În ce roluri putem să ne regăsim și ce câte feluri sunt relațiile sociale?
Rolurile sociale sunt seturi de atribuții și drepturi, așteptări și norme determinate social pe care le îndeplinim în relațiile sociale, în grupuri, în contexte cu ceilalți.
Rolurile pot să fie:
familiale sau de grup restrâns: părinte, soră, frate, fiu, fiică, rudă, prieten
colegiale: coleg de muncă, coleg de școală, profesor, șef, subaltern, coleg de bancă
Este felul în care decidem să ne etichetăm sau denumim genul, în funcție de ce considerăm, simțim, dorim, aspirăm, etc.
Poate să fie statică, feminin, masculin, neutru (they), sau poate sp fie fluidă, adică, să fluctueze. Acest fenomen este reprezentat de o variație constantă între genuri, adică, explicam simplu, într-un moment se simte persoana fenimină, în altele masculină, etc.
Sunt persoane care se identifică și strict ca un gen, chiar dacă au momente în care se simt și consideră în o stare de alt gen. De exemplu, unui care se identifică ca femeie, se poate să îi existe momente pe parcursul zilei sau a vieții când se simte pe spectru către influențe de testosteron, hotărâtă, puternică, invincibilă, determinată, etc. Iar și în acele momente, să se identifice tot ca femeie.
Deducem din exemplul anterior că în această identitate de gen, contează și cum interpretăm starea de moement și fluctuațiile hormonale și cu câtă gravitate le asociem cu o schimbare a identității.
Ambele variante sunt valabile, valide și sănătoase atâta timp cât nu ne afectează funcționarea zilnică, putem să ne bucurăm sau să trăim viața decent și nu le simțim ca pe stări sau identități extreme care să ne afecteze emoțional-subiectiv.
autor: Doris Pop
p.s. dacă aveți de adus informații despre acest subiect, vă ascult și vreau să învăț mai multe despre subiect
Intimitatea experiențială presupune împărtășirea de timp de calitate, de experiențe și parcurs situații de viață împreună. Aceasta este un fel de a aduna amintiri comune, a împărtăși impresii și a verifica dinamica relației.
Intimitatea intelectuală este exprimarea autentică a gândurilor, interpretărilor despre lume, cunoștințelor despre subiecte generale, de nișă, accceptarea actultării acestor informații și ce tine de ce gândim, ce știm, ce înțelegem despre noi, alții și lume.
Intimitatea fizică are câteva categorii, intimitate sexuală, exersată pentru plăcere, și intimitate afectuoasă care este reprezentată de diverse comportamente platonice, cum sunt ținutul de mână, îmbrățișările, atingerile prietenoase, contactul vizual.
Intimitatea emoțională presupune împărtășirea unor informații cu caracter persona, iar barfa am putea-o compara cu un fel de gpdr problema :)). Aceste informații sunt cu un spectru de intimitate, de la foarte generale, azi parcă mă simt mai agitată sau mai calmă, până la traume, probleme emoționale și cererea de suport moral pentru emoțiile simțite.
Intimitatea spirituală este în relația individuală cu zeitatea sau cu grupul de apartenență la cultul religios, la forma de practică spirituală. Aceasta este trăită destul de intent și cu sens, de obicei, iar rezultatele ei sunt în majoritate pozitive, îmbunătățind starea de bine.
Vulnerabilitatea din aceste tipuri de intimitate
În fiecare dintre aceste categorii, vulnerabilitatea emoțională sau subiectivă are esență similară, să ne dăm voie să riscăm să nu primim reacția pe care o dorim sau de care avem nevoie.
Urma să scrie altcineva despre partea a fi vulnerabili în acele tipuri de intimate, dar a primit o bursă în erasmus și deci scriu tot eu :))
Intimitatea experiențială – ne dăm voie să încercăm experiențe noi, indiferent dacă suntem sau nu siguri că vom performa potrivit sau ne vom descurca sau ne vor plăcea complet.
Intimitatea intelectuală – le dăm voie altora să știe cum gândim, ce preferințe culturale, intelectuale avem, ideologia noastră, chiar și cu riscul de a fi criticați sau judecați moral.
Intimitatea fizică – riscăm prin a ne exprima nevoile, dorințele, senzualitatea, lipsa ei și libidoul altora.
Intimitatea emoțională – ne dăm voie să împărtășim prin discuții emoțiile noastre, ce ne supără, ce ne buură, cum ne simțim, cu riscul de primi sau nu validare și cu cel de a nu fi înțeleși.
Intimitatea spirituală – ne exprimăm liber în gânduri, în discuți, în comportament, în stilul de viață și în decizii preferințele și ideologia spirituală.
Tradiția este locală, individuală, globală, cu sens religios, laică, cu emoție sau fără, dar esența tradiției este menținerea cu consecvență a unor comportamente, adică repetarea unor acțiuni care au sens sau au alt scop pentru persoană sau pentru grup.
Între beneficii se numără congruența de sine, confortul ritualului, sensul, predictibilitatea și anticipația.
Congruența de sine se datorează istoricului, amintirilor și prezentului ritual. Fie că discutăm despre un ritual religios, se adună familia la masa de crăciun și merg îmrepună la biserică, fie că este un ritual laic, săptămânal sau lunar ne întâlnim cu prietenii să ne uităm la un film indie, acest obicei ne permite să ne gândim la noi în termeni de istoric coerent. De ceva vreme mergem la același restaurant, de când ne știm mâncăm un fel anume de mâncare, de când am cunoscut partenerul sărbătorim în acest fel. Ne oferă un fel plasă de siguranță pentru identitatea noastră în termeni de consistență și ritualizare a vieții.
Confortul ritualului îl regăsim în faptul că preferăm majoritar cunoscutul, ceva ce știm deja cum se face, ne pricepem tot mai bine la a travesta situația și ne bucurăm tot mai ușor de aspectele pozitive.
Sensul îl dăm noi, l-am descoperit din influența altora sau ne bucurăm de o activitate fără sens, dar este confortantă și se repetă periodic.
Predictibilitatea ne ajută în tradiție pentru că fiind opusă schimbării, ne oferă un model, o schemă a ce avem de făcut sau la ce avem de participat.
Anticipația este un semntiment uneori plăcut, anticipăm că vom face ceva cu sens, ceva la care participăm cu alții și ne simțim dornici de a ne afla în acel grup, cu acei oameni, singuri, unde avem de mers, cu ce avem de făcut.
nu doar pentru că este ascultată într-o biserică, ci pentru că se aude divin.
Tango de suburbie este un spectacol muzical care merită savurat pentru acordurile latine. Giampaolo Bandini (chitară) și Cesare Chiacchiaretta (bandoneon) ne încântă urechile cu acordurile pe care le stârnesc într-un cadru liniștit.
Fiecare piesă, aplauzele dintre părți și imaginea lor formală, dar modernă și cu influențe flamengo relaxate, sunt îmbinate într-un simplu și complet spectacol de sunete.
Reușesc să trezească în auditori atitudinea de spate drept, pasiune și totuși, într-un mod solemn și ușor tihnit, datorită sălii din biserică.
revista de psiho 