea ce gătești. Și, în felul acesta, bucătăria, într-adevăr, reprezintă primul nostru laborator de științe. În realitate, totul e chimie. Masa e chimie, noi suntem chimie, cartea e chimie, apa e chimie, totul e chimie în jurul nostru, spune Dan Vodnar, Profesor de Chimia Alimentelor, Gastronomie moleculară și Biotehnologii alimentare în cadrul Facultății de Știința și Tehnologia Alimentelor, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, inițiatorul proiectului Știință cu sare și piper (https://stiintacusaresipiper.ro/) și autorul cărții Știință cu sare și piper. Chimia pe care nu o înveți la școală (Editura Corint Educațional, 2024) – despre care Dan Vodnar va vorbi, în fiecare vineri, la Știința 360, de la ora 14.30, în dialog cu Corina Negrea.

Este autor/coautor a 274 de articole științifice și a 17 capitole în cărți internaționale și este implicat în popularizarea științei în emisiuni radio și TV dar și în evenimente de tip TED X.”

https://www.radioromaniacultural.ro/podcast/stiinta-cu-sare-si-piper/dan-vodnar-bucataria-este-probabil-primul-nostru-laborator-acolo-putem-sa-ne-consideram-cumva-oameni-de-stiinta-mici-dar-importanti-id47060.html

2. Fain & simplu cu Mihai Morar

3. Zunivers podcasts

4. Podcastul revista de psiho

5. Epic talk de Pagina de psihologie

6. Podcast Starea Nației

7. Altceva cu Adrian Artene

articol scris de Doris Pop

Interviu cu Diana Tănase, psihoterapeut

1. Prezentare pe scurt

Sunt Diana și sunt psiholog clinician și psihoterapeut autonom acreditat de către Colegiul Psihologilor din Romania. Sunt specializată în psihoterapii cognitiv- comportamentale, iar în practica din cabinet utilizez tehnici validate științific din mai multe abordări psihologice pentru a îi ajuta pe pacienți. În cabinet lucrez cu adult predominant cu simptome specifice depresiei, anxietății, atacuri de panică, tulburări de comportament alimentar, fobii, tulburări psihologie asociate unei condiții medicale (e.g. hipertiroidism, sindromul ovarelor polichistice, sindromul colonului iritabil, intervenții chirurgicale sau alte afecțiuni care afectează funcționalitatea cotidiană), doliu, dificultăți de adaptare, rezolvare de probleme și luare de decizii.

2. Ce valori îți îndeplinesc proiectele profesionale?

Flexibilitate, echilibru, empatie și ambiție.

3. Păstrarea disciplinei în activitatea profesională

Din punctul meu de vedere, disciplina reprezintă unul dintre punctele mele forte dar și ceea ce mă ajută să ating tot ceea ce-mi propun. Astfel că, in activitatea profesională când vorbesc de disciplina vorbesc de un program prestabilit dar și de echilibru muncă-viață personală. Acest echilibru este unul necesar pentru a reuși o performanță cât mai bună.

4. Experiența dintr-un proiect de care ești mândră

Un proiect drag sufletului meu s-ar rezuma la oferirea de servicii psihoterapeutice probono pentru persoanele care urmează intervenția și planul de tratament al unui nutritionist și care se confruntă cu tulburări psihologice asociate unui diagnostic medical precum hipotiroidism obezitate/sindromul ovarelor polichistice cât și cu tulburări de comportment alimentar (de ex: bulimie, alimentație compulsivă). Experiența în urma acestui proiect a ajutat să mă dezvolt profesional și personal ajungând să înțeleg mult mai în profunzime anumite aspecte psiho-medicale.

5. Activitate dificilă rezumată într-o frază

“Rău cu rău dar, mai rău e fără rău”, din punctul meu de vedere asta ar fi învățătura în urma unei situații dificile pe care a fost necesar să o duc până la capăt. Deci, în final, acel “rău” m-a învățat ceva despre mine, ceilalți și viață.

6. Proiect important pentru tine, descris 

Lucrez în prezent la crearea anumitor video clipuri psiho-educative pe diverse tematice specifice psihoterapiei pentru a educa publicul larg cu privire la ce este psihoterapia, ce înseamnă depresia, anxietatea, tulburările de comportament alimentar, tulburarea de panică și cum anumite diagnostice medicale au impact asupra sănătății noastre mintale. Aceste videoclipuri le realizez personal cât și in baza participării mele la anumite emisiuni de la NCN.

