Cum gestionează stresul diferit cei sănătoși mental și cei cu tulburări?

Stresul este un fenomen dificil de gestionat pentru oricine, dar cei cu tulburări emoționale, psihologice, îl gestionează și mai greu.

Din ce motive poate să fie mai greu de gestiont stresul de către aceștia?

  • credințe iraționale
  • lipsa abilităților de reglare emoțională
  • consum mult de energie cu problemele emoționale
  • interpretarea eronată a realității
  • indisponibilitate de a accepta că au de rezolvat problema stresantă
  • negarea realității
  • intoleranța la stres (nici nu îș dau voie să simtă că sunt stresați ca să se poată calma)

Dacă te regăsești în una dintre situațiile prezentate, sunt șanse mari să te poți elibera de aceste poveri prin terapie, auto-terapie sau consiliere și coaching.

referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/05/250522125408.htm

autor: Doris Pop

Apreciem orașele cu multe cartiere, distanțe mari?

Un studiu interesant și util pentru oricine este interesat de transportul în oraș, a fost publicat în Nature, menționând o ierarhie a orașelor în funcție de cât de umblabile sunt distanțele dintre reperele orașului.

În imagine se poate vedea dă Europa stă cel mai bine la acest capitol, având orașe mai vechi, formate înainte de exista industrializarea mașinilor moderne și mai ieftine.

Cu cât este mai albastru cercul orașului, cu atât este mai umblabil, iar cu cât este mai roșiatic, ei bine, este mai puțin posibil de parcurs trasee în el doar prin plimbare.

referință:

Nature 634, 38 (2024)

doi: https://doi.org/10.1038/d41586-024-03145-3

autor: Doris Pop

Singurătate și relații

Singurătatea nu e bună, în afara cazului în care o căutăm dinadins, nu e sănătoasă pentru noi. De ce? Este în majoritate percepută ca o lipsă sau o pierdere, deci deloc pozitiv.

Care sunt posibilele efecte documentante până în prezent: accelerarea îmbătrânirii, schimbare tiparului de somn, tristețea, însingurarea, izolarea, inflamații, stări de apatie. Acestea și altele sunt destul motive pentru a încerca să întegrăm cât mai mulți oameni în activități comunitare, a contacta oamenii cunoscuși și pe cei dragi pentru a le aminti că nu sunt singuri, a ne implica în activități din zona de trai, a căuta prietenii și a ne înțelege, a asculta pe alții, a le da voie să fie în preajma noastră.

Ce poți face zilnic sau sfătui pe cineva care are nevoie, să facă zilnic:

  • contactează zilnic pe câte cineva
  • introdu în rutina ta evenimente cu alte persoane
  • conștientizează cât de singur sau în relații ești

și aș adăuga:

  • folosește rețelele de socializare, dacă mediul nu îți permite să contactezi în persoană oamenii
  • ascultă activ, când și se poveștește experiența cuiva
  • participă la evenimente sociale
  • cunoaște oameni noi
  • redu-ți așteptările pentru oamenii noi, căci poate cunoști pe cineva care te poate surprinde plăcut

autor: Doris Pop

referință: https://www.psychologytoday.com/us/blog/media-spotlight/202505/why-daily-connection-matters-more-than-you-think

De ce se mută iubireii împreună? Pardon, persoanele implicate romantic pe termen lung sau mediu

Ne putem gândi la motive multiple, cele documentate prin date sunt raportate de cei de la PSychology Today ca fiind:

  • scop de conveniență, cohabitarea are multe beneficii, nu doar romantice, ci și financiare, legale, psihologice, etc 16%
  • scop de a petrece timp împreună, pentru a fi mai la îndemână să discute, să se apropie, să se conecteze cu celalalt 8%
  • scop de testare a relației, au declarat participanții că doreau să verifice dacă le rezistă relația și dacă se mută împreună 25%
  • scop pragmatic, adică își doreau doar beneficiile, nu căutau să petreacă timp cu partenetul să aibă conveniența de a-i avea aproape 11%
  • scopuri complete, cu prioritate pentru conveniență, adică au avut toate motivele, dar au prioritizat unul dintre ele 27%
  • mai multe motive amestesce, scopuri în grupuri de câte trei, specific, testare, conveniență suplimentară, timp împreună 12%

Grupul cu scopuri de câte trei au avut cea mai mare satisfacție raportată în comparație cu ceilalți.

autor: Doris Pop

referință: https://www.psychologytoday.com/us/blog/meet-catch-and-keep/202505/why-do-couples-move-in-together-the-reasons-matter

Cât avem nevoie să dormim?

Încep articolul cu exclamația: nu există o regulă valabilă pentru toată lumea. Fiecare în funcție de vârstă, gen, probleme, performanță, nivel de energie, activitate desfășurată, nivel de stres, stil de viață are nevoi diferite și își antrenează corpul pentru cantități diferite de somn.

Cei de la PSychology Today, au găsit și informația cu numărul de ore de somn, clasificat în funcție de țara în care dormeau participanții. Pare o diferență mare între Japonia și celelalte țări, dar diferența este de doar două ore, japonezii având o medie de 6,3 ore, iar francezii, care au avut cele mai mari scoruri, o medie de 7,8 ore.