7. Documentare continuă

Da, obișnuiesc să particip la cursuri de formare continuă pentru a rămâne la curent cu noile cercetări din domeniu dar în același timp continui să mă documentez constant în baza studiilor de specialitate care se publică pentru a putea să împărtășesc oamenilor cu care interacționez cele mai utile informații pentru a-i putea ajuta cât mai bine și cât mai repede. Ce-mi menține curiozitatea sunt subiectele următoare: anxietate, depresie, tulburări de comportament alimentar, tulburare de panică, atacuri de panică, fobii (ex. condus, stomatolog etc), doliu, anumite diagnostice medicale și impactul lor asupra sănătății mintale (de exemplu: hipotiroidism, obezitate, sindromul ovarelor polichistice, cancer, diabet, intervenții chirurgicale etc).

8. Altă profesie ai avea? 

Cu siguranță, o altă profesie ar fi fost “profesor de limba și literatura spaniolă”. Am avut 2 mentori extraordinari în momentul în care am învățat această limbă iar pasiunea și dragostea pentru limba spaniolă cât și pentru cultura spaniolă m-a prins pentru toată viața.

Biblioteca personală e împărțită în 2: gramatică și literatură spaniolă iar cealaltă jumătate psihologie. Îmi amintesc cu drag din facultate când colegii mei citeau cărțile în limba engleză și eu în spaniolă. Și acum îmi amintesc când am învățat la disciplina de neuroștiințe neuro-transmițătorii și d-nul profesor ne trimitea bibliografia în engleza iar eu stăteam acasă și căutam aceleași studii în spaniolă pentru că era mult mai plăcut pentru mine sale citesc în spaniolă. Și în prezent, continui să citesc studii de specialitate din psihologie in limba spaniolă. Prietenii mei din Spania, Columbia, Mexic sunt plăcut surprinși de entuziasmul pe care îl pot oferi celor 2 pasiuni din viața mea: psihologie și limba spaniolă.

9. O propoziție reținută din facultate

Nu poți întotdeauna schimba un gând irațional dar întotdeauna îl poți “flexibiliza”. Schimbând gândirea, schimbăm dispoziția.

Interviu cu Florentina Negrescu

Te rog să te prezinți pe scurt

Sunt un psihoterapeut cu o vastă experiență în domeniu, având o practică de peste 14 ani. În timpul acestor ani, am avut privilegiul de a lucra cu o gamă largă de clienți si de a-i ajuta să-
și depășească dificultățile și să-și îmbunătățească calitatea vieții. Metoda mea de lucru se bazează pe o abordare integrativă, adaptată nevoilor și preferințelor fiecărui client în parte. Am
acumulat expertiză în diverse tehnici și modalități terapeutice, inclusiv terapie cognitiv-comportamentală, terapie de acceptare și angajament, terapie de cuplu și terapie de familie.

Prin intermediul ședințelor de terapie, ofer un spațiu sigur și confidențial în care clienții pot explora și înțelege mai bine emoțiile, gândurile și comportamentele care le afectează viața împreună, ne concentrăm pe identificarea surselor de stres, rezolvarea conflictelor interne și dezvoltarea abilităților de adaptare și gestionare a dificultăților.

Îmi asum un rol de ghid și susținător pentru clienți, încurajându-i să-și descopere resursele interne, să-și dezvolte abilitățile de autocunoaștere și să-și atingă obiectivele personale. Înțeleg că
fiecare persoană este unică și că fiecare situație are particularitățile ei, de acea personalizez terapia în funcție de nevoile individuale ale fiecărui client.

Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?

În activitatea mea de psiholog și psihoterapeut, valorile de bază includ empatia, respectul față de diversitatea individuală, confidențialitatea, integritatea și promovarea bunăstării mentale.
Aceste valori sunt cele care definesc interacțiunile mele cu clienții în cabinet.

Cum păstrezi disciplina în activitatea ta profesională?

Pentru a păstra disciplina în activitatea profesională, am adoptat câteva practici care pentru mine funcționează forte bine:

  1. Stabilirea obiectivelor zilnice: Definirea unor obiective clare pentru fiecare zi te poate ajuta să menții direcția și să prioritizezi activitățile.
  2. Planificare eficientă a timpului: Folosirea unui calendar sau a unei liste de sarcini pentru a organiza și gestiona timpul in mod eficient.
  3. Auto-reflecție: Evaluarea regulată a performantelor și ajustarea strategiilor în funcție de rezultatele obținute.
  4. Învățarea continuă: Permanenta dezvoltare a abilităților și cunoștințelor pentru a fi la curent cu noutățile din domeniul meu.
  5. Setarea limitelor: Stabilirea unor limite clare între viața profesională și cea personală pentru a-mi menține un echilibru sănătos.

Descrie pe scurt experiența ta dintr-un proiect de care ești mândră.

Am fost implicată într-un proiect de orientare vocațională pentru adolescenți. In cadrul acestui proiect am facilitat sesiuni de testare și apoi de consiliere oferindu-le adolescenților informații
și resurse pentru a-i ajuta în identificarea intereselor și aptitudinilor lor. Acest proiect a fost o experiența deosebită pentru mine și mă umple de satisfacție, știind că am contribuit la
pregătirea lor pentru alegeri educaționale și profesionale conștiente.

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate fi rezumat într-o singură frază?
Am învățat că perseverența și încrederea în capacitățile proprii pot duce la depășirea oricăror obstacole.

Este un proiect de dezvoltare a abilităților socio-emoționale în rândul copiilor și adolescenților. Este ceva inovator pe piața din România și în prezent lucrez la pregătirea unor materiale pentru sesiuni interactive în care vor fi implicați beneficiarii direcți copiii/adolescenții, dar și părinții și profesorii.

Te documentezi frecvent despre descoperirile in domeniul tău, ce îți menține curiozitatea antrenată?

Da, menținerea curiozității înseamnă că sunt mereu în căutare de informații noi, că mă interesez de cercetări recente și perspective inovatoare în domeniul psihologiei și al științelor cognitive.
Completez toate acestea cu participarea la conferințe, cu lecturarea de articole și cărți de specialitate. Evident că nu lipsește nici interacțiunea cu alți profesioniști care mă motivează
să ramân la curent cu cele mai noi evoluții și să continui să învăț în domeniul meu de activitate.

Dacă ai ave altă profesie, care ar fi aceasta?

Am deja o altă profesie și am activat în businessul cu produse petroliere timp de mai bine de două decenii.

Spune-ne un element sau o propoziție care ți-a rămas în amintire din timpul facultății și care te-a ajutat mai târziu!

“Învață să înțelegi, nu doar să asculți.” Această perspectivă m-a ghidat întotdeauna în dezvoltarea mea personală și în practica profesională. Am trecut astfel de la o simplă ascultare la o ascultare activă, lucru ce a adus, în practica mea profesională, multiple beneficii. Atât mie cât și clientului din cabinet.

Interviu Irina Mănarcă, psihoterapeut

Te rog să te prezinți pe scurt

Sunt Irina și sunt psihoterapeut în abordarea Cognitiv-Comportamentală, fiindu-mi dragi Terapia Schemelor și Terapia prin Acceptare și Angajament. Lucrez în cabinet alături de oamenii care își pun încrederea în terapie și simt că asta mă împlinește. Îmi place să-mi petrec timpul liber în natură, gătind sau citind.

Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?

Chiar citeam ,,Indrăznește să conduci” de Brené Brown și din cele două pagini de valori am subliniat instant: compasiunea, vulnerabilitatea și echilibrul.

Cum păstrezi disciplina în activitatea ta profesională?

Cred că sunt o persoană cu obiceiuri destul de haotice. Tocmai din acest motiv îmi structurez programul printr-o agenda și tin să am vineri seara, în cea mai mare parte, desfășurătorul pentru săptămâna care urmează. Am și obiceiul de a-mi scrie o listă cu tot ce am de realizat pentru munca în cabinet (materiale pentru clienți, documente, facturi, capitole de citit pentru dezvoltarea personală). Am învățat și să îmi ascult corpul și mintea pentru a-mi prioritiza sarcinile și a nu mă epuiza.

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândră.