Dacă ar măsura la noi în țară, ce medie ar rezulta, pentru adulți? Am găsit doar informații despre copii pentru acest subiect.

autor: Doris Pop

referință: https://www.psychologytoday.com/us/blog/night-sweats-and-delusions-of-grandeur/202505/whats-a-healthy-amount-of-sleep-the-answer-may

Tatuajele, din perspectiva imaginii corporale și a recuperării în tulburări alimentare

Dacă încă judeci oameni care aleg să aștearnă cerneală pe pielea lor din diverse motive, probabil ai destul timp să citești și acest articol.

Sper că îl citești din curiozitate, nu din dorința de a judeca morala tatuajelor.

Ce s-a mai studiat în cercetarea din domeniu:

  • tatuajele pot să fie un mod de a ne exprima angajamentul pentru vindecare
  • unii declară că pentru ei tataujele sunt terapeutice, se simt ca o ședință de terapie, unde se destind, deși doare
  • alții susțin că pentru ei tatuajele sunt un mod de a devia de la standardele tradiționale de frumusețe

Pentru cei intervievați în studiu, tatuajele au fost o oportunitate de a acționa cu sens, cu emoție și cu speranță, nu doar de a tatua ceva estetic sau inestetic pe piele.

autor: Doris Pop

referință: https://www.psychologytoday.com/us/blog/mind-your-body/202505/how-tattoos-support-body-image-and-eating-disorder-recovery

Mirosul, un factor de protecție pentru memorie?

Nu suntem singurii care s-au întrebat acest lucru, iar niște cercetători au aplicat răspunsul printr-un joc în care au folosit mirosul, integrat în ce avea de rezolvat participantul în joc, în așa fel încât să verifice dacă ar ajuta la îmbunătățirea performanțelor cognitive.

Deja sunt destul de multe date care confirmă că stimularea olfactivă ajută la prevenția sau amânarea, ameliorarea demenței, dar pentru că știința poate să fie și distractivă, au folosit cunoașterea pentru a crea un joc pe care îl pot accesa cei care au nevoie să își antereneze mintea.

Ce îl face și mai interesant și modern, este că face parte din categoria jocurilor de VR, adică realitate virtuală și că persoana prin acel joc se imersează în contextul propus, stimulant, dar nu doar audio-vizual, ci și cu mirosuri specifice care să completeze fundalul sau scena.

autor: Doris Pop

referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/04/250430142346.htm

Fericirea, nenorocirea asta cu endorfine

Căutați fericirea? Aș spera că nu chiar, că poate, dacă o căutați prea tare, se ascunde de voi. Știați? Cu cât căutăm mai mult fericirea ca o obsesie, cu atât nu avem cum să ne bucurăm de viață.

De ce? Pentru că adesea, căutând voluntar, foarte frecvent, în tot ce facem, fericirea, nu mai ajungem să ne bucurăm de realitate și să o apreciem, fiind atât de focusați doar pe a atinge acele standarde și scenarii trasate anterior.

Ne creem o regulă pe care nu avem cum să respetăm sau împlinim. Dar dacă alegem să ne orientăm deciziile spre ce ne convine, ce are sens pentru noi, ce preferăm, ce ne bucură, ne de place și când simțim plpcere, BINGO. Avem parte de momente care adunate, acelea sunt, conform religiilor, științei și altor încercări de a explica viața, monentele care însumate ne fac să spunem: anul acesta a fost unul bun, am trăit o experiență faină, ce mi-a plăcut în vacanță, ce echipă mișto am avut la proiect, ce relație frumoasă am avut până acum, hai să continuăm așa.

Deci, trei categorii de bază, deși sunt mai multe:

  • plăcere, câteodată, nevinovată mai ales
  • bucurie, ce ne încântă sufletul
  • împlinire, ce are sens pentru noi și valorile noastre

Dacă ți-aș propune să compui o listă de 50 de exemple de activități care pot să ajute să spui că ai o viață fericită, pe al câtelea loc ai pune liniștea sufletească sau pacea mentală?

autor: Doris Pop

referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/05/250502102702.htm

De la cinci anișori putem reprezenta hărți mentale ?

La începutul anului, o echipă de neuro-psihologi, care studiază funcționarea umană, nu doar prin discursul, comportamentele sau rpspunsurile participanților, ci prin a-i examina pe dinăuntru cu ajutorul RMN, CT, alte metode non-invazive, de imagistică au observat într-un set de copii de cinci ani că aceștia puteau să:

  • își stabilească o rețea neuronală cu care
  • să navigheze un oraș mic, virtual
  • și să găsească calea spre a ajunge la repere specifice din acel oraș mic virtual

Ce au mai adăugat în comentarii acești cercetători:

  • felul în care construiesc mapa mentală copii diferă de adulți, spun ei, în general, până la vârsta de opt ani
  • chiar dacă aceștia reușesc să se plimbe și să evite obstacole începând cu vârsta de doi ani
  • deci au fost curioși să descopere cum diferă aceste sisteme în copilărie

O posibilă explicație pentru aceasta diferență este că își reprezintă mental distanțele, traseele și obstacolele fără a mișca ei corpul, ci fiind plimbați în brațe, în cărucioare, instrumente cu rotile pe care le folosesc înainte de a se plimba efectiv cu proprii pași.

autor: Doris Pop

referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/05/250505170644.htm

Podcasturi univeristare II

sau despre ce mai bârfesc academicienii cu sens

Un podcast de la Cambridge

MIT, de întâmpină cu un podcast

Un alt fel de podcast, o lecție despre gândire critică

nu e chiar podcast, sunt cursuri sau discursuri ale academicienilor, dar se pot asculta la fel ca un podcast, Harvard style