Mi-e tare drag proiectul Centrul Minții, pe care îl co-coordonez cu trei colege, din cadrul Organizației Minte Forte. Pe scurt oferim servicii de psihoterapie oamenilor din medii dezavantajate socio-economic. Am început să activez din iulie 2023 și mă ocup în mare de partea administrativ-financiară a proiectului. Pe lângă asta, ne adunam mințile pentru a găsi resurse ca să creștem proiectul și să asiguram terapie pentru cât mai multe persoane.

Ce ai învățat dintr-o activitate dificilă pe care ai avut neplăcerea să o faci și care poate fi rezumată într-o frază? 

Mi-a fost greu să mă ocup de tot ce înseamnă administrativ la cabinet. Știu că am depus un dosar de câteva ori până să-mi fie aprobat pentru că nu puteam urmări indicațiile celor de la Colegiul Psihologilor și amânam să-l refac. Mi-am luat o zi libera ca să fiu atentă la toate documentele și să il retrimit. In cele din urmă s-a soluționat. De atunci îmi acord timp special pentru tot ce tine de birocrație. Munca in cabinet include si asta. Chiar dacă nu îmi place să mă  ocup activ de acte, e necesar.

La ce lucrezi acum important pentru tine

Momentan lucrez la pagina de psiholog. mi doresc ca oamenii să știe mai multe despre ce înseamnă psihoterapia. Cred că e important să se demonteze unele mituri precum „un psiholog nu te poate ajuta cu adevărat, doar te ascultă”. Psihoterapia e utilă și pentru probleme clinice precum depresia, tulburările de anxietate sau tulburarea de stres post traumatic, dar si pentru probleme subclinice cum ar fi gestionarea dificultăților din relații sau crearea unor obiceiuri sănătoase ( de exemplu vreau să fac mișcare săptămânal). Psihoterapeutul e de fapt un specialist (având cunoștințe in psihologie dar si domenii conexe), dare în primul rând un om care vine înspre alți oameni, aflați in dificultate, cu ascultare si compasiune.

Te documentezi frecvent despre noile descoperiri in domeniu tău, ce îți menține curiozitatea antrenata?

Oamenii alături de care lucrez! Cred că e imposibil să nu am curiozitate atunci când o persoană vine in cabinet cu o problema. Inevitabil caut resurse, cites noi studii, întreb colegi despre ce cârti pot citi sau recomanda. E greu să fiu indiferentă la suferința oamenilor și asta mă impinge mereu să fiu .. în temă” . E o satisfacție foarte mare când știu că am ajutat pe cineva să își îmbunătățească o parte a vieții.

Pe lângă ce am spus mai sus, cred că e vorba și despre o curiozitate personală legată de acest domeniu. Mintea umană e captivantă si deseori „mi se face pielea de găină” atunci când cites cărți de psihologie. Mă ajut si pe mine odată cu clienți mei. Ca si oamenii care vin in cabinet, si eu ca om am neajunsurile mele si dezvoltarea personală e un proces continuu.

Dacă ai avea altă profesie, care ar fi aceasta?

Profesor fără îndoială 🙂 Visul meu initial a fost să fiu profesoară și am fost inspirată de-a lungul timpului de mentori extraordinari. Am avut ocazia să cunosc cadre didactice pe care le voi avea în minte toată viața. S-au implicat dincolo de munca de la catedra în viața mea personală prin: încurajări, feedback constructiv și sădirea încrederii personale. Mi-am dorit mereu să pot da înapoi asta. Chiar am avut recent o experiența pozitivă prin susținerea

unor sesiuni de practică cu studenții de la Facultatea de Psihologie. A fost plăcut să vad entuziasmul lor de a învăța tehnici terapeutice și am simțit că aduc o contribuție. Mi-as dori

să repet experiența sau chiar să mă îndrept spre aria didactică la un moment dat.

Spune-ne un element sau o propoziție care ți-a rămas in minte din ani facultății, care te-a ajutat mai târziu.

Am multe fraze in minte din timpul facultății care mi-au fost utile, dar mesajul pe care l-am interiorizat a fost să gândesc critic și să-mi aleg bine sursele din care mă informez.

Să nu cad in mreaja soluțiilor rapide și chiar să suspectez atunci când cineva încearcă să mă facă să cred în ceva de genul. 5 pași prin care scapi sigur și singur de depresie”. Și asta e ceva ce recomand cititorilor, clienților și oricui să facă.

interviu cu Mira Miere – practică psihologia cu responsabilitate și empatie

Începem mai general puțin

Te rog să te prezinți pe scurt

Am studiat psihologia, masterele de judiciară și tehnici. Am început practica profesională destul de timpuriu. În prima etapă, am fost norocoasă să cunosc partea clinică, din spitale și cea judiciară, la inspectorat și pe parte privată. Faptul că am avut ocazia să văd realmente ce înseamnă profesia și să cunosc aspectele practice a fost important și a fost un factor decizional important în structurarea carierei mele. De asemeni, mi-aș dori să accentuez importanța unui mentor (supervizor) în structurarea carierei. Pentru mine, acea persoană a fost dr. Vaida Hadrian.

Un alt lucru important despre mine este că profesez ca psiholog din motivația de a lucra cu rănile emoționale. Știm că mintea noastră se concentrează mai mult pe elementele negative, de aceea cred ca este important să existe un echilibru și să acordăm aceiași importanță rănilor psihice, precum o acordăm celor fizice. În demersurile mele profesionale vreau să mă axez pe acest aspect, de a ajuta oamenii să își reducă și vindece rănile.

Ce valori îți împlinesc proiectele profesionale?

Cel mai relevant aspect, sursa motivațională a proiectelor profesionale, este dorința de a putea ajuta oamenii să de vindece și să adreseze rănile acestea invizibile. Mă identific cu acest demers și face parte din personalitatea mea, ca valoare.

Empatia este un lucru esențial, pentru că trăim într-o lume care funcționează foarte mult din mișcări și uităm să înțelegem motivațiile persoanei sau emoțiile care declanșează diferite comportamente. Prin empatie reușim să înțelegem aceste aspecte nevăzute.

Cum păstrezi disciplina în activitatea ta profesională?

Folosesc o agendă care mă ajută pe partea de management al timpului și în a știi cum să-mi consum resursele pe parcursul unei zile. Programul pe care îl am este parțial haotic. Când plănuiesc ședințele de terapie, am o structură prealabilă, pe care o urmez cu strictețe în funcție de paradigma terapeutica. Partea nestructurată ține de expertizele judiciare, unde există niște obiective formulate de instanță, foarte speculative, precum și termene destul de scurte. În acest demers, propunem o reformulare a obiectivelor, alegem metodologia de psihodiagnoză și avem un termen destul de scurt pentru ședințe. În aceste ședințe se face o evaluare, se colectează informații de anamneză, precum și referitoare la speță, inclusiv reconstituirea faptelor. Ulterior, se alcătuiește un raport în care se formulează răspunsurile la obiective și opinii de specialitate.

În unele cazuri,  se reprogramează ședințele din ziua respectivă pentru respecta termenele impuse de judecătorie și facilita demersul.

Ce presupune o expertiză judiciară?

O expertiză judiciară presupune studierea dosarului unei spețe, alcătuirea unui protocol de expertiză (metode de psihodiagnostic, informații de anamneză și alte documente), partea de interviu și redactarea raportului. Personal, cred că este utilă studierea dosarului înainte de structurarea expertizei, pentru a cunoaște detaliile cazului. Acest lucru ne ajută în a  ne formula opinii pertinente la obiective și la a depista incongruențe sau comportamente de disimulare, dacă sunt prezente.

Partea de psihodiagnostic, anamneză și interviu este foarte intensă, iar timpul limitat. Dacă nu cunoști acele informații s-ar putea să nu observi factori relevanți în timpul interviului. 

Descrie pe scurt experiența dintr-un proiect de care ești mândru.

Sunt mândră de situațiile în care am reușit, ca echipă să observăm informații relevante care nu au fost menționate în partea investigativă. Aportul nostru poate fi un factor decisiv, și prin urmare, poate face o diferență în viața unui om.

  Acest demers m-a ajutat să realizez importanța psihologilor în instanță precum și a mecanismelor psihologice din spatele faptelor. Într-un proces în care știm că exista filtre perceptive, erori de rațiune, distorsiuni cognitive sau sugestibilitate, nu ne putem baza în totalitate pe declarații. Psihologia judiciară poartă responsabilitatea de a ajunge la concluzii pertinente referitoare la situația reală și a minimiza impactul acestor factori subiectivi.

Și trecem la mai specific

La ce lucrezi acum important pentru tine

Am descoperit recent importanța terapeutică a fotografiei. Am început un proiect pentru a aborda unele probleme legate de conceptul de stima de sine. A fost uimitor să descopăr că poți să îți consolidezi aceasta parte și să reduci distorsiunile de imagine de sine prin proiectul fotografic. Oamenii sunt obiectul fotografiei precum trăsăturile lor, în elementul în care se simt confortabili. Este un proiect pe care l-aș recomanda clienților mei care se confruntă cu această problemă. Comparăm percepția noastră, imaginea obiectivă iar beneficiul apare când realizăm că filtrul nostru cognitiv este distorsionat de erori perceptive. Prin a compara o imagine obiectivă cu cea subiectivă, erorile cognitive sunt diminuate.

De asemenea, mi-am redeschis activitatea privată în cabinet. (https://www.facebook.com/psihologmirelagabrielamiere)

Te documentezi frecvent despre noile descoperiri în domeniul tău, ce îți menține curiozitatea antrenată?

Psihologia este o știintă în continuă dezvoltare. Fiind obiectul pasiunii mele, mă fascinează noile descoperiri. De asemenea, este util și necesar, deoarece mereu apar noi dezvoltări.

Dacă ai avea altă profesie, care ar fi aceasta?

Când mi-am ales traiectoria profesională, aceasta a fost singura profesie în care mă puteam imagina. Dacă ar trebui să aleg altă profesie, probabil ar fi relaționată cu același domeniu.

Spune-ne un element sau o propoziție care ți-a rămas în amintire din anii facultății, care te-a ajutat mai târziu?

O amintire care a rămas cu mine, a fost dintr-un curs de statistică. Profesorul ne-a prezentat un video cu o minge de baschet, a cărei umbră era modificată. Prin acest video ni s-a demonstrat că percepția umană este atât de personală și poate să fie atât de ușor influențată de factori de mediu, scheme cognitive sau emoții. Printr-o schimbare subtilă, respectiv a locației umbrei, interpretarea era modificată radical.

10 zile de discuții cu 10 psihologi- interviu cu Doris Pop, psihoterapeut

  1. Despre tine ca om și psiholog

Prezintă-te cum te consideri ca fiind în postura de om și de psiholog

Sunt Doris, uneori serioasă, alteori cu chef de distracție. Mă străduiesc să păstrez seriozitatea pentru mediul profesional și să petrec timp de calitate cu oamenii dragi. Consider că am avut experiențe diverse de viață în care am avut oportunitatea de a aplica ce am învățat în formarea ca psiholog, de asemenea, am lucram și ascultat oameni cu experiențe diverse, care m-au marcat, uimit sau învățat câte ceva. Mi se pare, că așa cu zicea Yalom, avem onoarea de a lucra cu intimitatea altor oameni, la fel cu a noastră, iar acest privilegiu presupune că putem asista la vindecarea, dezvoltarea, stabilitatea unui client, dar și avem responsabilitatea de a folosi cele mai utile, eficiente și personalizate tehnici pentru a-i ajuta pe clienți în vindecare sau în dezvoltare și explorare personală.

În postura de psiholog simt că am ajuns într-un punct de echilibru, în care îmi accept trăsăturile, competențele, iar acest fundal îmi oferă mediul propice pentru a-mi corecta lipsurile și a folosi resursele personale, dar și pe cele pe care le am de accesat pentru fiecare client, în scopul de a lucra cum îi este mai potrivit pentru propria dezvoltare.

Aș adăuga la felul în care mă identific ca fiind un people pleaser aproape complet vindecat, am ajuns după mulți ani de muncă cu mine să mă redresez și să iau decizii bazate mai mult pe propriile valori, nu doar pe ce consideră alții că este potrivit.

Ai hobby-uri despre care ai vrea să ne povestești

Un hobby este scrisul, care mă împlinește. Aranjatul cuvintelor pe hârtie sau pe suport digital îmi aduce o anumită bucurie, fie că sunt texte de poezie, eseuri sau argumentări științifice. Frazarea, pe care o observ și în lecturile pe care le savurez în perioadele de relaxare sau când caut motiv să procrastinez de la un proiect, au o anumită carismă a lor. Mă fascinează felul în care mintea umană frazează ceea ce simte, gândește sau observă. A reieșit din ce am spus înainte că am ca ocupație cititul, specific de cărți, citesc cam tot ce prind, la ce am acces și în timpul lecturii decid dacă ce am citit este util pentru cabinet, pentru mine, este o artă pe care o apreciez sau este o lectură care ar fi mai potrivită pentru stilul altui cititor, caz în caz o las în lista de lecturi, dar nu îi dau o utilitate.

Într-un secol în care selecția informației și capacitatea de gândire critică sunt mai necesare decât abilitatea de a citi mult, știu că uneori poate să pare o pierdere de vreme lectura unor cărți neconforme cu propriile păreri sau practici, dar le consider un mod util de a conștientiza că nu doar stilul personal este valid, ci și alte moduri de a interpreta viața și a da sens evenimentelor.

Ce ai reușit să îmbunătățești la tine după studiile de psihologie

A durat puțin în cazul meu, în primii ani de facultate mă întrebam ce caut acolo și de ce nu mă axez pe artă, apoi, mi-a intrat în suflet psihologia și am început să o trăiesc, nu doar să o învăț la școală. Am fost în multe domenii late bloomer, dar nu regret pentru că am ajuns unde aveam nevoie să ajung, chiar dacă nu era ceea ce mi-am dorit. Acum specific pentru întrebare, am identificat la mine, pe rând, în gradul în care eram capabilă, simptomele, unele deficiențe, unele iluzii și le-am luat pe rând să le lucrez. Cu unele și acum mai am de lucru și sunt conștientă că unele mă vor provoca și în viitor. Mulțumirea cu care plec din studiile de psihologie este că am realizat definit că suntem mai mult decât un comportament izolat sau o vorbă spusă în timpul unei emoții intense și toți avem provocările noastre, așa că cunoștințele mele și clienții au parte de aceeași acceptare și înțelege pe care mi-o acord.

  • Despre cabinet și birocrație

Ce specializări ai și cum ai ajuns să practici psihologia (ce te-a inspirat)

Sunt în formare și supervizare în psihoterapie cognitiv-comportamentală (dar practic și tehnici din alte abordări, unde este nevoie de sincretism) și psihologie clinică. Mi se pare că se completează fiindcă intervenția se face informată de evaluarea clinică, iar evaluarea clinică este mai nuanțată datorită experienței din terapie și a felului în care înveți să formulezi întrebări în cabinet cu clientul.

Cum a fost experiența de deschidere a cabinetului

A fost foarte emoționantă, am avut unele dubii legate de capacitatea mea a de profesa, dar s-au șters odată cu practica intensă din ultimul an. Birocratic, m-a provocat să am răbdare, să fiu atentă la detalii, am citit legi și am învățat despre noi documente, dar consider că a meritat pentru a ajunge să exercit rolul de psiholog în cabinet.

Ce te motivează să continui

Mă motivează disciplina și angajamentul, în principal, fiind și studentă la doctorat, este o ocupație pentru doar o parte din săptămână. Această îmbinare mă ajută să mă străduiesc să fiu la zi cu cercetările, cu clienții, cu regulamentele, etc. Ca valori, mă motivează respectul față de oameni și de bunăstarea lor, dorința de a-mi respecta și îndeplini obiectivele și setea de a cunoaște oameni. Așa cum decorez biografii, la fel mă fascinează fiecare client și încerc să îi înțeleg propria perspectivă, propriile nevoie și să găsesc soluțiile optime în intervenții.

Ce consideri că ar putea fi simplificat în practica Colegiului psihologilor

Mi se pare că se fac demersuri pentru a dezvolta colegiul, dar din propria experiență, consider că merită ușurată accesarea scalelor validate, care să fie acceptate de colegiu, mi-a fost greu să îmi fac la început de drum un set de scale care să fie util pentru clienți, dar care și să îmi permită să pot deschide cabinetul cu bugetul pe care îl aveam disponibil. Observ și apreciez oricum schimbările și dezvoltările din munca lor.

  • Despre practica privată și din clinici

Cum au fost primii clienți și cum ai ajuns la ei?

Chiar primii clienți au fost veniți din mediu academic, să îi spunem, unde au apela la mine, știind că sunt la început, dar cu încredere că pot să își împărtășească îngrijorările și să caute suport și ghidaj.

Ai să ne povestești experiențe marcante, emoționante de la cabinet (păstrând confidențialitatea clienților!)?

În cabinet auzi povești dificil de auzit uneori, de aceea ne exersăm urechea pentru a putea să îi înțelegem pe clienți, să fim neutri și să le oferim ce au nevoie. Un caz anume, nu am să zic că a fost foarte marcant, dar în general, reflectez la experiențele pe care mi le expun clienții. Aș putea menționa un caz în care clienta era atât de obișnuită să țină pentru ea problemele, că au durat câteva ședințe până să ajungă să accepte că are la dispoziție un mediu sigur în care să se destăinuie, iar cel mai importat a ajuns la concluzia firească că o supărare împărtășită este mai ușor de purtat. Un alt client a venit pentru probleme de procrastinare, ca apoi să aflu, pe parcursul ședințelor că are probleme de identitate și se respinge pentru că are o altă orientare sexuală decât cea normativă. A fost un caz provocator și acela, dar mi-a oferit șansa să ascult un om neauzit, care avea nevoie de validare și înțelege.

Dar amuzante?

A fost o discuție amuzantă la o ședință, unde am pornit în ritm alert să rezolv problemele de pe lista pentru acea zi și am uitat că îi dădusem o temă de făcut, nu mi-am nici notat, deci la final clienta, când am întrebat dacă mai vrea să discutăm o întrebare în ultimele minute rămase, a zis că ar vrea să discutăm tema, am fost surprinsă, am râs ambele copios de inversarea perspectivelor (de obicei ea uita să le facă) și de atunci îmi notez când dau teme, pentru că am mai mulți clienți și le memorez exercițiile pentru acasă tuturor.

Ce abordări preferi ca teorie și metode de intervenție

 Principala abordare și cea majoritară este pentru mine cea pe care am studiat-o mai bine de șapte ani, cognitiv-comportamentală. De acolo iau conceptualizările, tehnicile și protocoalele de intervenție, dar completez cu exerciții din psihologia pozitivă, care mi-a intrat la suflet și unde este necesar cu abordările din terapia dialectică. Oricum pe parcursul carierei voi continua să mă formez și specializez pentru că fie apar tehnici noi, care sunt eficiente, fie realizez că am nevoie de competențe noi.

  • Despre înțelepciunea psihologiei

Ce motto ai păstrat în practică

Mi-este greu de spus sau de ales unul fix, știu că în întreb de obicei pe cei intervievați la revistă dacă au un motto și mă surprinde că majoritatea au unul stabil, ales și gata. Aș îndrăzni să spun că am unele fixuri sau standarde și de acolo pornește evaluarea propriilor performanțe. În practică, am ideea că dacă omul acela a ales să lucreze cu mine, am responsabilitatea de a mă ocupa de ce îmi prezintă că are nevoie. Legat de oameni, tind și aleg zi de zi să ofer acea acceptare și respect pe care nu le-am primit când aveam nevoie. M-am vindecat de lipsa lor și știu că fiecare are nevoie să își ofere propriei persoane respectul și validarea, dar la fel de real este că până ajung să și-o ofere singuri, cei din jur, au nevoie de modele pe care să le poată învăța. Iar dacă îmi învăț clienții să se respecte pe ei și pe cei din jur, pot spune că am împlinit un obiectiv general al profesiei.

Ce ai transmite cititorilor ca povață de viață, ca o recomandare sau concluzie care te-a făcut să fii puțin mai înțelept   

Un laitmotiv al propriei vieți a fost oscilarea între a-mi urma calea și a satisface așteptările celorlalți, iar ca o concluzie la care am ajuns, aș spune că orice alegem să facem, contează să ponderăm în ce măsură este o decizie bazată pe valori, preferințe și nevoi, în detrimentul anxietății și a îngrijorării că ceilalți ne-ar putea judeca. Am ajuns la povața că de cele mai multe ori conținutul contează mai mult pe termen lung decât imaginea. Și imaginea contează, desigur, dar dacă suntem împăcați cu lumea interioară ne va interesa mai puțin părerea unui străin.